De ce am decis să rămân în Moldova 27: Maybe I’m a dreamer

Mi-am adus aminte ce vorbeam cu Nicu după TEDxYouthDay 2011 (el atunci a vorbit despre Republica Facebook) , am găsit textul care l-am scris atunci și care mai este valabil.

”Eu niciodată nu m-am considerat patriot și că mă sacrific pentru țară. Dar îmi place mereu să am drapelul cu mine în geantă.

Mereu am spus că dacă voi avea să plec undeva voi pleca, fără să ascult discursurile despre nepatriotism și trădare. Iar oriunde aș fi, îmi place să spun că sunt moldovean, că sunt din Moldova și vorbesc Româna, niciodată nu voi spune că sunt din altă țară chiar dacă asta ar însemna să nu fiu privit cu ochi buni de anumiți oameni.

Mulți care au rămas sau încă sunt în Moldova, își încep discursu cu: ”Vreau să văd cât o să rezist în Moldova”. Verdictul e sigur nimeni nu rezistă, dacă începi cu atitudinea că vei pierde.

Mie îmi place ce fac eu în Moldova, cum oamenii mă știu și îmi place că aici mereu pot face ceva nou atât pentru mine cât și pentru oamenii din jurul meu. Și asta datorită multor locuri unde am fost eu, mie îmi place să văd atitudini și idei noi, apoi să vorbesc despre asta. Oricât de mult ar semăna că mă laud. Oamenii care călătoresc și vorbesc despre călătoriile lor niciodată nu se laudă ci își împărtășesc experiența și asta inspiră.

Eu sunt în Moldova pentru că simt că pot inspira oameni să creeze, să plece, să scrie, să zâmbească, să iubească și să creadă că lumea poate fi schimbată. Iar când am nevoie eu de inspirație, eu plec undeva. În principiu nu-i vorba de țară, ci de locul unde îl simți că ești util. Poți fi în cel mai bun loc de pe pământ, dacă nu te simți util, încetu cu încetu te vei ofili și fericire acolo nu există.

Mobilitatea eu o consider ceva bun, am trăit un an în SUA, vreau să trăiesc unul în europa, unul în asia, unul în africa, unul în america de sud și altul în australia. Dar trăind acolo nu mă va face să plec definitiv. Pentru că oamenii visează mai mult la întoarceri decât la plecări.

Dacă să fiu sincer, mie nu prea-mi plac moldovenii, pentru că și eu sunt moldovean, iar mereu când mă întorc de undeva mă adaptez mai greu aici decât în locul unde am fost. Dar moldovenii mă fac fericit, în SUA căutam peste tot moldoveni și când găsesc moldoveni pe unde mă duc mă simt bine. Moldovenii se aruncă în extreme dar doar ei pot să mă înțeleagă până la capăt.

Mie îmi place să urmăresc visele mele și ceea ce mă face pe mine fericit, nu doar forme ce ar trebui să mă facă fericit. Cred că asta e greșeala multora, urmăresc vise care nu sunt ale lor. Sunt vise prestabilite, sunt vise ale vecinilor, ale părinților, ale prietenilor dar nu visele lor și asta mai devreme sau mai târziu îi vor face să cadă, iar dacă cazi într-un vis care nu e al tău nu vei avea niciodată puterea să te ridici de acolo.

Da, Moldova e de-a oaia, Chișinăul nu e cel mai frumos loc care l-am văzut, mi-e frică de câinii de pe stradă, urăsc microbuzele dimineața și rândurile pentru a obține o viză. Dar atâta timp cât eu simt că pot aduce o contribuție și avea impact asupra altor oameni, cred în locul unde m-am îndrăgostit prima dată și locul unde copii mei vor învăța româna. Maybe Im a dreamer, but I hope im not the only one.”