Skip to content

Rocktombrie și marazme

Octombrie 26, 2011

Tare multe lucruri par cu sens atunci când el nu există și îs fără sens atunci când trebuie să vezi sensul. Așa cum e și acest post, fără logică și coerență.

De multe ori mă gândesc la lucrurile care trebuie să le faci, pe care vrei să le faci, care poți să le faci și atunci când toate coincid nu coincide cu ceea ce ai nevoie să faci. Noi oamenii suntem răi. Eu sunt rău. E foarte ciudat cum realizezi acest lucru pe propria persoană, apoi încerci să te corectezi și să devii bun, dar cum ziceam deja nu vezi sensul la bunătate.

Tot noi oamenii suntem tare inventivi și creativi, doar că motivați mereu suntem de intenții negative. Acesta e drive-ul nostru. Ca să fim buni trebuie să ne impunem și nouă nu ne plac lucrurile care trebuie, dar atunci când vrei să te răzbuni, să faci rău ca cineva să sufere, eu personal găsesc până la cel mai mic detaliu cum să folosesc tot ce știu ca să transform în durere.

Ne enervăm foarte des. De cele mai multe ori pe nimicuri și degajăm energia negativă asupra oamenilor care țin la noi, deoarece știm că aceștia ne acceptă și așa, de parcă ar trebui asta să o facă. Rar când ne descărcăm asupra oamenilor care abia îi știm sau care nu ne cunosc. Noi nu vrem să ne stricăm imaginea, și atunci părem buni, pufoși și arătăm că oameni ca noi nu există. De fapt tocmai suntem 7 miliarde de același fel de soi de oameni. Conduși de emoții, nevoi, sentimente, dragoste, ură și instinct animalic.

Bunătatea e cel mai bun produs care l-a creat omenirea. El e creat artificial, mai mult ca să echilibreze răul, sau să-i găsească ceva să-l contrabalanseze. Nietzsche zicea cred că a fi bun e a deveni vulnerabil. Și pe asta e creată societatea, relațiile și chiar dragostea pe vulnerabilitate. Atunci ne deschidem și lăsăm să intre acolo tot, pentru că atunci când iubim vrem ca persoana de lângă noi să se simtă în siguranță, iar siguranța apare doar atunci când simți că cel de alături nu te poate să te facă să suferi. Dar asta se întâmplă de puține ori, deoarece nimeni nu are curajul să se deschidă cu totul și astfel rănim oamenii din jurul nostru. Uneori intenționat alteori nu, dar oricum noi nu simțim durerea altcuiva oricât de empatici suntem. Iar o suferință din amintiri e mereu mai ușor de suportat decât acea actuală. Nouă tare rar ne pare rău, și atunci nu lăsăm pentru mult timp să ne fie. Regretul e mai mult de natură personală regretăm ceva ce noi am vrut, nu ceea ce ar fi vrut altcineva.

Mă gândesc că iar e toamna. Toamna mie nu-mi place ea e mereu străbătută de durere, de nostalgie, de săruturi căutate prin vise. Iar frunzele ce cad din copaci parcă sunt genele ce cad de pe ochii care îi uiți. Încet dar sigur, până când imaginile persoanelor adorm, și tu cauți imagini treze. De aceea se spune că dacă ai iubit o dată, focul mereu se aprinde, și poate arde cu aceeași intensitate. Persoana care a scris Frumoasa din Pădurea Adormită sau Alba ca Zăpadă, probabil scria despre persoane uitate, iubiri reapărute din senin, pe care le poți trezi sau adormi cu un sărut.

Apoi mereu încercăm să găsim o explicație care să ne mulțumească pe moment, ceea ce fac și eu acum. Dar orice aș găsi e doar pentru a mă liniști, și nu e corect, sau universal valabil. Iar când cineva încearcă să îți arate că nu e corect ceea ce gândești, nu face decât să sădească îndoiala în explicațiile tale, deci să te mențină în starea în care tu nu te simți tu.

Recent am suferit, sau am simțit durere de mai multe ori. Puteți să-i spuneți și dezamăgire, trădare sau pur și simplu comunicare unidirecțională. Și desigur în astfel de momente există mai multe posibilități. Te gândești să o faci pe persoana în cauză să simtă aceleași lucruri ca și tine, te gândești în general să o excluzi din viața ta, pentru că ce rost mai are. Te gândești ca mereu să-i scoți ochii, câte un pic, căci las să știe cum m-a făcut să mă simt. Te gândești, să încerci să te comporți de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, sau să faci o foarte mare tragedie din asta, de parcă timpul, lumea și pământul s-a terminat aici. În acele momente de parcă tot cei i-ai zis persoanei date, promisiunile pe care le-ai făcut, ceea ce ai împărtășit cu ea se anulează pe motiv că ea te-a făcut să suferi.

Și în toată conglomerația asta de habar eu ce, te gândești că tot asta nu e corect, nu e corect pentru tine, persoana care te-a făcut să suferi și alte chestii. Apoi te gândești la ceea ce înseamnă necondiționat. De obicei necondiționat înseamnă ori până mă dezamăgești, ori mă enervezi ori nu-mi mai place cum mă faci să mă simt. Și gata, tot se anulează și excluzi totul.

Iar pe de altă parcă, totul se poate transforma ușor în obsesie. Obsesia e atunci când ții teamă și nu știi multe lucruri, și nu ți se răspunde la ceea ce tu ai vrea. Și obsesia tot nu-i corectă. Ciudat sună asta.

Să te comporți nu ai cum, deoarece un comportament înseamnă interacțiune și răspuns la anumiți stimuli. Iar așa cum ai vrea tu, nu e niciodată așa cum de fapt te comporți. Eu nu aș vrea să mă enervez când frânează calculatorul sau nu este net. Nu aș vrea să mă uit urât când cineva varsă cafea pe mine sau să strig când o mașină mă stropește din cap până în picioare. Dar aceste răspunsuri sunt în noi. Cum ziceam noi suntem răi. Bunănatea e un reflex condiționat și învățat.

Totuși eu cred că fiece persoană trebuie să învețe să-și înțeleagă dilemele prin prisma altor persoane. Dacă eu voi acționa exclusiv egoist, nu cred că ar ajuta pe cineva, mai puțin pe mine, chiar dacă această acțiune e reflexul nostru învățat de autoapărare. Să înțeleg efectul spuselor mele și a acțiunilor mele. Dar și aici, noi observăm asta doar când e vorba de persoane la care noi vrem ca ele să țină la noi, în rest ne este indiferent.

Toate-s vechi și noi sunt toate. Ce e rău și ce e bine, tu te-ntreabă și socoate. Mai mult nu cred că am ce zice.

Dacă citiți pe diagonală de aici se începe ce este interesant.

Și totul cei care au făcut scroll până jos și au sărit peste tot marazmul meu de mai sus, iată o aplicație interesantă care am găsit-o. Îți arată cât de conectat ești tu pe glob. Eu îs primul din rețeaua mea, al 3 din Moldova și 1.299 pe glob. Am prieteni din 67 țări, și acopăr un teritoriu de peste 2 mln de km. Aplicația o găsești aici – MyWorld

 

11 comentarii leave one →
  1. Octombrie 26, 2011 01:49

    tot lectură interesantă de la lupul sur: http://lupulsur.ziarulstrazii.com/?p=4455

  2. Octombrie 26, 2011 10:13

    De multe ori suferinta da nastere la adevarata iubire, filozofia iubirii o da numai dumnezeu, cica a conceput lumea pe baza iubirii dar noi oamenii am stricat conceptul tratind iubirea cu rautate si suferinta. In concluzie noi singuri ne-o facem cu mina noastra si alegem sa suferim prin deciziile anterioare. O zi faina.

    • Octombrie 26, 2011 10:29

      deciziile noastre iau forma dispoziției noastre, dacă ne simțim bine spunem că au fost deciziile corecte dacă nu, incorecte, deși cu timpu ne schimbăm atitudinea care au fost corecte și care nu

  3. Octombrie 26, 2011 10:34

    mă simt parcă incomod că-mi place cum ai scris despre suferință… știu sigur (pentru că am trecut prin asta) că timpul vindecă toate rănile, și peste ceva timp astea vor fi doar amintiri, care pur si simplu îți vor reaminti din când în când că ești un OM VIU, și ”nu rămâi la toate rece”🙂
    …Nu știu de ce, dar anume acum mi-au venit în minte următoarele versuri:
    ”Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s. Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis”!

    p.s.: faină aplicație!🙂

    • Octombrie 26, 2011 11:32

      eu știu că toate trec, nu asta e dilema mea:) și nici frica mea. eu mă întreb ce lăsăm în urmă când toate trec

  4. Octombrie 26, 2011 12:43

    păi ți-am spus: amintirile….!

    Iar amintirile ne țin în viață, amintirile ne fac să mergem mai departe, amintirile ne fac mai puternici, amintirile ne fac să iubim viața!
    Fiecare eveniment din viața noastră se transformă la un moment dat în amintire. Placută sau nu, ea ramâne pentru totdeauna în sufletul nostru.
    Despre amintirile neplăcute nu ne place să vorbim. În schimb, ne aducem cu plăcere aminte de toate persoanele și lucrurile frumoase care ni s-au întâmplat în viață, indiferent dacă acest lucru s-a petrecut ieri sau cu ani în urmă, pentru că unele lucruri sau persoane au menirea să ne schimbe viața sau perspectiva asupra unor lucruri din viața noastră. Deaceea, nu trebuie să ne stopam când ”ne întâlnim cu suferința”, gândim, analizăm, facem concluzii și mergem mai departe, pentru a face loc la cât mai multe amintiri frumoase în viața noastră….🙂
    p.s.: sorry, dar ori e o metodă de-a ta, ori eu nu înțeleg corect, dar am impresia că cam te deranjează comentariile mele, așa că nu mai comentez…

    • Octombrie 26, 2011 14:04

      De ce să mă deranjeze, mie îmi place că tu comentezi. Văd mai multe chestiuțe prin asta.
      Amitirile e chestie skolizkaia, dar acu mă faci să mă gândesc că amintirile sunt ca și dragostea, sau a suferința, poți doar să le simți, fără a le atinge concret.

      Amitirile te pot face fericit dar și trist în același timp, iar această tristețe se numește nostalgie.

      Eu o dată ziceam, că amintirile nu își au rostul dacă nu ai cu cine să ți le amintești, tu ce crezi?

  5. Melly permalink
    Octombrie 26, 2011 15:16

    Tot ceea ce se întâmplă are un sens, poate noi nu vedem momentan explicația la multe lucruri..dar cineva acolo sus vede „The big picture”..și dacă tu trebuie să ajungi într-un anumit loc, să întâlnești o anumită persoană etc…atunci asta trebuie să se întâmple indifrent de cât de mult îți analizezi comportamentul și regreți detalii și ai fi vrut să schimbi situații, idea este că așa trebuie să se întâmple – acceptă:)
    Îmi plăcea o idee pe care o tot repet de câte ori doresc să explic viața anumitor persoane și suna cam așa: trecutul nu-l mai poți schimba..e ceva ce s-a realizat și nu mai e cale de întoarecere, viitorul este incert deoarece nu ști ce se poate ivi..totuși..îngrijeștete de prezent pentru a avea un viitor așa cum îți dorești🙂
    Rezumat: Trăiește azi și nu te mai frământa pentru ieri sau preocupa pentru mâine.

    P.S. sper să nu te deranjeze comentariul meu😀

    Kisses&hugs my B (always missing you😉 )

    • Octombrie 26, 2011 23:39

      Awww dear, de ce să mă deranjeze?

  6. Octombrie 26, 2011 15:26

    Nostalgie e atunci când vrei să retrăiești anumite momente, să revezi anumite persoane, dar sunt amintiri care îți provoacă o altfel de tristețe, ca atunci când ai vrea să nu fi trăit acele momente….eu în ultimii 2 ani am învățat că nu trebuie să regreți nimic din ce ți se întâmplă, că toate își au rostul lor, doar că ai putea să nu mai repeți anumite greșeli (de exemplu îmi amintesc cu groază de un tragic accident- e amintire, nu? dar care îmi provoacă atâta tristețe, și aș vrea să dau timpul înapoi, să fi stat acasă în ziua aia)… liniștește doar faptul că orice întâmplare atrage după sine alte întâmplări, care îți pot schimba viața radical…eu am ajuns să realizez că fericirea mea de azi se datorează faptului că am suferit muuult înainte, dar poate nu, cine știe…(of, asta e o temă așa discutabilă, sper că ai înțeles tot ”bredul” meu…🙂 )
    și da, ai dreptate, când ai cu cine să-ți amintești e mai bine!
    Să ai o zi bună!🙂

    • Octombrie 26, 2011 23:43

      mulțumesc:) eu de multe ori după ce scriu mă simt mai bine, dar și după ce citesc comentarii:) hug

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: