De ce a fost important pentru mine premiul de la VIP Magazin

Cineva din prieteni mi-a zis: ”Alex, iaca pe tine te premiază când scrii mai puțin”. Asta oleacă m-a pus pe gânduri. Dar în același timp vreau să cred că premiul de Bloggerul anului de la VIP Magazin nu e doar pentru Acasă la Fluturaș, dar și pentru articolele mele pe politică externă de la Bloguvern și pentru #diez.md

La ceremonia VIP Magazin

Când m-am dus la primele întâlniri publice în care oamenii te întrebau care e blogu tău, atunci îmi era oarecum incomod să zic că Blogu meu e acela roz cu fluturi, mai ales atunci când dacă nu intri în rama seriozității general acceptate atunci nu ești serios. Eu mă bucur că un blog pozitiv a fost în listă.

Ceea e e mai sus e un fel de degresiune lirică

Dar de ce totuși a fost pentru mine importantă prezența la Omul Anului

Premiul Omul Anului 2013

Când eram în liceu, eu rupeam multe, cel puțin în Deleanu, și iaca anul meu cel mai bun de acolo a fost clasa 11, atunci am primit un șir mare de diplome și titlul de Elev de onoare al liceului.

Iar la careul de sfârșit de an, 2007, trebuia să fie careul în care mama trebuia să audă de multe ori cum mă cheamă și eu ies și toți văd că eu sunt copilul ei. Apu iaca, în acea zi, eu am umblat hăisa oleacă, da mămica mereu era la timp la careu.

În acea zi de 31 mai 2007, eu am întârziat la careu, când am ajuns totul deja se terminase. Numele meu chiar dacă a fost rostit nimeni nu a ieșit să se ducă să-și ia diploma. Pentru mine atunci asta nu părea tare important, atunci am înțeles că de multe ori unele lucruri care le facem nu sunt atât de importante pentru noi, dar pentru oamenii care ne iubesc și țin la noi.

Iaca în acea zi, am trecut peste ceva ce era important pentru mămica, și atunci după asta mă simțeam foarte aiurea, și scrisesem textul de mai jos pe rețeaua de socializare pe care eram activ atunci:

Azi încă nu știu răspunsul, dar atunci a ști că dezamăgești pe cineva a durut foarte mult.

Și iaca peste 7 ani, mi s-a oferit oportunitatea (dar tot cu ajutorul mamei) să pot să repar greșeala mea din 2007, și cred și sper că asta a fost o a doua șansă a evenimentului trecut.

Și sper că mămica când a venit la ceremonie (nu contează cum a fost și ce alți oameni au fost acolo) s-a simțit mândră și dacă asta o face și a făcut-o fericită atunci mă face și pe mine acest lucru fericit.

Mulțumesc.

Poză simplă din birou în revistă