Skip to content

Brașov și brașoave

Aprilie 30, 2012

Un pic câte un pic eu văd toată România, cu vreo trei săptămâni în urmă am fost la Brașov și m-am gândit că ar fi păcat să nu vă zic că trebuie vizitat. Atunci când am fost prima dată la Sibiu, toți îmi spuneau că Sibiul e ca Brașovul, apoi Frankfurtul mi-a părut ca Sibiul, acum Brașovul e un fel de Frankfurt. Stilul german își spune cuvântul cum nu ai da.

La fel Poiana Bloggerilor mi-a părut o oportunitate bună de a cunoaște oameni noi. A nu-i cunoaște doar din texte și nume, dar a vorbi cu el la o cafea, la o bere sau la masă. Iar oamenii când se cunosc au tendința de a fi mai buni unul cu altul sau mai răi unul cu altul în dependență de suportabilitatea fiecăruia.

Unii au catalogat asta un fel de gașcă, alții că toți s-au vândut, mie îmi place că acum persoanele care au fost la poiană se respectă mai mult. Dar vorba multă, sărăcia omului.

Despre Brașov 

Brașovul e turistic și în acelșai timp și păstrează stilul și tradiția. E frumos și noaptea, și ziua și pe ploaie. Și sunt fete frumușele pe stradă.

George Damian ne spunea că e împărțit în 3 regiuni: Partea maghiară, partea nemțească și partea românească. Noi mai mult am fost în cea românească și germană.

În partea Românească ai vedea lucruri foarte vechi până la străzi rutinare dar interesante. Biserica Sfântului Gheorghe e un loc ce trebuie văzut dacă sunteți în Brașov. Aci veți vedea mormântul lui Nicolae Titulescu și prima școală românească.

Consiliul local e împărțit în 27 consilieri.

La muzeul școlii românești puteți vedea opere unice precum: Cazania lui Varlaam, Crai Noi de Ciprian Porumbescu, multe biblii care nici măcar Rusia nu le are. Ghidul a făcut o glumă de genul: Noi avem Biblia completă a rușilor, ei ne au tezaurul. Cei care iubesc lucruri vechi, cărți de colecție sau limbi ce nu prea se vorbesc vor avea orgasme în muzeul acesta.

George ne mai zicea că pe Paști în Brașov este o adevărată sărbătoare deoarece Junii, un fel de două feluri de oastași care se transmit din tată în fiu, ies în oraș călare și trag din puști.

Uneori poți vedea și publicitate interesantă:

Străzile îs foarte întortocheate și dacă nu ești atent poți merge mult în cerc.

În partea germană ai strada pietonală care e foarte frumoasă cu havuz și covrigării. Tare buni covrigii, păcat că au închis simingeria care era la Buiucani. Aci mai erau muzee la care noi nu am fost.

Dar în schimb am fost pe o stradă foarte îngustă și pe străzi alăturate cu clădiri care te fac să te uiți la ele mai mult prin obiectivul aparatului.

Place că are diferite puncte din care poți vedea orașul ca Turnul Alb sau acolo unde se opresc taxiurile. Asta nu știu cum mi-a adus aminte de San Francisco.

Pentru mine e un oraș ce trebuie să-l vezi ca să poți compara, dar per general nu l-aș pune în top orașe preferate. E un oraș perfect pentru o plimbare și adaos la o escapadă la Poiana Brașov. Eu nu cred că aș călători din proprie inițiativă iar destinația mea să fie Brașov, doar pentru c Brașov, deși are cerbul de aur. Iaca cu Sibiu e altă chestiuță, m-aș duce la Sibiu doar pentru Sibiu.

Despre Bloggeri.

Când sunt în grupuri mărișoare de oameni mie îmi place să interacționez mai mult cu cei care îi știu dar și îi urmăresc pe vreo 3-4 pentru a afla mai multe. Se spune că deobicei la mese pentru networking persoanele fug de la una la alta și doar își schimbă cartea de vizită. Atunci când citești pe cineva e cam tot aceeași, dar mie îmi place să aberez cu cineva apoi să văd reacțiile și ce atitudine au ei.

Iar alți oameni e de-o dragoste să-i asculți. Și iată așa cei 5 oameni care i-am descoperit/redescoperit la Poiană.

1. Vitalie Braniște a.k.a Bunelul 

Bunelul mereu a fost o persoană a cărui sfat, îndreptare, comentariu sau recomandare a contat și a adus plus de valoare. Persoană care analizează lucrurile și tinde să nu se pripească.

La poiană am aflat mai multe despre ce face. Și dacă îi va ieși va reforma cu totul sistemul de învățământ, cam așa cum eu doar puteam să visez când completam fișele aiurea la facultate. Persoană care mereu are o istorioară bună pentru orice moment. Cred că de asta i s-a spus bunelul. Și o persoană care îi iubește pe cei care sunt lângă el și îi respectă pe ceilalți.

Iată l-ați văzut vreo dată pe Vitalie să arunce cu noroi în cineva doar pentru a arunca noroi, negândit și precipitat? Nu cred. Apoi o dată când punea cântece Bunelu mi-a zis să-i promit că eu când voi fi ca dânsul tot așa voi fi: Tânăr și Neliniștit. Și mă bucur că există așa oameni.

Recomand ceea ce scrie Vitalie, iar dacă aveți posibilitatea să vorbiți cu el – aveți doar de câștigat.

2. Sanda Cojocaru a.k.a Citesc deci sunt sexy.

Dacă bea – bea feteasca. Dacă mănâncă ciocolată – atunci e Heidi. Are alergie la lactate și nu prea îi plac roșiile murate. Și poate simți ceea ce va fi la masă.

Are spirit competitiv și va adora să te facă să pierzi mai ales după ce ai făcut-o să piardă. Are principii care nu și le încalcă și nu-i va suporta pe oamenii care i le încalcă dar în același timp e visătoare, place frumosul și nu-i frică să o facă pe neserioasa, deși în majoritatea timpului încearcă a fi. Eu cred că Sanda treb să zâmbească mai des, iac-așa.

Mie mi-a plăcut să analizez lucrurile cu ea, mai ales unele sesiuni pentru că uneori ea putea intui răspunsurile la întrebările mele și vice versa. Dacă o întâlnești provoaco la discuție, anume de aici va ieși lucruri interesante. Dar dacă nu o vei provoca, atunci nici ea nu o va face.

Scrie frumos și visător. Place că și ea face diferența dintre ceea ce scrie pe blogul propriu și ceea ce scrie pentru ceea ce lucrează și investighează: adică își permite să fie și serioasă și copilă.

3. Marin Basarab a.k.a Gonzo

Până la poiană Gonzo era o persoană cu semnul întrebării pentru mine. Persoană cu care niciodată nu am dat ochii da despre care știam că scrie întrebări pentru Vrei să Devii Milionar. Și fost plăcut surprins să văd că e de gașcă. Pe Gonzo trebuie personal să-l știi ca să vezi asta. Și el are ce povesti.

Despre filme, despre artă, și anume el e persoana ce poate avea orgasm într-un muzeu. Își permite să fie necenzurat dar nu fără a crea din asta un stil. Și dacă mi-aș alege eu vreodată un companion de călătorie l-aș lua pe Gonzo. Așa ne vom băga în fiece gaură și am pune sub semnul întrebării orice și ne-ar fi totuna unde am dormi și am putea să ne cheltuim ultimii bani pe o carte și pe o bere.

Recomand ceea ce scrie, și vedeți esența, iar Marin o are. La poiană în glumă îi ziceam Matei Basarb și mai mulți au început a-i zice așa.

4. Eugen Luchianiuc a.k.a Ucraineanul din Bălți. 

Eugen e controversat, atacă și este atacat. Unii oameni nu-l plac pentru că nu-l plac, și lui Eugen tot nu-i plac din același motiv. Sincer am început să intru mai des la Eugen pe blog după poiană. Și nu pentru că mi-a plăcut brusc ceea ce scrie, ci pentru că i-am înțeles poziționarea.

Toți bat apa în piuă despre ceea ce trebuie să fie un blogger și cum trebuie să fie un blogger și bla bla bla. Un blogger trebuie să fie bun și consecvent pe nișa ce și-o alege. Iar Eugen pune pe blog esența în minimalism. Blogul lui Eugen e minimalist, de aceea e popular. Pornirea de unde poți căuta mai multă informație despre ceva în altă parte sau să cauți o concluzie pe care să o compari cu a ta. La Eugen nu intri ca să mănânci pe săturate, la el intri să-ți iei cafeaua și să fugi.

Eugen pune piese de puzzle pe blog, deja ține de tine cum le unești și în ce imagini le pui. Place că a făcut Facultatea de Jurnalism și că mereu experimentează chestiuțe, asta mă face să-l respect chiar dacă mă numește molie.

Recomand să intrați pe blogul lui pentru că Eugen are informații din interior și el le maschează într-un fel dar dacă îți antrenezi ochiul le poți observa.

5. Dan Caranfil 

Până la poiană auzisem câte ceva, dar ceea ce am auzit nu fusese destul de intrigant ca să mă uit ce scrie. La poiană avusem discuții lungi și contradictorii dar care m-au făcut să înțeleg un lucru despre Dan: nu știu de ce el își ține persoana interioară închisă acolo și îi dă voie doar la o parte afară din el.

El e om ce place sau nu place oameni, iar dacă are dubii asupra ta, mereu va pune sub semnul întrebării ceea ce spui. La poiană mereu a fost la costum și încerca să abordeze teme serioase. Iar blogul meu roz îl intimida. Pentru că nu știu de ce mi-a creat impresia că el nu încearcă să între in esența lucrurilor care nu le știe și trage concluzii pripite.

Interesant câte îți poate spune Dan dacă îi creezi atmosfera în care persoana ce o ține închisă iese afară. Și e un om natural, cu vise, frici, iubiri și bucurii din detalii. Mie încă îmi este interesant să-l urmăresc și să văd pe unde Dan mai iese afară din el.

Recomand să intrați la el și să-l căutați și voi printre rânduri.

Mie îmi place să-i văd pe oamenii care au fost acolo cum se salută, nu știu cum, oamenii par îndrăgostiți unii de alții și asta e frumos.

4 comentarii leave one →
  1. Aprilie 30, 2012 12:20

    Aia nu e doar o stradă îngustă, ci una din cele mai înguste în Europa :* Și eu am poză acolo.😀

    • Aprilie 30, 2012 12:40

      aha, Gurdilă povestea despre ea:)

  2. Tury permalink
    Mai 3, 2012 11:24

    Fain! Cu privire la biblii, Bibilioteca Academiei-Cluj are cel mai mare număr de biblii (peste 2 mii de ediții) și multe altele,(codice medievale, cărți foarte vechi, documente) toate fiind evaluate la peste 6 miliarde de euro.

Trackbacks

  1. Brașov și brașoave « VOXPUBLIKA| Platforma de comentarii, bloguri si analize a Publika.md

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: