Skip to content

Gânduri din călătorie

Iulie 18, 2012

Atunci când petreci peste 40 ore în transport reușești să te gândești la multe, să citești multe și să visezi multe. Nu știu de ce cred că anume aceste momente ale călătoriei ne face să ne reîntoarcem oleacă altfel, oleacă schimbați, oleacă mai fără ceață în cap. De asta eu și ador să-mi duc capul peste tot, relația cu geamul și ce este după el e de nedescris, deși nimic deosebit de cele mai multe ori nu vezi acolo.

Lucruri cu care am venit din Timișoara (nu necesar noi).

Mi-a fost dor de tine.

Mă gândeam că uneori sunt persoane departe de noi. Cu unele ne trezim dimineți în minte, altele ți le amintești doar când un simbol comun apare. Atunci spui că îți lipsește prima, iar pe a doua ai vrea s-o vezi. 

Apoi le vezi pe ambele și partea ciudată e că atunci înțelegi că uneori a folosi verbul ”a lipsi” la trecut e mai important decât să-l folosești la prezent. Pentru că atunci când vezi persoana poți simți clar și sincer cât de mult ți-a lipsit. Un fel de cum cânta Snails:  ”ochii tăi sunt plini de ea, ochii ei sunt plini de tine”. În restul cazurilor vrei doar să retrăiești ceva – să repeți.

De acum pentru mine va fi mai important atunci când cineva în prezent îmi spune că i-am lipsit, decât ceva care ar fi vrut să repete dintr-un trecut nu știu cât de depărtat.

Tăcere

Uneori ești la un concert sau undeva unde se dansează. Și vrei să dansezi singur, să sari în sus singur, să strigi singur, dar atunci când să deschizi ochii să vezi că cineva dansează lângă tine. Cred că acum prea ne axăm pe atingerile fizice când dansăm.

Uneori când mergi pe drum, nu trebuie să vorbești, nu trebuie să întrebi nimic sau să explici ceva. Taci și mergi și te simți bine că cineva merge lângă tine. Uneori uităm să tacem când ne plimbăm.

Uneori mâncăm și vrei ca cineva să fie la tine la masă. Și nu pentru a vorbi sau spune ceva, dar pentru singurul motiv de a mânca la aceeași masă. Trebuie să încetăm să mâncăm singuri.

Cădere

Citeam că e mai greu să cazi decât să te ridici. Și cred că este adevărat, atunci când ne ridicăm avem un plan stabilit, un scop, o țintă, înțelegem riscurile, oportunitățile, barierele. Atunci ne concentrăm pe punctele slabe și pe greșeli și urcăm necontenit.

Atunci când cădem, pur și simplu cădem fără un plan stabilit, fără a ști unde ne vom opri, fără a ști de unde o să reîncepem. Și nimeni nu se gândește că va cădea, asta și face complicată căderea că ne face să ieșim prin partea de jos a cutiuței noastre. Atunci când lumea spune că trebuie să gândim în afara cutiuței, puțini se referă la partea de jos.

Nu mai știu în ce arte marțiale, se învață foarte mult arta căderii. Avem nevoie și noi de lecții.

Dacă nu crezi ce este mai greu încearcă două experimente super simple: 1. Încearcă să te urci într-un copac. 2. Așează-te pe margina patului și dă-ți drumu pe pat cu spatele, fără a-ți mișca mâinele. Ce totuși e mai greu?

Data.

Mereu verificați data de pe bilet. Și cumpărați-l în ultima clipă.

Cărți

Vreau să-mi fac lista cărților pe care le-am citit. Pentru că am realizat că atunci când ești într-o librărie, îți vei aduce aminte de scriitori sau titluri de cărți care le-ai auzit/citit undeva.

Și ar fi interesant dacă cineva ar avea un blog cu review-uri despre cărți (în afară de Madrizen, nu știu dacă are cineva). Am găsit 2 românești (de fapt unul continuarea la altul), care mi-au plăcut: Ultima carte care am citit-o și Nebunii au propria lume.

Pentru că a arăta ce ai citit nu înseamnă să te lauzi că ești deștept, dar a te deschide, și de ce nu poate a-ți arăta de unde ai plagiat vreun sfert de idee.

Cam asta, și desigur un cântecel în italiană:

8 comentarii leave one →
  1. Iulie 18, 2012 14:33

    Pentru că atunci când vezi persoana poți simți clar și sincer cât de mult ți-a lipsit. Un fel de cum cânta Snails: ”ochii tăi sunt plini de ea, ochii ei sunt plini de tine”.
    Taci și mergi și te simți bine că cineva merge lângă tine. Uneori uităm să tacem când ne plimbăm.

    genial)

    eu iubesc calatoriile tocmai de aceea ca in tot rastimpul cat te legeni in rute BL-Ch sau avioane sau autobuse – ai timp pentru tine) sa visezi sa iti amintesti de ceva. sa asculti muzica (mie imi place astfel sa ma distantez periodic de toata populatia din rutiera) sau sa adorm leganata de drumurile noastre zdruncinate)
    sotul mei dimpotriva, iubeste sa glumeasca si sa stabileasca relatii temporale de prietenie in perioada calatoriei)

    si anume dupa drumuri care ne despart, simt cat de fericita sunt sa ii am alaturi pe oamenii pe care ii iubesc)

    • Iulie 18, 2012 17:37

      Eu oscilez între a fi foarte prietenos și între a fi foarte închis în carapacea mea

  2. Iulie 18, 2012 18:37

    depinde cat de mult imi va placea conversatia cu vecini de calatorie. oameni interesanti se intalnesc foarte rar))

  3. cristina permalink
    Noiembrie 7, 2012 12:10

    Salut, uite aici două recomandari:
    http://www.bookblog.ro/ – nu știu dacă la asta te-ai referit, dar aici poti găsi cărți si recenzii făcute de oameni simpli.
    Iar pentru lista ta de cărți pe care le-ai citit sau vrei să le citesti… cred că ai auzit de goodreads.com, dacă nu atunci o să mă bucur dacă am fost de ajutor🙂

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: