Skip to content

Tot ce vrem de Crăciun

Decembrie 25, 2012

ppg6Dacă în restul zilelor din an mă simt singur, de sărbători mă simt și mai singur. Pentru că sunt eu cu mine, și dacă eu n-o să am grijă de mine, atunci nimeni n-o să aibă. Atunci știu că nu pot să mă aștept la nimic, și nu pot cere nimic, iar lumina reflectoarelor o îndrept eu și nu este îndreptată spre mine.

De sărbători e diferit, suntem vizitați de mulți. Mulți se uită la noi cu milă și se citește în ochii lor că vor să ne ajute. Eu înțeleg, că eu, și cei ca mine suntem pe to-do list-ul oamenilor buni, de Crăciun sau Paște. Că așa oamenii încearcă să facă lumea mai bună, să asculte învățăturile biblice și să se împartă cu cei care au mai puțin ca ei. Dar eu, niciodată nu voi fi eu pentru mult timp. Eu voi fi băiatul căruia i se ia interviu și mulțumește tuturor celor care au venit.

Eu voi fi băiatul căruia i se va promite multe, cu care oamenii vor face poze și vor asculta povestea mea cu lacrimi în ochi. Însă nu povestea care aș spune-o eu, dar care mi este etichetată, cu un fel de tag-uri: orfan, adolescent, sărac, de la orfelinat.

Iar cum mă numesc eu, puțin ce contează. Cu același succes poate să mă cheme Ruslan, sau Isildur, sau Igor, sau Ion. Va fi pronunțat cu aceeași voce, în același ritm de fiece dată.

Crăciunul

musicÎnvățăm poezii. Facem curat și repetăm să zâmbim. Să zâmbim cu mulțumire. Cândva ne erau aduse cărți mai vechi și haine care nu prea le trebuiau la nimeni. Ultimii ani lucrurile un pic s-au schimbat, cărțile sunt noi și hainele sunt noi la fel. Dar în esență nu asta contează de e vechi sau nou, de e purtat sau nepurtat. Eu aș mulțumi pentru orice care mi-ar fi adus mie personalizat, dar nici aducerea  nu e atât de importantă, eu nu cer nimic, și nu aștept sărbătorile. Ele singure vin și oamenii singuri vin.

Uneori aud că unele instituții se ceartă pe seama caselor unde trăim cine și unde să vină. Știți sentimentul acela, care îți place să vorbești mai mult despre lucrurile care vrei să le ai, locurile care să le vezi, sentimentele care să le simți, decât însuși împlinirea lor?

Uneori vreau să împărtășesc ceea ce eu visez, să spun ce aș vrea, și ce anume aș vrea, de aceea îi scriem lui Moș Crăciun. Nu pentru a ne împlini dorința dar de a ști că o avem. Iar dacă cineva știe, atunci și noi avem puterea să facem visul realitate.

Cadouri de Crăciun.

Îmi plac oamenii care vin, și nu pot spune că nu-mi place ceea ce aduc. Ce nu-mi place, e că se presupune că vrem aceleași lucruri, că avem aceleași dorințe. Aș vrea ca oamenii înainte să vină să ne felicite, dacă tot tare vor, să vină să vorbească cu noi.

Asachi - 054Așa le voi spune că ador să-l citesc pe Marquez sau Kundera, sau Jules Verne. Le voi spune de ce anume ei îmi plac, și ce cărți de la ei încă nu le-am citit. Iar dacă le-aș avea pe celea care încă nu le-am citit, nu ar conta dacă paginile sunt noi, sau îndoite, sau subliniate. Contează ceea ce conține o carte, nu cum este ea. Uneori cred că sunt o carte, și aș vrea ca cineva să aibă curajul să mă citească.

Așa le voi spune că am nevoie de costum de baie, că vara mi-i rușine să mă duc la iaz că nu am în ce mă îmbrăca, iar simplu în chiloți nu e tare fain. Sunt și eu băiat. Le voi spune că îmi place să pictez grafic. Că aș vrea o cravată, o cămasă în carouri și ciorapi albi.

Le voi spune că ascult muzică rock, și aș vrea cu toată inima să mă duc la un concert Gândul Mâței sau Alternosfera. Și vreau să fiu un simplu spectator al concertului, nu vreau să întâlnesc membrii formației nici să fac poze cu ei. Vreau pur și simplu să mă simt liber și eu însumi pe muzica lor.

Aș vrea să mă asculte cineva ce vreau.

Ziua Crăciunului.

okiAzi am avut matineu mare și festiv. Au venit la noi un grup de oameni de la o universitate, vreo 4 ONG-uri, vreo 3 SRL-uri și 2 SA-uri. Fiecare ne-au adus cadouri. Dulciuri, haine, cărți, unii ne-au adus și mingi de toate sporturile. Rachete de tenis totuși nu avem, dar nici noi nu avem teren de tenis, așa că fotbal și bascket va fi fără mine.

Vreo 3 televiziuni mi-au luat interviu, 5 oameni au plâns doar când m-au văzut. Cel mai mult mi-au plăcut îmbrățisările lungi, păcat că au fost așa puține. Și erau mulți, mulți, mulți fotografi, asta mă face să mă gândesc că deși în ultimii 5 ani, au fost tot pe atâția, nu am nicio poză cu mine, normală, în care eu să fiu natural și să zâmbesc.

Ziua a fost frumoasă, persoanele de la orfelinat erau mândre de noi, iar și noi ne-am simțit bine. Deja sărbătorile au devenit rutină, le știu scenariul pe de rost, dar asta nu mă încurcă să mă bucur de momentele mele preferate. Mai ales așteptarea asta că poate – poate de data asta va fi diferit.

Ce ne-a adus Moșul.

Mă apropii încet de dulapul meu și patul meu și privesc ce am acolo. Văd vreo 5 kg de portocale, vitamina C știu că e foarte benefică.

1 kg de Bucurel, 500 g de napolitane, 2 pachete de covrigei și un panettone.

Mă uit la colecția mea cu chipiuri și tricouri, uneori am senzația că am tricouri S cu toate brandurile posibile din Moldova. Mai am 2 plovere verzi, și 2 perechi de pantaloni cafenii. Sper că totuși toate lucrurile acestea se vor asorta.

Mă uit în biblioteca personală, și mai adaug 3 cărți de Amintiri din Copilărie, 2 enciplopedii cu stele, vreo 2 volume de Eminescu, și câteva romane de la Ziarul Adevărul.

Toate acestea nu mă reprezintă, dar inspirăm adânc și încercăm să ne insuflăm că toate lucrurile acestea ne fac fericiți. Pentru că se spune că nemulțumitului i se ia darul. Și sunt sigur că persoanele care au fost azi, vor dormi mai bine, că au făcut o faptă bună, și eu le spun noapte bună.

Dar eu rămânc același eu, care vrea cravată, vrea la un concert rock și mai vrea un roman de Kundera.

Crăciun Fericit.

hug1

10 comentarii leave one →
  1. Decembrie 25, 2012 15:45

    Citit, recitit, pus pe gânduri.

    ”Știți sentimentul acela, care îți place să vorbești mai mult despre lucrurie care vrei să le ai, locurile care să le vezi, sentimentele care să le simți, decât însuși împlinirea lor?”

  2. Decembrie 25, 2012 16:39

    aşa de …mmm.. sentimental cred!

  3. nadejda permalink
    Decembrie 26, 2012 08:40

    Sarbatori luminoase si tie Alex!🙂 daca o sa vreai cite ceva de prin India sa da-i de stire😉 hug (mi-a placut mult cele scrise mai sus)

    • Decembrie 26, 2012 10:03

      bun, o să-ți scriu. eu vreu o pereche de pantaloni de aia de vară în care poți să zburzi liber🙂

    • nadejda permalink
      Decembrie 26, 2012 11:40

      facem, dar sa revii cu detalii la inceputul lui februarie😉

    • Decembrie 26, 2012 12:09

      bun🙂 merci :*

  4. Decembrie 29, 2012 01:13

    deduc o morala de aici …

    • Decembrie 30, 2012 23:22

      care anume?

    • Ianuarie 22, 2013 10:28

      ca un gest trebuie facut din inima pina la urma … ca in general vrem sa facem lucruri bune fara sa le gindim pina la capat si la utilitatea lor … si la general … le facem ca sa ne hranim sufletul … al nostru … dar care mai e rostul daca pentru celalt nu inseamna nimic?

  5. Decembrie 27, 2013 18:21

    Ideea cu cartile mi-a plăcut tare:).Cel mai tare doare faptul ca astazi sa faci caritate e la moda. Autoritatile sau chiar si unele ONG-uri fac asta pentru ca asa e traditional,sa le duci copiilor de la orfelinate hainute si mandarine. Dar cum ramine sa daruiesti zimbete?De asta nimeni nu se ingrijeste??? Bunatatea si afectiunea nu poti sa le cumperi cu mandarine, ele sunt daruite numai persoanelor cu adevarat deschise si care fac caritate, cu adevarat din suflet!

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: