Skip to content

Doina Babcinschi

Noiembrie 29, 2011

doinaSunt oameni care ne intră în viață încet, alții mai repede, dar fiecare la un anumit timp are tendințe să iasă, astfel ceea ce oprește o anumită persoană în amintiri sunt simbolurile pe care aceasta le-a lăsat în urmă. Lucruri prin care tu ai devenit altfel și lucruri care tu crezi în ele, deși poate persoana care ți le-a insuflat nu mai crede. Și oriunde ar fi această persoană și orice ar face, o bucățică din ea mereu va fi cu tine. În fiece clipă, a fiece zi din viața ta.

Majoritatea băieților vorbesc despre fete ce i-au marcat, majoritatea fetelor vorbesc despre băieți, așa e natura, firea, zi-le cum vrei. Așa și eu, îmi place să vorbesc despre persoanele de gen feminin care le cunosc și le-am cunoscut, deoarece așa parcă și viitorul pare mai frumos.

DoiniZZa

Am văzut-o pe Doina prima dată în anul 1 de facultate, mergând pe același coridor, având lecții în același torent și aceeași grupă de engleză nu ai cum să nu dai nas în nas mai devreme sau mai târziu. Totuși pe atunci maximum ne salutăm, uneori mai aruncam câte o replică, dar orice fir de discuție se termina repede. Free Hugs Day ce am organizat-o la facultate cu Nata, a fost unul din acele fire.

Apoi întâmplător am început să vorbim în vara anului 3 pe Facebook. Dacă sincer nu țin minte exact cum începusem a vorbi sau despre ce. Poate despre așteptare, poate despre dor dar Doina m-a învățat pur și simplu să vorbesc despre orice, oricât de rutinar sau banal nu ar fi.

Despre animale și rochii, despre horoscop și Love is, despre concerte și deadline-uri, despre plecări, despre întoarceri, despre orașe și despre drumuri, despre interviuri și despre directori, despre Andys și poezii, despre demonstrarea cuiva a ceva, despre exercițiile din fiecare dimineață pentru ochi și despre dor.

Toamna trecută pentru mine a fost o toamnă foarte dificilă. Dat nas în nas cu șocul cultural, trebuia să dau diferențele la universitate, și cine le-a dat vreodată știe prin câte cabinete trebuie să treci. Apoi toamna trecută nu avusem 12 zile lumină și trebuia să mă obișnuiesc și cu sistemul din Moldova. Trebuia să fac tot posibilul pentru a putea să mă duc în Norvegia și în plus anul trecut chiar mă afecta direct ceea ce fac politicienii.

Într-un astfel de haos e greu să găsești un punct de reper, un punct care să te calmeze și cu care să te trezești și să spui că totul va fi bine. Deși poate Doinizza a fost doar pentru un season în viața mea, ea a fost când avusem eu mai multă nevoie de un umăr. Cei drept umărul era mai mult virtual pentru că față în față de puține ori am văzut-o pe Doina mai mult decât 5 min. Poate chiar dacă eram în aceeași încăpere și făceam haz de necaz despre tot ce se întâmplă în jur, tot ne separa vreo 20-30 metri și sms-urile ajutau la transmisiunea mesajelor.

Doina niciodată nu a fost de acord cu culoarea blogului meu, și eu mă bucur că ea totuși mai trage cu ochiul pe aici. Eu mă mândresc mult cu ea pentru că e la Aquarelle, și că poate scrie și în română și în engleză și desigur în rusă. Dar e greu a simți cu toată ființa ta anumite cuvinte ce care ar trebui să-ți fie aproape de suflet dar ele nu-s.

Doina a fost prima care mi-a povestit despre Masha i Medvedi, despre Momins iar când blogul meu a împlinit 2 ani, ea mi-a dăruit 3 lineici. Apoi Doina mi-a demonstrat că accentul rusesc în română e foarte sexxi. Și Doiniț m-a învățat chestiuțe despre cocktailuri.

Розовая линейка

Бабочка с бусинками (din păcate asta nu mai funcționează)

Мамина бабочка (și asta tot nu funcționează)

Capitala de Nord

Doina e din Bălți, și eu în Bălți niciodată nu fusesem când eram mare așa că anul trecut în proiectul de la NDI special alesesem Bălțiul să văd ceea ce a văzut ea mai toată viața, pentru a putea pune în context de spațiu toate poveștile ei din fragedă tinerețe. Povești care ne fac ceea ce suntem azi. Și multe din ceea ce trăim azi vor fi povești de mâine și oamenii importanți din viața noastră – supereroii din poveștile noastre. Cu timpu fiece om care îl știm pătrunde tot mai adânc în inimă.

Doinitz are rădăcini poloneze și piercing a la Marylin Monroe. Eu de aceasta m-am bucurat că mă duc în Polonia în mai-ul trecut. Doinitz mi-a arătat că în fiece din noi există o frică și din cauza că ne este frică, îi lăsăm pe ceilalți să interpreteze, așa ne simțim mai în siguranță deoarece din interpretări nimeni nu-și dă seama exact de ce nouă ne este frică, iar noi încercăm să luptăm cu această frică, câte un pic și alături de oameni care ne înțeleg, dar faza e, din păcate, oamenii care ne înțeleg nu sunt mereu aceeași.

Doiniț de multe ori a vorbit și cu mama deoarece eu uitam messenger-ul aprins. De când nu mai vorbesc cu Doina foarte des, nu intru nici pe messenger, pentru mine acolo încă se ascund discuțiile de anul trecut, și parcă e un loc care aș vrea mereu să fie așa cum a fost, poate e ciudat, dar așa este. Așa nu voi face nici un update întâmplător și voi pierde toată arhiva.

Doina m-a făcut să asociez fiece zebră cu ea, ea spune că Zebrele sunt Cai cu Bodyart. Doina nu e nici crețoasă și nici brunetă, dar are o personalitate care dacă te lasă să o cunoști nu vei putea să o uiți așa ușor sau să te prefaci că nu a avut nici o influență asupra ta.

Ciudat că cum a trecut 2010, subit deja nu mai vorbeam zilnic cu Doiniț, și acum uneori îmi lipsesc conversațiile lungi și despre nimic, sau despre toate. Cuvinte care nu prea contează despre ce sunt, atâta timp cât sunt zise cu deschidere și sinceritate. Și dacă acum m-ar întreba cineva dacă aș avea încredere foarte mare, categoric aș spune: ”DA”

Eu încă mai port pe mână brățara dăruită de Doiniț: Free a Child, și asta îi amintește de ea și de copilul din mine. Iar jocul ăsta cu oi, îl mai joc din când în când tot la recomandarea Doiniței.

Te îmbrățișez strâns dear Doiniț, și cum ziceam eu, îmbrățișarea e ca Google-ul deodată caută și găsește felul în care te percepe persoana care te îmbrățișează. Și tu, Lady Babcisnkaya, ești în familia mea 27.

13 comentarii leave one →
  1. Noiembrie 29, 2011 11:37

    Mulţumesc mult, Alex, deşi nu cred că l-am meritat…
    Hug back

    • Noiembrie 29, 2011 12:58

      Modestă ca deobicei, hug hug back :*

  2. Noiembrie 29, 2011 13:25

    Începusem a vorbi, cînd tu ai scris articolul despre buchete şi flori pe blog… Şi atunci am început să mă plîng că nu sunt buchetul potrivit pentru cineva)

    • Noiembrie 29, 2011 17:35

      awwww everything started with flowers. cute. eu cred că el nu era persoana potrivită să primească buchetul tău.

      șapu mi-ai mai făcut un test psihologic și mi-ai zis că-s levâi:)))

    • Noiembrie 29, 2011 17:49

      Ei, deam nu mai conteaza cine e levii, si cine nu🙂

    • Noiembrie 29, 2011 22:37

      hug :*

  3. Noiembrie 30, 2011 00:16

    Sunt oameni care intră în viața noastră repede….te înțelegi din jumate de cuvânt……..vorbești despre nimic și despre toate (zile și chiar nopți :))))))……………bem bere și după vorbim odată :)))))) dar asta e ! Totuși mă bucur că Doinitza a intrat în viața mea….o persoană care știu sigur că mă va susține în momentele dificile și îmi va răspunde la telefon la orce oră :)))))
    Apropo Alex, Doina chiar e persoana care dacă trece prin viața cuiva imposibil să nu lase urme……

    • Noiembrie 30, 2011 00:42

      very very true

    • Noiembrie 30, 2011 02:53

      Eu te fac mai tacută, da Cris?)))

      Vă mulţumesc pe amîndoi pt părerea voastră… Sper să las urme bune… pozitive)

  4. Olesea Lazar permalink
    Decembrie 6, 2011 19:25

    Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa,papusaaaaaaaaaaa noastra chiar e minunataaaaaaaaaaa!!!Bravoooo,Alex!!!O cunosc si eu pe aceasta deosebita fiinta si chiar merita tot respectul!!!

    • Decembrie 6, 2011 23:29

      DEci și tu ești una din norocoasele/norocoșii care o cunosc:)

    • Decembrie 11, 2011 00:14

      Olesika, multumesc))) :****

      Alex, fa cunostinta, e fata galustele careia am vrut o data sa le fur de la bucataria caminului, si apoi am devenit colege de camera si prietene😀

    • Decembrie 11, 2011 15:37

      Găluște – bringing people closer

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: