Skip to content

Mai vorbim, ok?

Ianuarie 3, 2012

Sunt persoane în viața noastră care au făcut parte din noi doar un moment apoi ele stau acolo o eternitate deși nu mai vorbești cu ele. Vorbeam cândva despre tipurile de prietenii pe care le avem și care se termină și ele toate au faze de păstrarea contactului.

Zilele astea eu am înțeles niște chestiuțe, puteți spune că am avut o revelație sau pur și simplu am înțeles niște chestii pe care toți le știu. Și anume, nimeni niciodată nu va recunoaște că unele lucruri nu le mai poți aduce înapoi, oamenii mereu le vor evoca și vor zice că vor să le repete doar pentru a crea impresia că există eternitatea.

Oamenii mereu vor promite chestii care vor perpetua amintirea deși până la urmă nimic n-o să se întâmple. De ex. colegi de clasă, de universitate, ați avut o petrecere sau seară superbă și vă promiteți că va trebui să o repetați. etc. etc. etc. Nimic nu se repetă ci se trăiește din nou.

Noi avem nevoie să știm și să simțim că va exista mâine, deși murim azi.

Păstrăm legătura

Noi cunoaștem oamenii cu sutele, și doar puțini, puțini rămân acolo. De parcă avem o sită și în ea se toarnă oameni și majoritatea trec prin sită și ne surprind în momentul trecerii și pe urmă gata nu sunt.

Cândva lucrul acesta mă frustra, acum încerc să-l accept.

Acum amintiți-vă de câte ori ați făcut schimb de adrese cu cineva și ați mai păstrat legătura. Cu cine din oamenii care nu fac parte din rutina voastră vorbiți deschis și cu încredere.

Când eram mici și ne duceam la taberele de vară, mereu se făceau liste cu numerele de telefon. Mereu se promitea că ne vom vedea după că ne vom suna și vom continua timpul frumos de la tabără. Dar o dată cum se termina tabăra, pentru a păstra-o sacră acolo, pierdeai practic orice legătură cu oricine. Iar dacă totuși încercai să sune, te simțeai jenibil.

Am început să mai creștem și am participat la conferințe și traininguri internaționale sau naționale. De la 3 la 10 zile în care am rămas marcați, am avut timpul vieții noastre, a life changing experience. Acolo ați întâlnit persoane care erau atât de voi și pentru scurt timp erai cei mai buni prieteni. Conferința s-a terminat ați făcut schimb de emailuri, ați promis să vă scriți, să vă vizitați reciproc cât mai curând. Ați spus de atât de multe ori mi-e dor și apoi gata, tăcere. Mai schimbați câte o vorbă după și apoi conexiunea dispare.

Și apoi pe email e foarte greu să păstrezi o legătură, deși la început veți răspunde cu regularitate, apoi veți spune că veți răspunde când veți fi mai liberi, apoi scrisorile devin mai lungi pentru a îngloba o experiență și  o descriere mai vastă, apoi de 3 luni tot amânați un răspuns și vă simțiți aiurea.

Se întâmplă să placeți pe cineva acolo unde sunteți, fără limite, fără responsabilități și credeți că ați întâlnit fiecare iubirea vieții lui, trăiți momente magice și nu ați vrea nimeni și nimic să vă separe, apoi vine ziua când trebuie să vă spuneți la revedere. După asta veți mai vorbi vreo săptămâna, apoi deoarece vă va fi prea dor, vă puneți speranța într-o viitoare întâlnire tot atât de hazardată ca și prima și deși vă mai simțiți reciproc, tăcerea pe care o puneți între voi face să continuați ceea ce ați avut, în taină și mister.

Dacă nu mai vorbești cu cineva, nu înseamnă că nu îți pasă, de cele mai multe ori îți pasă prea mult și păstrezi tăcerea pentru a nu vă răni reciproc și a vă face să vă trăiți prezentul. Ce poate fi depozitați cu grijă și speranță în viitor și doar dacă vi se mai da speranța unei reîntâlniri veți face ca scânteia și legătura dintre voi să fie și mai strânsă.

Ce am observat că totuși se păstrează

Persoanele se păstrează în viețile unuia altuia doar dacă își împărtășesc secrete, așa își construiesc intimitatea ce îi face să revină. Dacă două persoane renunță a fi exclusive una față de alta, se termină și conexiunea.

Apoi o persoană ce își împărtășește doar mărețiile, rămâne o persoană mică. Dacă ne unește un fiasco, o durere, o pierdere, o confuzie, asta ne va uni și nu contează unde tu ești, atâta timp cât vom simți că trăim aceleași lucruri vom continua să vorbim despre lucrurile care le descoperim. Această se observă și în dialogul banal ce se întâmplă când întâlnești pe cineva cunoscut. Atunci când întrebi: ”Cum la tine?” și tu răspunzi ”Bine” probabilitatea ca să continuați discuția e mică, dar dacă veți spune ceva care nu e bine, la sigur unul dintre voi va propune să mergeți la o cafea.

De cele mai multe ori nu bucuriile ne unesc, dar problemele și tristețile, deoarece în tristețe suntem empatici, avem nevoie de oameni care să ne înțeleagă și pe care să-i înțelegem.

Apoi de fiece dată când vă veți revedea nu e pentru că asta veți planifica din timp, dacă așa va fi, probabil veți rămâne dezamăgiți, dar pentru că așa se va primi. Veți trece întâmplător prin țara unui prieten, veți avea nevoie de anumite cunoștințe de care știai că o anumită persoană le posedă.

Aici intervine Facebook-ul, mulți păstrează oamenii cu care comunică doar în prezent și dacă nu a vorbit cu cineva de mult timp le șterg, aici eu văd o greșeală, persoanele cu care nu ați vorbit mult timp au mai mult potențial decât acelea cu care vorbiți zilnic, deoarece veți ajunge să nu mai vorbiți. Așa unele persoane cu timpul se apropie apoi se depărtează.

Sunt relații care se păstrează în timp doar dacă simt asta dacă se impune păstrarea ea nu se realizează. Sunt oameni internaționali care deja cred că le-am zis vreo 3-4 ultime goodbye-uri și ele tot revin, sunt persoane care mereu te înnebunesc când apar și te înnebunesc când dispar și te înnebunesc când aștepți să reapară.

Sunt oameni cu care nu vorbesc dar atunci când le voi vizita orașul mă voi simți că nu a trecut deloc timp între vechea revedere și deși suntem diferiți între noi suntem aceeași. Sunt persoane cu care avem simboluri comune și datorită la asta ne amintim reciproc deși habar nu avem ce e cu viața noastră la moment.

Sfatul meu, nu obligați oamenii să rămână în viața voastră și nici nu încercați să rămâneți impus în viața cuiva. Oamenii sunt ca cometele (atenție aici e cacofonie, se poate spune că oamenii sunt comete, dar ei sunt și caca așa că …), deși poate trece mult timp, oricum se vor apropia din nou de voi și atunci când trece o cometă nu vă uitați în urma ei, ci întoarceți spatele și bucurați-vă de revenirea ei.

Eu vă iubesc. Și niciodată nu ezitați să-i spuneți unei persoane că vă este dor de ea, chiar dacă nu va veni nici un răspuns după. Dacă citiți acest post și vă amintiți de cineva, spuneți-le că vă lipsesc.

36 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 3, 2012 20:22

    Cu tinerii care am fost in Exchange, am creat un grup pe fb, unde mentinem legatura. Face share de poze, momente si fel de fel de ponturi.Mentinem legatura pentru ca sunt multe sanse sa ne mai revedem! asta cu tabara , chiar ii vesela treaba! Eu cel putin de la Tabara de Vara unde am fost si cu tine, practic tin legatura cu cei prezenti atunci!

    • Ianuarie 3, 2012 20:24

      Iuliana, noi tot avem grupuri de care vrei. acolo doar după un timp se scriu i miss youuri:)

  2. Ianuarie 3, 2012 20:29

    tare, tare, taare frumos post.
    mai ales că întâmplare a făcut să-l citesc ascultând piesa asta: http://www.youtube.com/watch?v=AscPOozwYA8

    • Ianuarie 3, 2012 20:34

      ff frumoasă piesa, eu ador eric clapton, mereu ajunge sub piele

  3. Ianuarie 3, 2012 20:49

    mulțumesc, Alex.
    mi-ai amintit de oameni dragi😡

    • Ianuarie 3, 2012 20:50

      și tu tot ești om drag pt mine :*

  4. Ianuarie 3, 2012 20:53

    shmily

    • Ianuarie 3, 2012 21:04

      love u too :* ș eu nuș de ce încă îmi vine săț zic pe niku: Monk

    • Ianuarie 3, 2012 21:10

      zi cum vrei)

  5. Ianuarie 3, 2012 21:11

    mie îmi lipseşte cineva, dar eu nu-i pot spune asta. not yet🙂

    • Ianuarie 3, 2012 21:22

      ăpi când vei fi pregătită să-i zici:)

  6. Ianuarie 3, 2012 22:12

    Ai pus niște puncte pe i🙂 faza e că, din ce-am observat, e nevoie de implicarea ambelor persoane. Mai întâlnești oameni faini, povestești cu ei, le mai trimiți un mesaj,îi mai întrebi de sănătate, dar dacă reciproca nu-i valabilă…se lasă cu good-bye-uri🙂

    • Ianuarie 3, 2012 22:15

      adevărat. dar există oameni cu care deja ai o legătură și pe urmă nu o mai ai.

  7. Ianuarie 3, 2012 22:25

    Ciuvak, kiar daca ne stim numa dupa noaptea asta, iti zic din tat inima: tu rupi😀
    noi ink precis k o sa ne mai vedem :”>
    Best regards=]

    • Ianuarie 3, 2012 22:37

      oooo merci:) eu văd că și tu bloguiești de vreo 2 ani, impressive

  8. dumitrucondrea permalink
    Ianuarie 3, 2012 23:53

    cea mai de suflet postare în blog, vreodată citită de mine! Alex, bravo!

    • Ianuarie 4, 2012 00:56

      mulțumesc:) eu tare sper că postarea mea ia făcut pe mulți să zâmbească și să spună aww chiar dacă nu au citit articolul:)

  9. Ianuarie 4, 2012 00:07

    stii cum zicea in Angel-A, ca e greu sa oferi iubire fara sa o primesti in schimb, si e la fel de greu sa zici ” miss you” de teama ca nu vei primi un raspuns

    • Ianuarie 4, 2012 00:56

      de fapt aici e ș condiționarea, dacă îți lipsește cineva asta e necondiționat așa că nu pierzi nimic dacă o spui. dacă ți se va răspunde iao ca pe un bonus.

  10. Ianuarie 4, 2012 00:34

    Alex, am citit. Sufletistule! Ei, și cum sunt darnică din fire fac share la articol ca acesta să îngîndureze și pe altcineva.
    A fost tare faza cu ”caca…cometele”. 😉

    • Ianuarie 4, 2012 00:57

      uuuu mulțumesc:) eu am probleme cu cacofoniile uneori nu le observ:)

  11. cristina permalink
    Ianuarie 4, 2012 01:03

    cred ca fiecare se regaseste in acest articol:) mie mi se intampla sa am un atasament fata de oamenii care au trecut prin viata mea, chiar daca nu as putea avea o discutie cu ei. pur si simplu exista si punct.
    Frumos articol, Alex!!!

    • Ianuarie 4, 2012 01:11

      eu cred în lucru că există un anumit punct când totu poate reîncepe dar până atunci da, există. Mulțumesc

    • Ianuarie 4, 2012 17:34

      eu aveam o prietena cand aveam vreo 4-5 ani….permanent stateam impreuna si pe la vreo 7 ani s-a mutat si eu tare am mai suferit:) tin minte cum ma pornisem pe jos sa ii caut casa…am mers juma de sat pana am obosit si apoi m-am intors…cel mai funny e ca acu dupa 20 ani noi ne-am reintalnit in Chisinau, la aceeasi frima..si plus la asta mai si locuim la 5 minute de mers pe jos… si mai e si prietena cu one of my best friends..:) life is funny…

    • Ianuarie 5, 2012 00:48

      awwwww ce de fain:)

  12. Ianuarie 4, 2012 11:36

    Un post foarte bun , cu mult suflet scris! Mi-a placut mult!

  13. Ianuarie 4, 2012 13:11

    Profund Alex, ca de obicei!😉 ms, chiar m-ai pus pe ghinduri…

  14. Melly permalink
    Ianuarie 7, 2012 12:15

    Dear…eu mis in concediu😛 dar din momentul in care am primit notificarea unui nou blog al tau titlul mo convins ca tre´citit😀 ..Desi va suna a cliseu dupa ce am citit comenturile celorlalti participanti..tre sa recunosc ca ai descris realitatea perfect :P…De multe ori ma intreb unde ma situez (rolul meu) in diferitele relatii cu persoanele cu care ma intersectez zilnic sau cu cei cu care se presupune ca ma aflu in relatii mai apropiate ?!?..Totusi tind sa fiu de acord cu cineva de mai sus care mentiona ca o relatie (indiferent de natura ei) se bazeaza pe reciprocitate🙂 ..adica: daca nu se fac eforturi de ambele parti..intervine frustrarea si indiferent cate sacrificii face una din parti pentru a pastra relatia..in cele din urma..aceasta se pierde😦..
    Concluzia: oricine poate socializa, e usor sa ai/sa-ti faci cunostinte, dar e mare lucru sa ai prieteni adevarati😉

    Kisses&hugs my B🙂

    • Ianuarie 7, 2012 21:22

      Totuși reciprocitatea se bazează și pe conexiune:)

      Misss you dear Angelito :*:*:*

  15. anishoara permalink
    Ianuarie 9, 2012 20:46

    sooooper articol, chiar mi-a placut mult, iar comparatia „cometa” e tare….atita timp cat se mai pastreaza misterul nu dispare interesul!

    • Ianuarie 9, 2012 22:25

      deja depinde cât de aproape de tine va trece data viitoare

  16. myina permalink
    Ianuarie 20, 2012 13:53

    <<>>_ n-as avea ce adauga, doar ca uneori sintem prea egoisti sa intelegem asta

    • Ianuarie 20, 2012 15:10

      dar să nu fim egoiști, nu văd cum ar fi altfel portretu.

    • myina permalink
      Ianuarie 20, 2012 19:52

      poate astfel n-ar mai durea atit de tare despartirea
      dar sfatul tau e bun nush de ce in postare mi-au ramas doar parantezele :))

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: