Skip to content

Vorbiți cu necunoscuții

Aprilie 13, 2013

om6Azi Irina scria pe Facebook:

”un gând: ciotka ar fi să mă întâlnesc cu Keanu Reeves într-un parc de genul mare, undeva lânga munte, și el să-mi ofere o bucată de ciotkolatî, da eu să-i ofer oleacă din cappuccino meu, și pe urmă să stăm așa vreo 2 ore să vorbim despre oameni, viață, și nihilism, după asta să mergem în oraș, și să ne despărțim cu, ok see you next time, și fără telefoane, și fără internet, și fără nume de familie, să ne ducem în direcții opuse, și să ne amintim cu drag că mai sunt oameni care nu au nevoie de o viață ca să se poată simți unul pe altul sau să se înțeleagă în tăcere”

Mie îmi plac călătoriile, pentru că astfel de momente îs mai posibile decât atunci când stai mult timp într-un loc. Pentru că fiind ocupați cu lumea noastră nu mai ieșim din ea, pentru a vorbi fără a cunoaște persoane noi (uneori spun că am obosit să cunosc oameni noi).

Atunci când ești într-un mediu nou, nu ai nevoie de nume și de conexiuni, atunci două suflete se întâlnesc. Și iată textul Irinei de pe Facebook, m-a făcut să-mi aduc aminte de oamenii cu care am vorbit eu. Oameni care niciodată nu voi afla cum se numesc, sau ce mai fac,   oameni pe care dacă îi voi mai vedea o dată, s-ar putea să nu-i recunosc. Dar oameni care fac parte din povestea mea.

Olandezul din L.A. 

om3Pentru mine mereu e complicat cum se cumpără biletele la autobuz/metro în orașele în care ajung, pentru că nu știu cum fac, dar peste tot îs diferite. Așa iaca hoinăream pe scările metroului din L.A. să încerc să cumpăr bilet pentru a ajunge la Hostel-ul meu. Fix ca mine mai era un băiat cu rucsac mare, și așa am început să vorbim și am găsit cum să ne cumpărăm bilet.

Apoi am vorbit fix cât durează drumul cu metro de la Union Station la Vine Street. Asta undeva e vreo 20 minute. Dar el mi-a povestit multe. Mi-a zis că iaca așa i-o venit să renunțe la job-ul care îl avea în Olanda, după ce absolvise și 2 ani a lucrat unde a vrut. Și mi-o zis că mereu când vrei ceva tare mult, nu trebuie să faci acel lucru tare mult timp.

Și iaca așa și-a luat rucsacul și s-a pornit să facă turul Americii de Sud, a decis să treacă prin L.A. să salute un vechi prieten apoi să se ducă în Ecuador. Mi-a zis că încă aproape nimeni pe couchsurfing nu-i confirmase că e gata să-l cazeze. Dar mi-a zis că acestea îs detalii, dacă vrei să faci ceva, nu aștepți detalii minore să-ți influențeze decizia. Decizia o iei pentru că simți, iar pe urmă te descurci.

Norvegianul din Aeroportul din Oslo

Eram deja de vreo 5 ore în aeroport, avionul meu trebuia să plece în vreo oră. Iar eu muream de somn, și citeam ca să nu adorm. Iar lângă mine pe scaun s-a așezat un bărbat fericit. Fericirea i se citea pe față, radia, și a început să mă întrebe de unde sunt și că azi e o zi pe care a așteptat-o vreo 30 ani.

om4Bărbatul avea un fel de cancer, cu care s-a luptat 30 ani, și în ziua aceea medicii l-au anunțat că e lecuit. Iar el pur și simplu a venit la aeroport să ia primul avion spre fiica sa. Mi-a zis că lucrează ca persoană ce are grijă de farurile din fiorduri. Și că asta a învățat și asta a făcut pentru că îi place și a făcut-o chiar când a aflat că e bolnav, pentru că, mi-a zis, că o boală nu trebuie să te facă să renunți să faci lucrurile care le iubești și să aștepți să mori. Mi-a plăcut bătrânelul, eu în ziua ceea m-am gândit mult la el.

Rusul călător din Kiev 

Așteptam avionul spre Frankfurt, și citeam ”Mă numesc Roșu” de Orhan Pamuk. Și de mine s-a apropiat un bărbat să mă întrebe ce citesc, și dacă cartea pe care o citesc e în italiană. Eu i-am explicat că e în română. El mi-a zis că-i rus, dar că de vreo 20 ani tot călătorește și că săptămâna trecută a aflat că care un copil în Australia, și că acum se duce să-l vadă. Mi-a povestit de locurile unde a fost, și cum a întâlnit-o pe mama copilului.

Și mi-a zis că dacă citesc, și călătoresc nu e exclus că și eu o dată să aflu o știre de care a aflat-o el.

Cuplul evreu din berăria din Praga

Eram în free tour cu Keith, și el ne-a dus la mănăstirea unde călugărul Norbert a început să facă bere acolo în Praga. Și vizavi de mine la masă era un cuplu din Israel, care tot venise la concertul Coldplay. Și m-au întrebat câți ani am. Eu le-am zis că 23. Iar bărbatul a zâmbit și s-a uitat la soția sa.

Eu l-am întrebat de ce a zâmbit. El mi-a zis că aceasta e vârsta cea mai frumoasă în Israel. E vârsta la care fetele și băieții termină armata, și cu banii strânși se duc să călătorează. De cele mai multe ori aleg țări din Africa sau America de Sud.

om2Așa el a ales America de Sud, și și-a întâlnit soția în Bolivia, culmea care tot era din Israel, care tot era în anul de după armată, și era din aceeași universitate ca și el. Și glumind a spus că drumurile necunoscute aduc oamenii mai aproape decât cele cunoscute, pentru că atunci când nu știi ești atent la detalii, și așa a văzut-o pe ea.

Britanicul din McD-ul de la Gara din Kiev

Eu în tricou negru, cu păr tare lung, și veneam acasă după ce un an fusesem în USA. Eram la McD-ul de la gară, mâncând ceva și stând pe wi-fi cu ultimele procente de baterie din laptop. Așa s-a apropiat de mine un britanic, și m-a întrebat dacă la mine la masă e ocupat, eu am zis că e liber, și așa am început a vorbi.

Mi-a povestit că acum se ducea în Lviv, la nu știu ce întâlnire, și că aici în gară trebuie să-l întâlnească cineva, am vorbit despre geopolitică, fete, USA, muzică. Și mi-a spus că a făcut parte din parlamentul britanic. Iar acum la bătrânețe se duce în locurile care a vrut să le vadă când era tânăr dar avea planuri de carieră și că visele, mai devreme sau mai târziu, te duc acolo, unde inițial au fost concepute să te ducă.

Vietnamezul din Chinese Gotobus spre Grand Canyon

În tururile Gotobus, este un lucru interesant, ei în fiece zi te așează în alt loc, și așa se primește mereu să ai vecin de scaun o altă persoană, așa spun ei că se socializează mai bine. Iar în ziua când ne-am dus la Grand Canyon, lângă mine era un vietnamez căruia eu îi dam vreo 50-60 ani.

Engleza lui nu era tare bună, dar insista să vorbească cu mine și să mă întrebe dacă I have a girlfriend. Pe urmă m-a pus să-i ghicesc vârsta. Bătrânelul, se pare că avea 93 ani, și iaca la 93 ani a decis să se ducă la Grand Canyon, că el mai demult și-a promis că dacă trece de 90 ani atunci va veni, și iaca s-a ținut de promisiune.

Cred eu că atunci când ai așa fel de obiective, parcă trăiești mai mult și mai interesant.

om1Fata designer din avionul Beatrice – Chicago 

Eu mereu ziceam că n-am noroc să stau lângă fete frumoase în avioane, și că mereu dau peste băbuțe rusoaice/românce care îmi povestesc toată istoria copiilor lor.

Și iată, în ziua când credeam că sunt cel mai nenorocos, lângă mine era fetița asta brunetă, care tocmai terminase college-ul și se ducea în Chicago la un interviu la o creative agency. Și pe drum mi-a povestit când e emoționată e, și că e atât de sigură că va reuși să ia job-ul, ba chiar și-a anunțat părinții că nu ma vine acasă. Mi-a zis că când încerci ceva, pentru a-l trăi la 100%, you give it a 100% shot. Și dacă eșuezi, știi că ai dat tot ce poți, și deja încerci fix așa în altă parte. Dar atunci când vrei tare ceva, nu trebui deodată să-ți faci Plan B, pentru că nu dai tot ce ai pentru Plan A.

Un fel de pe cine voi mai întâlni

Eu cred că dacă simți că vrei să vorbești cu cineva străin/necunoscut, trebuie să o faci. Iar dacă cineva începe a vorbi cu tine, răspundei, niciodată nu știi peste ce persoană dai. Iar eu când voi fi un bătrânel, mereu voi vorbi cu persoanele de lângă mine, și le voi povesti, pentru că, într-un fel, așa dai eștafeta mai departe.

Eștafeta care ne face mai buni, și care poate schimbă lumea. Și poate cineva când va povesti nepoților lor despre mine, despre un băiat din Eastern Europe care încerca să vadă ce îi rezervă lumea pentru el.

Voi ce persoane cu ce istorii ați întâlnit?

om5

7 comentarii leave one →
  1. Aprilie 13, 2013 21:41

    Eu cynd am stat a doua noapte in aeroportul JFK, am facut cunoshtintza cu o doamna din Pakistan care a incercat sa ma invetze sa joc poker cu nishte cartzi cu retzete de cocktailuri alcoolice, cumparate pentru sotzul ei. Eu fiind adormita nu s-a prins nika de capul meu. Tzin minte ca o chema Samar shi mi-a placut numele. Am dormit pe rynd pe patura ei, ne-am plimbat. Zicea ca se lasa de fumat shi face 5 copii. Sper ca i-a reushit macar jumate.

    • Aprilie 13, 2013 21:44

      Jumate din copii, sau din fumat.

      Da rețetele le mai ții minte?

    • Aprilie 13, 2013 21:49

      Jumate din planuri. Retzetele erau vreo 52, pe un set standard de cartzi, cumparat in aeroport.

    • Aprilie 13, 2013 21:51

      Eu amu mă gândesc că mie mii dor de tine😛

    • Aprilie 13, 2013 21:59

      Shi care-i problema? Te sui in 4 sau 101….

    • Aprilie 13, 2013 22:05

      apu fix la asta mă gândeam. treb de făcut vouă o vizită

  2. Gavrilița Vasile permalink
    August 2, 2013 20:21

    Într-un supermarket, s-a apropiat un bătrîn de mine și a început să-mi povestească de război și de ironia sorții. Mi-a spus că își băteau joc de el niște camarazi, care mai apoi au murit. Și îmi povestea de kharma, că tot răul se întoarce împotriva ta, că nu trebuie să faci rău altora. În final, după 20 de minute de vorbă, mi-a cerut un leu.

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: