Skip to content

Despre pachetele din plastic de la pauza de masă

Ianuarie 30, 2013

iStock_000005550014XSmallEu la pauza de masă, de cele mai multe ori îmi cumpăr mâncarea de la magazin. Din martie, lângă biroul unde lucrez s-a deschis un al doilea Everest, mâncarea e bunișoară și asortimentul de bere e drăguț. Cardul de reducere e doar de 1% așa că nu prea contează.

Și iaca eu mă gândeam că eu din martie 2012 până în decembrie 2012 am mâncat acolo de undeva 165 ori de acolo. Și cam de vreo 160 ori a trebuit să le explic domnișoarelor de la casă că eu nu am nevoie de pachet, mai ales că încă de cel mare, că, da – eu voi duce mâncarea în mână cei 30 metri de la ușa magazinului până la ușa biroului. Că știu că pachetul e gratis și că nu mă va costa nimic.

Pentru că ciclu de viață a pachetului dacă îl iau e de doar de 20 minute: duc mâncarea în oficiu, las pachetul pe masă până îmi încălzesc mâncarea, mănânc, și apoi urna de gunoi here I come.

Așa că nu văd sens în al lua, și în același timp nici nu îmi este rușine să duc mâncarea în mână (la urma urmei am și pungă de pânză) și nici nu-mi creează vreo incomoditate.

165 de pachete

Și eu mă gândesc, în 9 luni, doar prin simplu gest, au fost cu 165 pachete de plastic mai puține prin gunoaie. Știu că aceste 165 pachete sunt o picătură în ocean, dar eu oricum mă mândresc cu ele. Nu doar pentru că nu le-am luat, dar pentru că deja domnișoarele de la casă când mă văd știu că mie nu-mi trebuie pungă, că mă mai întreabă din când în când dacă am nevoie și eu le spun nu.

George Carlin avea un discurs despre reciclare, dar eu nu vorbesc despre reciclare dar de a nu face lucruri care nu ne sunt hiper-necesare. Același lucru cu chitanța de la bancomat, sau să folosești de 2 ori același pachețel de ceai.

După ce am încercat noi mai înainte, cam pe timpul când Gurdilă da pe la Jurnal ca invitat și nu ca angajat, să optăm pentru pungi de pânză sau să se plătească pentru fiece pungă, și nu prea a fost cu succes. Eu aș vrea măcar domnișoarele de la casă să mă întrebe de fiece dacă dacă am nevoie de pungă, și nu eu să fiu mereu atent ca nu din greșeală să îmi pună totul în pungă și eu pe urmă, ca un hipster, să le scot și să le spun că n-am nevoie de pachet. Pentru că dacă întreabă, atunci, nu foarte mulți, dar se vor întreba dacă totuși au nevoie.

Și iaca, de la 165 pachete ale mele, și cu toți cei 100 oameni care s-au abonat la blogul meu, și cu cei 1.000 care au pus like pe Facebook, în următoarele 9 luni vom economisi 181.500 pachete de plastic.

Tu poți să-ți imaginezi 181.500 pachete de plastic care sunt aruncate din avion peste Chișinău?

Un pachet cântărește undeva 5 grame, iar 181.500 ar fi o tonă.

-

Photo Credit South China Morning Post

4 comentarii leave one →
  1. Irina Kaiser permalink
    Ianuarie 30, 2013 12:58

    o daaaa eu tot cumpăr la amiază din magazinul de la et. 1 și mereu le zic s nu dea sacoșă… da casierițele se uită straniu la mine, de parcă am căzut din pod…

  2. Rodi permalink
    Ianuarie 31, 2013 08:32

    Merg si eu la cumparaturi cu o sacosa din panza luata de acasa si cunosc privirile casieritelor despre care a scris Irina. Sincer, nu-mi pasa de aceste priviri. Am putea schimba multe lucruri spre bine, daca fiecare dintre noi ar constientiza ce inseamna 181.500 pachete de plastic pe strazile orasului.

    • Ianuarie 31, 2013 11:41

      Exact asta spun și eu.

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: