Skip to content

Asta-i Ana, Blandiana

Martie 28, 2012

Nu cred că e ceva mai frumos decât să întâlnești un autor ale cărui versuri le-ai citit în liceu. Și să-l vezi peste ani și să înțelegi că tot ceea ce tu simți acum, el demult a simțit. Apoi e frumos să vezi un autor care încă trăiește.

Ana Blandiana a povestit ieri o istorioară în care ea a fost într-o școală și un elev spunea că ea nu e poet, deoarece toți poeții sunt morți. Și așa pentru mulți din noi, poeții sunt acei care deja au murit și atunci ținem doliu 2 săptămâni pe Facebook și gata.

Eu de prin clasa 9 până în anul 1 de facultate mergeam la cenacluri literare cu Gurdilă și experiența asta te marchează oricum. Atunci când întâlnești oameni care îți place cum scriu. Și oameni pe care poți să-i întrebi direct: dar acest ce cuvânt ce sentiment e.

Citeam o dată la Paulo Coelho  că de multe ori se apropie de el fani și care îi spun pasaje preferate din cărți, pasaje pe care el le-a scris dar nu le ține minte și eu îl înțeleg. Dar mai presus de cuvinte e faptul că vezi acea persoană și interacționezi.

Cât eram la Școala Tânărului Filolog avusesem o întâlnire cu Galaicu-Păun și de atunci mi-a câștigat respectul și sunt sigur că el nu mă mai ține minte, dar eu îl țin minte de atunci.

Asta și a spus Ana, ieri la librăria din centru. Că acum elevii și studenții intră în prea puțin contact cu oamenii ce scriu. Și asta e păcat spun eu. Deoarece oamenii scriu prea puțin pentru restul iar ceea ce scriu pentru ei nu e deschis publicului larg. Ana, a spus că nu mai sunt lecturi publice iar criticii de valoare lipsesc, iar fără critici de valoare oamenii care totuși își publică o carte, cartea rămâne doar una și gata.

Scriitori cu potențial avem, tineri talentați avem. Dar nu atâția cât să-și urmeze vocația. Și eu cred că ea are dreptate. Și regret doar un lucru de ieri, că nu am reușit să ajung la începutul întâlnirii. Dar cu poezia de la final, am înțeles de ce Ana Blandiana e genială. Și v-o arăt și vouă.

Cuplu

Unii te văd numai pe tine,
Alții mă văd numai pe mine, 
Ne suprapunem atât de perfect
Încăt nimeni nu ne poate zări deodată
Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuți amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum ești?
Dacă ridic brațul
Și-l întind mult înapoi,
Îți descopăr clavicula dulce
Și, urcând, degetele îți ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc și-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru brațe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai dușmanul din fața mea
Și tu numai dușmanul din fața ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poți fugi numai în partea ta
Și eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o lupta pe viață și pe moarte.

Suntem egali?
Vom muri deodata sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Și molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Și va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoașă,
Cât un neg…
Oh, numai noi cunoaștem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Și-a înțelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuți ca două crengi
Și dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

 Anna Godzina, mulțumesc tare mult pentru fotografii.

12 comentarii leave one →
  1. Martie 28, 2012 10:27

    Cred ca Ana ar fi destul de suparata pe „cenaclele” literare.

    • Martie 28, 2012 10:29

      mă crezi sau nu mă crezi, azi în microbuz mă gândeam dacă am scris corect pluralul la Cenaclu. Apoi nu cred că ar fi supărată ci m-ar fi corectat seducător.

    • Martie 28, 2012 10:56

      N-am zis-o cu rautate.

    • Martie 28, 2012 11:04

      eu știu.

  2. Martie 28, 2012 10:28

    superba poezia, preferata mea. am cerut autograful chiar pe ea.
    si Maestra de o caldura umana indescriptibila

    • Martie 28, 2012 10:32

      pt mine e prima dată când o văd și așa e.

  3. Daniel Baiu permalink
    Aprilie 14, 2012 09:06

    ale carui versuri

    • Aprilie 14, 2012 14:15

      poftim? astea sunt versurile ei

  4. Daniel Baiu permalink
    Aprilie 15, 2012 18:09

    Ai scris tu: Nu cred că e ceva mai frumos să întâlnești un autor a cărui versuri i le-ai citit în liceu.
    Corect: Nu cred că e ceva mai frumos decât să întâlnești un autor ale cărui versuri le-ai citit în liceu.
    Ale cărui, pentru ca sunt mai multe.
    Cuvantul „Decât”, e necesar pentru ca faci o comparatie.
    I-ul (de la i le-ai citit) nu este incorect dar este superfluu.

  5. Aprilie 20, 2012 17:13

    Imi cer scuze daca am fost nepoliticos.

    • Aprilie 20, 2012 17:30

      Aaa, nici o problemă:) Merci pt corecție🙂

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: