Skip to content

Reciclăm amintiri

Aprilie 23, 2012

Uităm unele lucruri, ni le amintim pe altele. Transformă lucrurile bune în rele și pe cele rele în bune. Atunci când ne ducem traiul pentru mult în același perimetru tindem să repetăm lucruri în aceleași locuri, în aceleași perioade, uneori chiar și cu aceleași persoane.

Dacă am putea să ne trăim fiece clipă concomitent ne-am trezi că în unele locuri ar fi ca în microbuz. Unele cuvinte se vor dubla, alte îmbrățișări se vor tripla.

Și asta ne face să ne întrebăm ce e rău și ce e bine, ce trebuie să facem ca să fie totul corect. Vlaicu îmi zicea ceva foarte adevărat: Acolo unei credință nu-i loc de logică, iar dacă am încerca să explicăm logic și matur lucrurile ar ieși distorsionate. Iar credința e diferită: poți crede într-o persoană, într-o idee sau în Dumnezeu.

Apoi ceea ce ne amintim, cred că asta contează cu adevărat deși nu sunt deloc adevărate amintirile. Ele transmit un sentiment, o energie, o energie cu care alegi să continui sau să te oprești. Simbolurile comune fac să iubim, dacă ele nu ar exista, nu cred că am simți iubirea.

Location, location, location

Și acum eu mă gândesc la Chișinău. Am spus atâtea La Revedere și Salut, bine ai venit la aeroport. Deși niciodată nu am plecat de acolo. Și faza amuzantă e că cu greu am putea spune toate persoanele cărora le-am spus asta.

Parcurile sunt și ele locurile care ascund atâtea despre mine. Unele parcuri sunt pentru despărțiri și mereu îmi dau fiori, altele pentru prime întâlniri sau la un moment dat toate se amestecă și îți amintești persoane la fiece pas încât cu greu te stăpânești. Dar la momentul prezent, ultima experiență e cea ce dă tonul. Și locul dat chiar dacă a avut amintiri bune sau rele, el ia forma ultimei amintiri. Și așa le reciclăm pe celelalte.

Eu ascult muzică în microbuz, și cred că nu mi-am schimbat playlist-ul de prin 2010, cu mici schimbări. Și orice ai trăi îți pui căștile în urechi și asculți un random cântec de acolo. Și cântecul dat îți va alimenta ulterior amintirile. Auzi un cântec și spui: Uhh perioada August 2010, sau Noiembrie 2011, sau Ianuarie 2012. Dar multe cântece în playlist nu ai. Și ele se umplu cu toate amintirile tale, cu toate stările tale. Și așa ajungem să reciclăm amintiri.

Iar după un timp totul îți amintește de Maria sau Ionela. De Grigorie sau Vasilică. Spui vreau să vină Iarna, deoarece aștepți deja vu-uri. Spui că vrei să vină primăvara pentru a simți din nou o anumită persoană.

Și în toată reciclarea asta cel mai ciudat e că ajungem să ne reciclăm și nu mai știm ce vrem, când vrem și pe cine vrem. Așa încât doar le transformi în amintiri și ele pe tine la fel. Începi ceva nou pentru ca după o perioadă să ai alte amintiri.

Parcă e un fel de modă: Amintirile vară-iarnă 2011 sau primăvară – vară 2012. Uneori mă întreb ce trebuie să facem ca amintirile să nu rămână în urmă dar ele să fie în fața noastră. Cu fiece moment amintit să se nască altele două ce merită amintite.

In iunie 2011 scriam asta:

”Așa e și cu amintirile, te fac fericit, dar doar pentru scurt timp, și noi asta știm de aia suntem în goana după alte amintiri. Și suntem fericiți când creeăm acele noi. Și nefericiți atunci când ajungi la finele creeări și începi să le consumi.

Ar trebui să scrie: Consumul Excesiv de Amintiri Dăunează Grav Sănătății!

Uneori mă trezesc cu TINE în gând, uneori îmi beau ceaiul cu TINE, alteori mă plimb cu TINE sau privesc un film cu TINE. În acele clipe aș lăsa totul în urmă și aș fugi la TINE.

Apoi deschid ochii și văd că tu nu ești, și eu încerc să te caut. Găsește-mă, te rog!

Știu că în interiorul amintirilor nu există nimic, sunt doar pasajele mele prefearte, așa cum le-ai selecta din cărți și filme. Dar eu cred în această călătorie doar dacă vii și tu.”

Și cred și acum în asta.

Țin minte că cineva o dată a întârziat cu vreun minut la autobuzul care mă ducea pe mine altundeva. Nu am putut s-o îmbrățișez, am văzut-o doar pe fereastră. Dar în amintirea mea lucrurile s-au întâmplat altfel și era cel mai adorabil la revedere din viața mea, o amintire unică ce nu poate fi reciclată și știu că totul e așa cum noi simțim și nu așa cum tehnic se consideră.

Uneori pur și simplu urăsc amintirile. Ca și în versurile poeziei În Traducere:

”Amintirile nu au valoare
Dacă n-ai cu cine să ți le-amintești”

3 comentarii leave one →
  1. Mai 2, 2012 10:07

    iEri seara, mă gândeam exact la amintiri și azi am citit pentru întâia oara ”Reciclăm amintiri”.

    Eu tot am rămas undeva în 2010 și playlist-ul e de atunci ♥ Mi-e dor

  2. Mai 2, 2012 19:34

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: