Poiana Bloggerilor #4: Speakerii

Eu știu că nu fac corect. Dar deobicei când mă duc la vreun seminar sau unde oamenii vor avea vreun discurs, încerc să nu fac nici un fel de cercetare despre ei. După asta îți plac sau nu îți plac și rămâi uneori cu gura căscată cu cine nu demult ai interacționat. Prima dată am avut acest sentiment în Norvegia când am asistat la o prezentare a lui Hans Rosling. Apoi în Finlanda când am vorbit cu domnu de la Angry Birds. Și acum iar.

Lista tuturor care au vorbit este în Moldova fără Bloggeri, dar acei de mai jos sunt oamenii pe care îi voi ține minte pentru că aceștia în principiu contează pentru fiecare.

– Dorin Matei, redactor-șef la Magazin Istoric

Prima persoană care a vorbit și care nu a plăcut oamenilor. Asta m-a făcut să mă gândesc de ce nu place el persoanelor ce erau în sală. Dorin e tipul de om tradiționalist și care se pricepe foarte bine în istorie. Se axa foarte mult pe faptul că orice informație trebuie verificată din 3 surse chiar dacă asta ar însemna să pierzi întâietatea. Nu publici primul o știre, dar o publici calitativ.

Cred că el e un mentor foarte bun, adică dacă ar putea ți-ar putea pute o bază foarte bună chiar dacă e sever. Acest fel de persoane trebuie în facultățile de Jurnalism. Pentru mine, el nu se uita la noi ca bloggeri, ci ca la jurnaliști, și că ar trebui să ne facem treaba bine, și eu cred e adevărat asta. Eugen Luchianiuc era gata să se taie că bloggerii fac un fel de jurnalism social, eu îl numesc civil. Un fel de garda cartierului doar că la nivel un pic mai mare.

Pentru că în principiu nu e vorba de vizitatori, ci cu ce rămâi după ce acei vizitatori intră la tine pe pagină.

– George Damian, jurnalist ziarul Puterea și unul din câștigătorii la Roblogfest 2012

Mie George mi-a plăcut că din start ne-a explicat un fel de context istoric al blogging-ului. Și din istoria orașului Brașov. Apoi printr-un joc al evenimentelor ne-a devenit mie, lui Gurdilă, Gonzo și Ion, ghid prin Brașov. Așa am aflat că orașul are de fapt 3 părți: Partea Română, germană și maghiară. Iar pe când germanii încă controlau orașul era o rușine dacă nu știau româna.

Ne-a arătat locul primei școli române, locul unde se poate găsi Cazania lui Varlaam, primele biblii tipărite, opere a lui Ciprian Porumbescu și autorul de drept al lui Deșteaptă-te române. Și asta e biserica Sfântului Gheorghe din partea românească. Eu cred că o persoană care e blogger/jurnalist trebuie să aibă forța să capteze atenții prin informația care o știe.

– Maria Țoghină, membru al Consiliului de Administrație Radio România

Cred că a fost votată unanim cea mai sexy prezență de la seminar și o persoană cu carismă. Ea a reușit să-i facă să se concentreze persoanele care chiar nu erau concentrate. Mie ea mi place că a făcut Liceul Industrial nr. 27. Și o doamnă care chiar poate face jurnalism. A vorbit despre interese și părea foarte sinceră și deschisă spre dialog. Mai ales că mulți din speakeri, din start încercau să trateze audiența ca pe o sală de curs, unde oamenii să facă notițe și doar să reconfirme anumite date spuse de ei. Eu cred că peste mult timp n-o să-mi aduc aminte ce a spus ea exact, dar să uiți carisma ei nu va fi ușor, și mereu voi fi atent pe unde voi auzi numele de Maria Țoghină.

– Emil Huruzeanu, jurnalist și unul din cei mai bogați 500 români.

Când a început să vorbească, Sanda mi-a zis că poziția pe care a luat-o e cea una de superioritate, poziție care a menținut-o până la sfârșitul discursului apoi când a trecut la dialog s-a așezat.

Mie mi-a plăcut câteva idei enunțate de el. Anume că pentru a aduce 2 părți mai aproape, nu contează 2 țări, 2 regiuni, cel mai important e să creezi cât mai multe legături între ele. Adică poduri, șosele, drumuri, căi aeriane. În felul acesta oamenii interacționează mai mult și mai eficient. Pentru că poți fi vecin cu cineva toată viața dar dacă nu vei avea drum până la el, nu-l vei cunoaște. Apoi mă gândesc la oamenii care vor Unire, dar niciodată nu spun că vreu drumuri mai bune între Moldova și România.

Dacă pun în contextul redeschiderii traseelor feroviare această idee, îmi pare potrivit să spun că relațiile cu Transnistria vor fi din ce în ce mai bune. Tot el spunea că între orașele din Germania și orașele nemțești din România zboară avioane Cityline și nu cu marca internațională Lutfhansa, asta indirect a arăta că ele informal fac parte din aceeași cașă. Iată când la noi vor fi mai mulye Cityline-uri am putea spune că vom zbura mai ieftin. Și avem nevoie de drumuri. Tot așa am aflat că există o diferență cum erau făcute drumurile în URSS și cum în România. În România fiece drum trece prin oraș, sat, așezare umană, la noi în Chișinău, pe alături.

– Bogdan Gavrilă, o persoană care te provoacă

Bogdan a fost persoana care i-a făcut să iasă pe toți din zona lor de confort, din corobșica care era acolo și persoana care mi-a dat ciocolate. Cu Sanda mereu încercam să-i ghicim următorul pas care îl va face, cum ne va provoca și cum oamenii vor reacționa.

El i-a făcut pe unii să intre în albia lor de protecție și să nu accepte nici un fel de informație și să fie împotriva la tot și toate. Pe alții i-a învățat să zâmbească, și a dat un argument nu știu cât de științific plauzibil, dar mie mi-a plăcut. Atunci când zâmbești, mai mulți mușchi lucrează, așa încât sângele trece mai mult prin cap și aduce i gură de aer creierului și așa gândești mai ușor. El spunea că zâmbetul e cea mai bună armă împotriva manipulării.

Apoi el mulțumea pentru orice, și da dulciuri pentru orice cuvânt spus. Asta a făcut oamenii să fie mai activi, nu mai știu a cui e sistemul acest de recompense continue, dar a reușit să facă adeziunea publicului. Și o dacă am mai avut discuția asta cu Max Culacov, de genul când trebuie să spui mulțumesc și bravo, mereu sau doar când cineva a făcut ceva ieșit din comun. Eu cred că asta anume omoară ideile, să ceri idei mari și să le omori pe alea mici, dar fără idei mici, mari niciodată nu se vor naște.

Dacă îl veți mai întâlni vreodată, credeți-mă că îl veți ține minte.

Eu vă voi mai povesti despre Brașov și Participanți, dar pe urmă –  și așa e o inflație de articole din Poiană. Dacă totuși vreți să vedeți, puteți trage cu ochiul pe la Luchianiuc, el le-a înmagazinat pe toate.

Apropo Eugen Tomac, persoana care alături de Vlad Durnea, a făcut tot asta posibil e născut pe 27.

Poze: Ora Nouă și google images.