Skip to content

Începuturi și continuări

Martie 12, 2012

Începuturi

Eu uneori mă gândesc la începuturi. Încerc să mă gândesc dacă din start totul ducea spre ceea ce a dus. Dacă putem spune deodată dacă se va întâmpla ceva. Și nu vorbesc despre primile țineri de mână, primele cuvinte sau primele săruturi.

Dar la prima amintire care o ai despre o persoană, cum ai văzut-o prima dată și ai ținut-o minte. Contextul, starea psihologică, deschiderea spre ceva, nevoia de a fi cu cineva, multe variabile care condiționează apropieri.

Îmi amintesc o frumoasă care dormea în autobuz, și eu m-am așezat în spatele ei, deoarece eram iritat că cineva la care mă dădusem anterior mă ignora. M-am așezat acolo să încerc să mă liniștesc și să nu mă gândesc în general la fete. Apoi a fost nevoie doar de câteva priviri pentru a duce spre ceva frumos și care mă înnebunește de fiece dată.

Îmi amintesc un fluturaș desenat pe o față, un zâmbet plăcut. Și atunci un gând că fluturii, fluturi atrag, apoi la a doua vedere a fluturașului totul s-a transformat într-un sărut care îmi gâdilă și acum buzele.

Îmi amintesc un grup de fete care le-am rugat să-mi facă o poză, eu fiind descălțat, și îmi luat prânzul pe o bancă. Eu care nu așteptam nimic, și îmi făceam griji dacă îmi vor ajunge bani să supravețuiesc.

Îmi amintesc o fată cu care niciodată nu vorbii, dar mereu desena ceva la lecție.

Îmi amintesc crâmpei, lucruri care încerc să le ghicesc și lucruri care ar putea acum să-mi spună la ce să atrag atenția. Lucruri care să mă facă să nu pierd ceea ce aș putea avea.  Și am ajuns la o concluzie.

Mie îmi plac oamenii care mă plac din start, oamenii care riscă să aibă încredere în mine neștiind nimic despre mine. Și eu le răspund cu aceeași monedă. Am observat că atunci când persoanele caută un fel de confirmări, să știe sigur dacă ești băiat bun, dacă ești de încredere, dacă nu vei trăda, dacă nu vei înșela, atunci nu știu cum totul se pierde pe drum. Obții acea stabilitate, care persoana care o placi ți le-a bifat în lista ta, dar aici nimic nu se va întâmpla. Pentru că nu știu cum pentru mine, dacă eu trebuie să trec un test pentru persoane, renunț în general, deoarece mai apoi vor apărea alte teste, alte liste de bifat, alți prinți în a căror criterii trebuie să intri.

Oameni care din start mă vor accepta orice aș face. Așa cum spunea și Alex Cosmescu.

Dacă intri prima dată într-o încăpere și eu stau liniștit într-un colț, nu cred că cineva mă va observa. Oamenii mă plac abia după ce vorbesc cu mine, și eu nu știu de ce simt că îi manipulez să mă placă. Eu pot să mă dăruiesc total cuiva care mă iubește doar privindu-mă în ochi, și eu să simt la fel tot doar dintr-o privire. Nu e dragoste la prima vedere, e chimie probabil dar și mai mult decât atât.

Continuări.

Uneori e tare ciudat când ai avut ceva cu o persoană, apoi nu vă vedeți un timp (un an, o zi, câteva ore). Când vă revedeți greu poți să te stăpânești să nu te arunci peste persoana dată, să o săruți înainte de a-i spune salut, să-i arăți cât de fericit ești pentru că o revezi. Și resimți toată chimia și toată magia, ba chiar intensitatea se amplifică de la ultimul vostru sărut. Dar tot ce poți face e maximum să o îmbrățișezi, să-i spui salut și să o întrebi emoționat și ciudat, ce faci.

Atunci te întrebi, oare ea simte la fel, oare ce a fost încă este sau a fost pur și simplu e ceva ce a trecut și gata. Și atunci te întorci spre începuturi, să vezi semne și să recreezi prezentul.

Frica de cele mai multe ori strică continuarea, axarea în ceea ce a fost. Când te revezi cu cineva, ar trebuie să preferi să creezi alte amintiri frumoase și nu să le elogiezi pe cele trecute. Apoi nu e nimic mai frumos și mai magic decât să simți că nu contează unde, cât timp, ce a fost între timp, ce principii ai azi, în ce crezi sau ce ai promis, și pur și simplu să te simți alături de cineva ca în acea clipă de început când nu știați nimic și totuși totul vă apropia.

Și apoi e de ajuns să o reîntâlnești întâmplător pe frumoasa din autobuz sau fata cu fluturaș și să înțelegi că unele persoane intră pentru totdeauna la tine-n inimă și nimeni și nimic nu le poate scoate de acolo.

Și mie îmi plac oamenii care m-ar săruta la fel ca prima dată chiar dacă ar trece 10 ani de la ultima dată când ne-am văzut. Asta ar însemna că am rămas pe undeva într-o inimă și asta mă face să mă simt că tot ce am simțit, tot ce mi-a lipsit și oricât nu a durut nu a fost în zadar.

Începuturi și continuări. Uneori are rost să zâmbești doar pentru ele.

Anunțuri
9 comentarii leave one →
  1. Melly permalink
    Martie 12, 2012 11:11

    Pentru ca o persoană să se poată încadra în tiparul menționat de tine ar trebui să aibe unul din două tipuri de caracter:
    – ori să fi rămas la primul nivel de dezvoltare a caracterului, adică copilăresc – atunci când nu erau noțiunile de bine și rău deja definite și astfel îi acceptai pe toți egal și nu te afecta nimic din jurul tău fiind capabil să ai aceleași reacții de câte ori întalneai anumite persoane;
    – ori să fi ajuns la un nivel al conștiinței atât de avansat și matur încât întradevăr să poți vedea dincolo de mărunțișurile zilnice (să vezi întrega poză nu numai un pixel) cu care un om simplu își complică existența lăsându-se condiționat de tot ceea ce întâlnește în viața de zi cu zi.
    Eu am înțeles că pentru ca o persoană să poată exista având unul din nivelele menționate mai sus ar trebui să se afle într-un mediu care să-i permită să se manifeste liber..ori realitatea noastră e departe de a oferi acel mediu…Singura alinare pentru acești oameni este să caute și să creeze legături cu alții ca ei și să încerce să-i păstreze în preajmă cât mai mult timp…
    E greu..

    • Martie 12, 2012 11:22

      Eu nu am spus că e ușor. Dar merită 🙂

  2. Martie 12, 2012 12:40

    Eu am privit ambele filme, fragmentele cărora le-ai inclus în articol, şi aş vrea să generalizez… Uneori un început este atît de frumos, încît o eventuală cpntinuare i-ar putea ştirbi din farmec.

    • Martie 12, 2012 13:13

      Doina, da de multe ori se întâmplă asta. Tu așa de mult pui sublimitate în amintiri încât crezi că dacă va fi a 2 oară o va strica.

  3. Martie 12, 2012 16:18

    E un film si mai nou la care m-a dus gandul citind articolul: The Vow

  4. Martie 12, 2012 16:41

    Probabil coincidenţă, dar azi am citit toate mesajele „recepţionate” în mobil (doar un an), parcă am revăzut un slideshow, cu foarte multe situaţii şi o diversitate de idei.
    Gândirea mea e permanent inundată de amintiri.
    Cum se spune: ” mai prins cu suflet …” .

    • Martie 12, 2012 16:42

      Eu zic să nu te lași supt de amintiri

  5. ... permalink
    Martie 13, 2012 10:38

    romantic… 🙂 be hapy!

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: