Sări la conţinut

Jenerația wifi

iulie 19, 2012

19 iulie 2053

Doi vechi prieteni au decis să se vadă, nu se văzuseră demult, iar atunci când se văd deapănă amintiri. Unul e în Helsinki, altul în Sydney, ambii s-au născut în Moldova.

Și-au pus ambii ochelarii pe care îi poartă în fiece zi, i-au setat la același nivel de unde și iată ambii stau la masă, unul în Helsinki, altul în Sydney, dar atunci când privesc înainte se văd reciproc. Așa s-a făcut pentru a se economisi timp de a fugi de la o ședință la altă, de la o întâlnire sau alta și îți permite să-ți vezi mai des prietenii. Doar sexul încă era fără ochelari. Apoi ochelarii erau și telefon și laptop și orice alt device care i-ar prinde bine unei persoane. Ochelarii îi primești la naștere iar cu cât avansezi în ceea ce înveți ai noi opțiuni. Plus că așa se stochează și amintirile într-o bază de date pe lângă ceea ce ține minte creierul. Nici o informație nu mai este pierdută.

Ion și Vasile și-au pus în față niște biluțe ciudate de culoarea berii. La Ion era nefiltrată iar la Vasile – Blondă.

Ion: Mai ții minte când noi beam bere din sticle și doze, iar părinții noștri ne povesteau de bere la 2,5 litri?

Vasile: Aha, eu cred că și acum mai păstrez o sticlă de aia, de Ursul Alb. Se spunea că aia e berea pe care n-o mai bea nimeni la sfârșit de petrecere. Cred că dacă acum ar gusta aceste biluțe și-ar schimba părerea. Tu mai ții minte când am început să nu mai avem sticle?

Ion: Aha, de când toată lumea a semnat actul cela despre reciclare cică așa mai puțin plastic și sticlă se aruncă. Cel puțin înainte era alt sistem de numărare. Când te întreba cineva cât ai băut, tu ziceai – una, două, trei, cinci. Acum de parcă ai bea vitamine. Dragă azi am băut 27 de biluțe de bere. E amuzant chiar.

Vasile: Dar de muzică nici să nu vorbesc. Pe timpul nostru când eram tineri, erau super cântece, Nosa, Nosa, We no parle americano, All day, all night, barbara streisand. Acum tineretul acesta ascultă cântecele acestea doar dintr-un cuvânt. Ai zice că dacă ți-ai lua 5 albume, ai putea strânge vreo strofă. Mare noroc am avut noi când eram tineri.

Ion: Da ții minte când toți stam pe Facebook și uneori nu aveam internet, sau cădea lumina și credeam că e sfârșitul lumii. Mai mult părinții ne speriau că o să ne pedepsească și n-o să avem internet. Mai organizam evenimente și ne vedeam, niște offline-uri, traininguri, concerte. Acum trebuie doar să-ți pui ochelarii, să-ți setezi lungimea de undă și poți fi oriunde vrei tu.

Vasile: Da, păcat că copii noștri nu vor prinde timpurile când ca să ai internet trebuia să plătești factura. Și mai amuzant când puteai scoate orice de pe torrents. Acum vrei ceva, plătește. Ehhhhhhhh.

Ion: Da mai ții minte ce jucam? Counter Strike, World of Warcraft, Need for Speed, FiFA. Ne strângeam noi băieții și nu ieșeam 2 zile de oriunde am fi fost noi. Și cu bere și cu vodkă, nu cu biluțele astea.

Vasile: Apoi, pe timpul nostru era fain să ai și blog. Citeai ce mai gândesc ceilalți, unde au fost, pe cine au mai văzut. Acum mult nu trebuie să faci, e de ajuns să te gândești la ceva și el apare online. Pe când eu eram blogger, puteai sta la un articol și vreo 4-5 ore. Să cercetezi, să cizelezi, să dai referințe. Așa gândeai analitic, te gândeai de ce e bine una și nu e bine alta. Acum toți cu minimalismul lor pot să gândească în materii de cuvinte și nu fraze.

Ion: Da, băi. Și uneori cred că e de responsabilitatea noastră să nu lăsăm ca generațiile ce apar acum să nu se piardă. Să le spunem cum a fost mai înainte. Cum puteai să gândești orice ai fi vrut, și nu doar ceea ce tu îți setezi să gândești. Eu iaca încă nu am folosit niciodată opțiunea asta a ochelarilor să ascund orice informație care cred că nu-mi va plăcea sau mă va indispune. Dar mă gândesc cine ne va asculta și așa se uită la noi ca la niște demodați și care nu putem înțelege nimic.

Vasile: Eu pe copii mei îi cresc în stilul valorilor autentice. O dată pe an chiar gătim acasă, le spun ce-s astea cartofi prăjite arse, sau ceai fierbinte care s-a răcit. Eu dacă mă gândesc că noi suntem foarte norocoși.

Ion: Să nu mai zic de era de aur a sportului, pe cine să-i numesc: Federer, Djokovic, Messi, Gerrard, OSullivan etc. Acum toți sportivii ăștia se conectează la stadion și joacă fotbal cu mintea. Unde sunt timpurile în care așteptam cu sufletul la gură o Cupă Mondială sau un Euro. Ehhhhh.

Vasile: Da nu știu băi, în ritmul în care se schimbă lumea, mult nu se va ține minte ceea ce am trăit noi. Eu zic că tot ce am avut noi a fost ceea ce e cel mai bun.

Ion: De acord. Cu fiece generație tot mai stricată și mai stricată devine lumea. Fără respect pentru cei din jur și nici pentru istorie și valori.

 

PS: Stas merci pentru imagine.

5 comentarii leave one →
  1. iulie 19, 2012 10:09

    MA apuca groaza sa ma gindesc ca intradevar putem ajunge la asa viitor, daca se va continua cu asa viteza sa se cipizeze si computerizeze tot, asa ca crestinii cei din fata Palatului Republicii sunt foarte curajosi si intelepti,.
    lupta pentru a mai pastra prezentul intac

    • iulie 19, 2012 10:16

      nu asta e ideea. pe urmă vor fi cei care vor proteja și acest viitor și tot așa ciclic.

  2. iulie 19, 2012 10:24

    dadşi sexul fără ochelari?

    • iulie 19, 2012 10:50

      pentru că grupurile de creștini încă optează pentru dăinuirea vieții dintr-un bărbat și o femeie prin sfântul act al cuplării după căsătorie fără ochelari. Cu ochelari numa la întâlniri, ala by default n-o să poți face săx.

Trackbacks

  1. Moldova în anul 2053 « VOXPUBLIKA| Platforma de comentarii, bloguri si analize a Publika.md

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: