Skip to content

Filme underground de licență 2012

Iulie 4, 2012

Eu în ultimul timp am ajuns la o concluzie că mie îmi place să văd în filme oameni care îi știu sau locuri care le știu. De aceea vă tot ziceam să vă duceți să vedeți cum e FAT sau Tenis cu Moldovenii.

Anul trecut în Belgrad, Hămuraru mi-a arătat mai multe filmulețe făcute la Arte. L-am văzut pe Max Ciorbă în diferite ipostaze și uneori găsești idei simple dar foarte și foarte interesante. Așa încât cred că orice s-ar face în facultate și oricât de prost ar spune unii că e – trebuie arătat publicului. Așa poate ne învățăm să prețuim lucrurile pentru idei și nu pentru efecte.

Și eu mă bucur că anul acesta am putut să văd proiecția unor filme de licență atât la Odeon cât și la Art House. Acolo vorbeam cu Mircea Bobînă că e foarte important e ca oamenii să dea un feedback. Nu doar ”suge sau rupe”. Ar trebui să ne învățăm să spunem de ce anume un lucru suge sau rupe, pentru că așa lucrurile rupătoare ar deveni și mai rupătoare iar cele ce sug nu vor mai suge.

Mai jos vă voi vorbi oleacă de filmele care mi-au plăcut mie, și dacă am găsit filmulețul pe net îl veți vedea, dacă știți unde le pot găsi, mă anunțați.

Deci.

De-a baba oarba de Mircea Bobînă.

Mi-a plăcut spațiul atemporal și circular al ideii. Mi-a plăcut faza cum femeia își scoate chiloții în lift. Și chiar are câteva replici memorabile care pot fi folosite după film: ”Nu pot, trebuie să dau mâine proiectul” și ”Desenez, desenez, desenez”.

Un pic despre priorități, deadline-uri și ce ai face dacă nu reușești să termini atunci când trebuie.

Iaca simbolul televizorului nu prea l-am înțeles.

Ioana de Iulia Puica

Mie în general îmi place numele Ioana. Și sânii ei –  frumoși. Plus că e o mică adaptare a romanului Adam și Eva de Rebreanu. Deci mi-o plăcut. Mircea îmi zicea că e o îmbinare tare bună între stilul vechi și cel modern.

Desigur eu nu am înțeles de ce băiatul era rănit în cap dacă la împușcat în corp, și cum de nu au nimerit-o și pe Ioana.

S-a pus accent pe sclipirea din ochi, dar dialogurile dintre Ioana și băiat nu prea erau pline de patos și amor. Mi-o părut dragostea arătată un pic ștearsă, plus ar fi trebuit să schimbe locația, nu Paris dar poate Varșovia, oricum cine ar fi căutat dacă așa e în carte.

Între Edison și Tesla de Mircea Bobînă.

Mie denumirea mi-o părut logică de la început, oricum Mircea îmi zicea că a fost sfătuit să o schimbe. Ideea filmului e că oricât de mult ceea ce apare și tehnologiile ne-ar îmbunătăți viața, problemele și erorile în comunicare rămân aceleași.

Plus mi-o plăcut actrița de la Mihai Eminescu, mie în general mi place de ea, cred că de asta am și ținut-o minte.

Și apropo băiatu era prea bărbierit ca să aibă pantaloni ca la armată.

Ana nu știu exact de cine

Un film despre greutățile de la țară, mai ales a unei fete tinere care locuiește singurică. Viol, furturi și unde toți unul pe altul se știu.

O replică mi-a atras atenția: ”Iartă-i că ei îs tineri și nu știu ce fac”. Pare a fi o reeditare a crucificării lui Iisus numai că de data asta iertarea nu se produce.

Niște detalii care mi-au stârnit semne de întrebare: Este zeama aceeași folosită și atunci când bătrânelul îi aduce mâncare și atunci când ei în familie mănâncă. Apoi care e simbolul ciorapilor de lână vara? Și a căciulei de iarnă a copiliței de pe stradă la fel?

Și iaca cine ar mai putea acu să se mărite când totul se știe cu Facebook-ul ăsta.

Nastea de Nelu Donica

Mi-o părut un film la care s-a lucrat enorm și pentru un timp foarte lung. Unde se descrie viața la doi copii într-un mediu total ostil. Filmul se începe cu cuvintele ”Nu îmi e frică de moarte, doar că din viață nu văd prea mult sens”. Mircea îmi zicea că de fapt adevăratul film se petrece în spatele cadrelor ce le vedem și asta ne face să vedem că în afară de bubble-ul nostru sunt multe altele.

Filmele Rondo, Casa, Pastorala mi-au părut ok, doar că ori banale ori monotone. M-am bucurat să văd Eli Pili-ul într-un film, dar nu prea am simțit ideea. Iar la casa părintească nu se vinde, pentru mine e greu de înțeles. Ca și rămânea pe loc doar pentru că te ține ceea ce a fost al tatălui tău.

Și la urmă cel mai mediatizat filmuleț de la prezentare ÎnCosmos de Victor Ciobanu

Ideea foarte bună și regizat cu grijă. Te face să te întrebi la ceea ce vrei și de când vrei și de ce nu faci ca ceea ce vrei să ai și să vrei altceva. Eu cred că dacă după o perioadă vrei aceleași lucruri înseamnă că doar exiști, nu trăiești.

Iaca așa am văzut eu filmulețele ca un spectator, ca o persoană ce consumă filme bune și mai puțin bune. Părerea mea nu e cea a unui critic de film, părerea mea e a lui Fluturaș, vedem deja ce Victor Railean va spune.

Oricum recomand să le vedeți pe toate, sunt sigur că veți găsi idei pe care eu nu le-am văzut, și hai să discutăm despre ele, persoanele care au făcut filmele au nevoie de aceste discuții mai mult decât de notă.

Apropo fiece filmuleț e făcut din bugetul propriu al studenților.

Vizionare plăcută.

No comments yet

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: