Skip to content

Happy Feet on ISFiT 2011

Martie 7, 2011

Demnitate.

Cu aceasta a început Prințul Norvegiei discursul lui de la Ceremonia de Bun Venit de la ISFiT. Demnitatea e unul din puținele lucrurile care ți-o dezvolți doar acceptând și respectând asta la alții. Prin asta devii mai demn și mai onorabil. Prin asta respecți viața și poți aduce o schimbare începând în primul rând de la tine.

Festivalul a adunat 525 studenți din 104 țări. Când prima dată ne-au adunat în sala mare unde ulterior aveau să fie toate Plenary Sessions ale noastre, noi un pic somnoroși, tocmai ajunsesem cu autobuzul din Oslo, după 8 ore de mers.

Când ne-am adunat toți, simțeai că tu ești o parte din lume și că ești înconjurat de lume. De data asta nu cum ai privi o hartă, dar cu oameni care respiră și gândesc, unde nu contează cine îți este vecinul de țară și pe care ai vrea cu tot dinadinsul să-l schimbi. Eu stăteam lângă China și lângă Serbia și chiar te simți mândru că te afli acolo.

E ușor a critica lumea când nu o știi, e ușor de a promova anumite stereotipuri atunci când nu știi de unde ele au pornit, iar când vorbim despre lume pur și simplu batem apa în piuă. Lumea e mult mai complexă și mult mai asemănătoare nouă. În lume oamenii simt ceea ce simți și tu, și trăiesc ceea ce trăiești și tu, de aceea globalizarea e atât de răspândită, pentru că nu face decât să unească punctele comune de peste tot.

Un pic despre ISFiT șu un pic despre oameni

Festivalul e o dată la 2 ani și prima ediție a fost în 1990, când a fost ISFiT rail, 2 trenuri au pornit, unul din Est și altul din Vest și au strâns participații de pe drum și i-au dus în Trondheim. Legenda de Marketing spune că idea a apărut când 2 studenți mergând pe bicicletă prin Trondheim, au întâlnit un străin care foarte mult le-a plăcut și au zis, de ce să nu aducem mai mult oameni, aici, la noi, care gândesc așa.

Pe lângă participanți foarte importanți au fost și voluntarii festivalului care au lucrat, peste 430 de norvegieni au făcut totul posibil. Organizarea din punctul meu de vedere, a fost perfectă. Mereu știai Ce, Unde, Când și în plus ceea ce am făcut noi acolo a fost foarte serios și academic, chiar mă surprinsese și pe mine asta.

Într-un oraș de 166.000 oameni, au reușit să găsească gazdă pentru 525 studenți, acum gândiți-vă câți oameni trăiesc în Chișinău și câte gazde poți găsi?

Când ai ajuns acolo, ai primit Programul în amănunțit despre ceea ce vei face și poți face în timp ce te afli în Trondheim, despre ce vei mânca exact în fiece zi, și cum poți să ajungi din punctul A în punctul Z, și deși în Trondheim practic peste tot scrie în norvegiană și cuvintele lor lungi și complicate, totul e atât de turist-friendly încât chiar nu prea ai cum să te pierzi.

Ca și la festivalul din Timișoara, Trondheim-ul m-a făcut deasemenea mândru să cunosc anumiți oameni în special, oameni de la care poți să înveți și pe care să-i quotezi din când în când. Dacă în România, m-au surprins Franco din Malta și Ramiz din Bosnia, aici mereu îmi vor rămâne vie în amintire:

Effa din Brunei. O fată foarte și foarte deșteaptă și cu șarm. Are un sarcasm deosebit și este prezentatoare de emisiune în Brunei. A văzut multe și este foarte mică de statură, ceea ce o face malenkaia da udalenkaia și nu îi este frică să pară uneori copilăroasă și care acceptă că oamenii pot fi instabili dar îi acceptă și îi iubește cu toată instabilitatea lor.

Luisa din Guatemala. Învață să fie inginer, și când îți povestește ce învață nu știi cum încap atâtea într-o fată așa mică. Effa zicea că Luisa is so likebale, că nu poți să nu o placi. Mereu are încredere în ceea ce spune și mereu spune dacă are de spus. Iubește RED Beer-ul și vorbește foarte frumos despre Guatemala, chiar dacă în general oamenii știu la fel de multe despre Guatemala ca și despre Moldova. Și nu îi este frică să greșească și să recunoască că da, am dat-o de data asta în bară.

Stephen din Tanzania. E încrucișarea perfectă între imagine respectabilă și serioasă la fel și imagine de persoană cu simțul umorului pervers. A învățat în Malaysia și dansează salsa mai bine ca un nativ din Brazilia. Știe să trăiască viața din plin și oriunde ar fi. A trecut de 2 ori peste malarie și demontrează că viața îi unică și e păcat s-o risipești pe nimicuri.

Workshop 6: Literature

La așteptările mele la început de workshop am zis că eu vreau: TEA, positiviTEA, creativiTEA, curiosiTEA și flexibiliTEA și desigur să învăț să fiu și eu Prinț.

Iar oamenii din Canada, Guatemala, Brazilia, Argentina, Nigeria, Tanzania, Indonesia, Brunei, Mexic, India, Iran, Pakistan, Japonia, Georgia, Rusia, Africa de Sud, Bulgaria, Serbia, Kosovo, Croația, România, Norvegia, Finlanda, Danemarca, Belarus, și Bosnia m-au ajutat să mă simt mereu într-o familie acolo și cât e de important să te ai unul pe altul.

Unde poți să plângi spunând că ții dor de prieteni, și să plângi atunci când trebuie să te desparți de ei. Oameni cu care poți să te rostogolești pe podea și cu care poți să bei o bere. Oameni cu care poți să dormi și să adormi la plenary sessions și cu care să iai autobuzul greșit.

Oameni cu care poți să răcești și să te zbânțui cu dânșii în zăpadă. Oameni care îți vor povesti despre țara lor și te vor întreba de a ta. Oameni care vor pronunța corect Moldova și Chișinău, indiferent care e pronunția lor în limbele lor.

Oameni care vor trece de propria cultură pentru a învăța alta, și care vor rămâne caractere puternice prin esența lor.

La workshop am avut invitați, o doamnă scriitoare din Norvegia ne-a povestit despre cum fiica ei a murit de cancer, dar și cum să înveți să trăiești la maxim indiferent dacă ai un deadline bine stabilit sau nu.

O frumoasă din Thailanda ne-a oferit câteva ședințe de yoga prin care am învățat să respir corect și să fac și mai înainte yoga (îs foarte entuziasmat de chestiuța asta nouă pentru mine)

Am învățat noi tehnici de lucru cu oamenii și de a discuta o problemă. World Cafe e una din ele, care îmi pare foarte constructivă. Esența e de a crea câteva stații care au un subiect de discuție, și câteva echipe care stau la stația respectivă vreo 10 minute și discută referitor la subiectul dat, unde un moderator înscrie toate ideile. După ce trece timpul îți schimbi stația și deci subiectul. Totuși după ce ți l-ai schimbat, moderatorul îți face un rezumat despre ce s-a discutat și tu nu începi discuțiile de la început, ci de la punctul unde s-a oprit echipa precedentă.

De asemenea am vorbit despre etica în medicină, dacă e etic să folosești descoperiri din timpul perioadei naziste în care s-au făcut experimente crude pe oameni sau nu, și de asemenea dilema, ce am face dacă am ști sigur că avem leacul pentru SIDA doar dacă omorâm un milion de oameni, îi omorâm sau nu, știind că anual mor 3 milioane de oameni din cauza la Sida.

Am vorbit despre fericire și ce înseamnă fericirea în diferite părți ale lumii și cum oamenii încearcă să o atingă. Mi-a plăcut că s-au folosit tehnici cu video TED și după asta și discuții.

Am fost împărțiși în 4 grupuri: Bogații, Individualiștii, Minoritățile și Persoane care mai au 3 ani de trăit, și trebuia să identificăm de ce suntem noi grupul respectiv apoi să decidem cine e cel mai fericit grup și care e cel mai nefericit grup, și e interesant cum ceea ce făceam noi acolo minuscul de fapt să răsfrânge în viața reală, așa înceât deobicei fiecare grup crede că ei sunt cei mai fericiți.

La workshop am creat principiul 3B pentru noi, adică: Free Bed, Free Breakfast and Free Beer!

Workshop Leaders

Am avut noroc săi avem alături de noi pe Henrik the 6th, băiat foarte interesant și capabil de orice, și foarte sincer. Kristine, persoană cu foarte mare experineță de viață internațională, a învățat în Franța și eu mă îndrăgostisem de playlistu ei. Theresa, o fată nebună-nebună, Jens, un domn și mereu acolo să te ajute cu orice întrebare ai fi avut-o și Randi, fata din umbr care mereu ne aducea ceaiul și mâncarea, care ne tăia merele și perele și avea grijă să avem energie.

Ce mi-a mai plăcut la workshop au fost Check In-urile și Check-out-urile. La începutul fiecei zile, spuneam cum a fost seara precedentă, dacă am făcut ceva interesant și cum anume, iar la sfârșitul zilei, ne ziceam ce ne-a plăcut în timpul zilei și ce nu, asta predispunea grupul spre comunicare și deschidere, și după câteva zile ne puteam spune chiar orice, fără teama de a fi judecați sau considera looseri sau proști. Orice se poate întâmpla, iar sinceritatea face parte din respect.

Plenary Sessions

Uneori asistând la vreun discurs nu puteam crede că eu totuși mă aflu acolo și am norocul să asist și să prind din ideilor la niște oameni geniali și care te învață mult mai multe decât ai putea învăța în orice universitate (la care am fost). Un fel de TED, dar exclusiv, doar pentru studenți ce rup în lume și care chiar îs deschiși pentru orice.

Am avut onoarea să aud ce are de zis Prințul și Prințesa Norvegiei. Unii norvegieni nu i-au văzut niciodată live, dar noi am avut posibilitatea să le dăm și întrebări.

Doamna Kyra Gaunt care e o explozie de pozitivism și motivație. Ea când vorbește, sala amuțește și fiecare încearcă să soarbă fiece cuvânt al ei, e chiar magică, iar când vorbești cu ea, chiar te simți unic.

Dr. Hans Rosling și Sir Michael Marmot, care ne-au vorbit despre dezvoltarea socio-economică, despre creșterea și decreșterea numărului populației în raport cu sănătatea, prin grafice foarte creativă, practic prezentarea lor a fost cea despre care s-a vorbit cel mai mult și toți comparau ceilalți speakeri cu aceștia doi.

Professor Sir Sabaratnam Arulkumaran, Professor Staffan Bergstrom și Ministrul Politicii Externe al Norvegiei, Jonas Gahr Store, ne-au vorbit despre sănătatea maternă într-o lume paternă, cel mai interesant că asta se întâmpla de 14 februarie, și ei au arătat imagini cu avorturi și trali vali, așa încât cineva a glumit: Nobody will have mood for sex, tonight.

Dr. Ahmed Ogwell, Ellen Gustafson și John F. Banzhaf III, ne-au vorbit despre Epidemiile Industriale despre malnutriție și fumat, despre fast-fooduri și etc.

Dr. Sima Samar ne-a vorbit despre rolul jucat de gender în educație și în societate și despre probleme din Afganistan și partea aceea ale lumii.

Lakshmi Vijayakumar și Anne Grethe Klunderud ne-au vorbit despre Sănătatea Mintală și suicid, a doua doamna vorbea așa rar încât majoritatea din sală au adormit, inclusiv eu, așa că nu prea știu despre ce a discutat ea, dar Lakshmi, a fost foarte concisă și dacă poate nu a reușit să ne convingă să nu ne sinucidem, a ajuns cel puțin la inimile noastre, cu o poveste despre o fetița ce și-a dorit de ziua ei să fie rasă pe cap, pentru a își convinge prietenul care suferea de cancer și făcea chimioterapie să vină la șacoală.

Prințesa Mette-Marit, Dr. James McIntyre și Professor Philippe Douste-Blazy ne-au vorbit despre SIDA și pandemia SIDA, despre încercările de a eradica SIDA, și despre succesele Norvegiei, ultimul copil născut cu sida aici, a fost în 1999.

Dr. Aaron Bernstein ne-a vorbit despre clima în raport cu sănătatea globală și că acum Pământul se află într-o situație interesantă, temperatura planetei se ridică, așa încât acum argricultura se face la cele mai ridicate temperaturi de când oamenii au început să practice agricultura, ceea ce determină ca prețurile să crească și în același timp ca mutațiile genetice să apară.

Francis Elsafari, un bărbat foarte interesant ne-a povestit despre experiența lui de viață, în descrierea lui din broșură scria că el locuiește fericit în Norvegia împreună cu soția sa, cei 3 copii și 6 iepuri. El vine din Palestina, apoi fugind de război au emigrat în Tripoli, după asta s-au început și acolo revoltele și s-au mutat în Germania, după asta din cauza problemelor Germaniei din perioada războiului rece, și pentru a nu fi deportați înapoi în Libia, sau Palestina, s-au mutat în Norvegia. A trăit multe urcușuri și coborâșuri, dar ne-a învățat să iubim viața, de asemenea ne-a zis despre Free Hugs și ne-a pus să ne îmbrățișăm, după asta la fiece colț în ultimele 3 zile era câte un group hug.

Dacă ar fi după mine tare aș mai vrea să-i văd încă o dată pe Dna Kyra și Hans Rosling, ei pur și simplu îs geniali, și le-aș recomanda TEDx Chișinău să încerce să-i aducă în Moldova pentru viitor, se merită, vă asigur.

Student Peace Prize ISFiT

Acesta e un alt proiect celor de la ISFiT prin care caută tineri ce schimbă lumea și îi premiază și le recunosc global eforturile. Primul premiu a fost acordat în 1999, lui băiat din Timurul de Est, iar în 2009, unei domnișoare din Western Sahara care lupta pentru drepturile omului de acolo, anul acesta fiecare câștigător a fost participant, și am putut interacționa cu ei. Cu băiatul din Timurul de Est, am stat lângă el când veneam de la ski day, iar cu Domnișoara am avut un dialog ma amănunțit.

Anul aceste premiulo a fost obținut de Dusko Kostic din Croația, pentru aportul lui la dezvolatarea rromilor.

Ceremonia de acordare a premiului a fost foarte elegantă, iar sala a fost plină nu doar cu participanți ISFiT dar și cu oameni din Tronheim care au cumpărat bilet. Până la ceremonie, am avut un Walk of Peace, fiecare participant mergând cu torțe aprinse prin oraș.

La ceremonie a fost foarte frumos, au fost dansuri irlandeze și am descoperit-o pe Therese Aunt, e o cântăreață genială.

Ski Day

Uite așa eu pentru prima dată am schiat, și am căzut jos de pe schiuri și iar am schiat deja mai bine. M-am întrecut cu Luisa la cross-country dar din cauza anumitor intervențe din exterior, ea m-a întrecut de 2 ori. De asemenea host familia mea mi-a zis că este o tradiție în Norvegia, mereu când te duci la ski trebuie să ai în buzunar o portocală și un termos cu ciocolată fierbinte.

Am învățat că cea mai ușoară metodă de a te opri când aluneci cu schiurile, este să cazi jos și asta mi-a reușit cu brio. Când mă reîntorceam acasă la host, eu și colegu meu de host, am decis să schiem până acasă, însă nu am luat în calcul toate variabilele așa încât în loc să schiez eram dus de vând într-o parte.

Party la Sumfundet

Eu făceam glume, zicând că dacă locul unde ne distrăm ne numește sumFUNdet, atunci locul unde mâncăm ar trebui să se numească sumFOODet. Cum am mai zis e un loc extraodrinar.

De asemenea era pe acolo chill out cafe, unde aveam ceai gratis și chocolate cake cică totul organic, în fiece seară în cluburile de acolo era câte un Dj tare ciotkii ca: Dj Marie Curie (are 27 ani), Jolienoire, Dj Mariann Rosa sau Zero Absolu.

La deschidere au cântat formația Team Me iar la închidere Chitty Chitty Bang Gang.

A fost și seară de teatru în care s-a însecenat Closer (cine știe filmu cu Jude Law, Julia Roberts), de asemenea o seară extraodinară de circ a fost și vreo 3 proiecții de filme, ca Moartea Domnului Lăzărescu sau Health factory sau Bannanas.

Programul cum am mai zis, perfect, puteai să alegi să te duci unde vrei, cu cine vrei, și îți era asigurat că oriunde te-ai duce, buna dispoziție era la înălțime.

Cu workshopul meu am jucat mult Truth or Dare în Edgar, o cafenea super caldă și primitoare din Sumfundet.

Apropo de mâncare ne-ua hrănit bine, dar cineva zicea că I hate vegetarians, pentru că în majoritatea mâncarea era concentrată pentru cât mai muțină carne, norvegienii chiar au tradiția ca Luni să fie No Meat Day.

La prânz mâncam supe și sandwhiches. Iar la cină am mâncat și mâncare mexicană și norvegiană și italiană și nu mai știu de care, și care era foart gustoasă, numa că eu trebuiam să mănânc două porții ca să mă satur, deși se putea de luat doar una, prin șmecherie mâncam și a doua, iaca așa.

Host Family. Melhus.

Eu cred că am fost foarte norocos să am o familie gazdă pentru că unii mai trăiau și pe la cămine și dormeau câte 2 pe pat. Eu cu Jesse, un american din Pennsylvania care îmi este deja host-frate, am fost foarte norocoși să-i avem pe Jon și Hild Rokseth (ador numele lor de familie, e atât de rockish).

Jesse, e un băiat ce a călătorit la fel foarte mult, și-a întâlnit prietena sârboaică în Islanda, a trăit vreo 6 luni în Serbia, apoi au venit amândoi la ISFiT.

Familia gazdă a fost una fantastică și ne-au făcut să simțim însuși Norvegia. Ei trăiau la fermă, în Melhus, la vreo juma de oră de mers cu autobuzul din Trondheim, ceea ce însemna că trebuia să ne trezim devreme și să venim acasă cu ultimul autobuz ce venea exact la 23.23.

Ne-au ajutat foarte mult, oferindu-ne toate necesare pentru ski, de asemenea ne-au răsfățat cu mâncare și mi-au dăruit o pereche de papuci de iarnă, super ciotkie.

Aveam camera mea, și aveam libertate să face ce vreau în casă, desigur că în limitele decenței. Am văzut cum taie ei cașcavalul, norvegienii au un fel de instrument, asemănător cu unul folosit de tâmplari datorită căruia poți felia cașcavalul foarte subțire și mai aveau fel de fel de bazaconii interesante în casă.

Hild e profesoară de engleză la o școală și e a doua oară gazdă ISFiT, prima dată a găzduit o fată din Iordania, dar căreia îi era frică de vulpi.

Jon e pasionat de trenuri și fotografie și e o persoană foarte liniștită și plăcută și dacă sincer mi-ar fi plăcut să am așa un tată. Am jucat risk împreună, am băut bere, coniac și raki și am mâncat somon și am râs împreună.

Ador timpul petrecut acolo. E foarte ciudat cum mă atașez de persoanele care m-au găzduit, și acum sunt foarte norocos, am 3 mame, mămica mea, Valentina ce o iubesc mult, host-mamele Carolyn și Hild, și am doi host-tați, Brad și Jon. De la care am învățat și învăț în continuare o mulțime de lucruri.

Ceremonie de închidere

Și ca să nu fiu modest, la ceremonia de închidere, eu împreună cu alți 4 colegi de la workshop (Luisa din Guatemala, Lauri din Finlanda, Mia din Indonezia și Nenpan din Nigeria) am avut posibilitatea să fim pe scenă și să ne citim poeziile, ceea ce a fost ceva special și te simți mândru, când zici greetings from Moldova.

Mulțumesc mult Annei Orlic, care a fost cea de-a doua reprezentată a Moldovei de la ISFiT, pentru susținerea care mi-a acordat-o de-a lungul întregului festival, pentru covrig și pentru că a fost de accord să facă poze cu mine și cu inscripția Noroc Volosatâi.

Procust’s Bed

Let’s plan the fear

In which we live

Undress the nightmares

From the sleeves

.


A beauty contest in which we win

A polar streaptease with no sin

There is ice in your eyes

The Global Warming will make you

Cry!

Just scream.

.

Let’s plan the pain

Let’s play with knives

Let’s rob the train

Outside our lives

.


The smile that fades

The First AIDS

Just lie with glory

but just lie!

.

Let’s plan the man

Let’s make him weak

I’m not the fan

Of your next week.

You had a dream!

once,


now you have plans

Just take time to rearrange

The Change.

Sleep tight!

16.02.2011

Life changing experience

De obicei când auzim fraza asta ne pare atât de superficială încât refuzăm să o credem, dar ea se întâmplă, fiece experiență a noatră ne modelează și ne determină să fim mai buni, și ne schimbă viața, ca noi la rândul nostru să schimbăm în bine și alte vieți.

De multe ori fiind la ISFiT, inclusiv acum, mă simt tare norocos să am fost acolo, și cred că fiecare cel puțin o dată în viață ar trebui să aibă o astfel de experiență, așa încât eu mai vreau, vreau ca fratele meu tot să se ducă, la fel și copii mei. E ceva unic de fiece dată, unic și unforgetable.

Întâlnești oameni pe care niciodată nu ai visat și nu te-ai gândit că o să le întâlnești, întâlnești și auzi noi idei, și cel mai important, te simți fericit!

Tusen tak, dear ISFiT 2011! Allways be in my memories!

Respect, gratitudine și demnitate din partea Acasă la Fluturaș!


12 comentarii leave one →
  1. Martie 7, 2011 23:50

    M-au trecut fiori cind citeam) So sweeet!

    • alex permalink*
      Martie 7, 2011 23:54

      Se simte atmosfera isfit?🙂

      îmi imaginez cum o să mă simt când voi reciti după vreo juma de an, priceless moments!

  2. Martie 8, 2011 02:05

    SUPER !!!

    Chestia asta cu internationalismul e foarte buna. Ba chiar si mai mult, le-as recomanda tuturor sa iasa din zona de confort si sa cunoasca alte culturi, moduri de trai…

    PS: ce-i „Norok Volosatî”?🙂

    • alex permalink*
      Martie 8, 2011 02:30

      Pentru a putea merge pe apă trebuie să ieși din barcă zicea un nene tare înțelept🙂

      Noroc Volosatâi e locul de lângă Asachi unde oamenii beau ceai:) Iaca cei ce stau pe acolo au decis să-l branduiească și facem un fel de BTL marketing pe oriunde ne-am duce:)

  3. Diễm Lê permalink
    Martie 8, 2011 19:17

    I use google translate to read this writing. I guess I can understand most of ur ideas. Very beautifully written about ISFiT memories.
    Thx Alex🙂

    • alex permalink*
      Martie 8, 2011 19:22

      awwww so sweet of you:) and indeed its pretty google-translator friendly:) thx

  4. Viorica permalink
    Martie 9, 2011 18:20

    Alex, eu tot am trait prin experientele tale citind asta and they touched my soul, thanks, iti doresc inca multe, multe experiente fenomenale!

    • Viorica permalink
      Martie 9, 2011 18:20

      ps. continua cu yoga, eu am descoperit-o cu vreo 5 ani in urma and I love it!

    • alex permalink*
      Martie 9, 2011 18:43

      🙂 Mă bucur că tu continui să rămâi alături de mine în aventurile mele și să mă citești, îki oferă un plus de încredere:)

      și guess wt, acu mă duc la lecția de probă de yoga din Moldova:) mulțumesc pt reconfirmare că yoga îi ciotkaia:)

  5. Martie 11, 2011 11:39

    esti sigur ca toti oamenii despre care vorbesti exista? sunt atat de interesanti incat este imposibil sa nu te indragostesti de ei, iar altii, pe langa care treci zilnic, sunt atat de fazi… norocosule! – pentru ca i-ai intalnit, pentru ca ai varsta pe care o ai… sper sa ramai mereu plin de entuziasm si visele voastre, care sunteti fascinanti, sa se implineasca!🙂

    • alex permalink*
      Martie 12, 2011 01:33

      sunt mai reali decât poți crede:) și mulțumesc mult:) și renunț la modestie ș recunosc că im a lucky bastard:)

Trackbacks

  1. Poiana Bloggerilor #2: Vorbitorii « VOXPUBLIKA| Platforma de comentarii, bloguri si analize a Publika.md

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: