Skip to content

Where is my mind?

Octombrie 18, 2011

În ultimul timp mă întâlnesc cu idei care mă fac să analizez ceea ce făceam eu și ce fac eu acum. Idei care îmi confirmă anumite sisteme proprii, altele care îmi arată unde sunt breșele mele în sistem. Însă oricare ar fi efectul lor, ele creează un filtru, filtru care cred eu, va avea un impact în long term Alex.

Mie îmi par ele interesante și benefice așa că aș vrea să le pun toate sub o umbrelă și să le împart cu voi. Sharing is caring, cred că așa se spune.

  • Loialitate
Ieri eram la conferință mail.ru la Leogrand și Feodor Virin vorbea despre branduri și poziționare. Și apoi ne-a întrebat ce este asta loialitatea. Desigur a urmat răspunsuri al de, că loialitatea înseamnă să alegi doar un ceva, loialitate înseamnă de a fi lângă cineva, de a respecta și alte lucruri. Capacitatea de a fi loial, pentru mine mereu a fost capacitatea de a nu dezamăgi pe cineva, de a nu trăda și decepționa, de a fi pe pozițiii și lângă cineva.
.
Apoi Feodor a spus ceva care și acum mă face să mă gândesc cât de adevărat e asta. Loialitatea, nu e decât capacitatea de a ierta mai ușor greșelile. Și dacă raportez această idee la relațiile mele de prietenie, relațiile de iubire, relațiile cu o echipă preferată și așa mai departe, pare foarte logică.
De ex. de ce unii oameni își înșeală partenerul, deoarece acestora nu le mai place atitudinea lor față de ei. Atâta timp cât au iertat micile chestii care nu le plăceau au fost loiali apoi nu. Apoi dacă cel mai bun prieten te dezamăgește, atunci probabilitatea că acea persoana să rămâne totuși cel mai bun prieten al tău e aproape de 100%, dacă te dezamăgește un simplu cunoscut, s-ar putea să nu mai interacționezi o viață cu acea persoană. Dacă echipa ta preferată de fotbal pierde un meci, chiar și cu 0-5, te enervezi, dar ea tot rămâne echipa ta preferată.
.
Dacă fata de care te-ai îndrăgostit, se poartă aiurea cu tine, sau nu îți răspunde cu aceeași monedă, o perioadă lungă, tot ești îndrăgostit de acea persoană. Și tot acest concept de loialitate se construiește pe capacitatea și deschiderea de a ierta mai ușor greșelile.
Mie asta mi-o părut interesant.
.
  • Învățare 
Citeam un studiu de-a lui Jason Moser de pe wired,  de ce unii oameni învaț mai greu și alții mai repede. Și aici am avut o altă străfulgerare comparând cum eu am fost educat încă din grădiniță, școală, liceu și cum totuși intuitiv am făcut un pas alăturea.
Maria Pilchin, profa mea de literatură din anul 1, numea acest lucru sindromul eminentului. De ce? Pentru că acestuia îi este frică să nu dezamăgească, a ajuns la un punct de pe care nu vrea să cadă, deoarece calea inversă de la winner la loser e foarte dureroasă, așa încât încerci să cauți zona ta de confort din vârful piramidei, fără a face riscuri de a te urca pe alte piramide.
.
În studiu făcut de Jason, s-au luat copii și li s-a dat un test. Pe care desigur toți l-au rezolvat cu brio, jumate din copii au fost lăudați pentru succes, subliniind cât de deștepți sunt, altă jumate li s-a apreciat munca cu care au ajuns la acest rezultat bun. Apoi li s-a dat să aleagă dintre 2 teste, unul mai dificil și altul exact ca cel care tocmai l-au rezolvat. Și experimentul a arătat că acei care au fost lăudați ca fiind deștepți, majoritatea au ales testul mai ușor, iar cei care au fost apreciați pentru munca lor, au ales testul mai dificil. Acest punct a arătat, că oamenii oamenii ajunși la un rezultat le este frică să regreseze astfel aleg să nu progreseze.
.
Dacă fac asta analogie cu mine, de multe ori mi s-a întâmplat să schimb varianta la școală cu cea care mi-a părut cea mai ușoară, la examene mereu m-am bucurat că îmi cădeau subiecte care eu le știam mai bine, și când vedeam celelalte variante mă bucuram că eu nu scriu testul acela. Dar asta a fost până în momentul când am înțeles că nu își au rostul toate examenele (asta în anul din state) și contează eu ceea ce vreau să învăț. De fapt schimbarea mea de atitudine a venit banal, din timpul când jucam biliard cu colegii mei din campus. Eu mă consideram jucător mediocru, așa că atunci când jucam cu oponenți care îi credeam mai slabi și îi câștigam mă bucuram.
.
Apoi la mine host mama era campioană la biliard, și jucam mereu cu ea, și desigur că ea la început mă rupea mereu, și eu nu prea vroiam să joc cu ea. Și până când nu jucam des cu ea, eu nu deveneam mai bun. Apoi ceva s-a întâmplat, și o dată am câștigat-o și așa am vrut să-mi egalez recordu și am vrut să câștig iar. Desigur mi-a mai luat încă vreo lună doar de pierderi, dar așa am început să învăț din greșeli.
.
După asta nu m-au mai motivat câștigurile cu persoanele ce erau mai slabe, din contra încercam să-i ajut să devină mai buni și le arătam unde greșesc. Și asta nu însemna să-mi ajut adversaru, asta însemna să devin eu mai bun. Și așa căutam adversari mai puternici.
Jason mai spunea în studiul lui că un eșec garantat îi face pe oameni să nu-l încerce, pentru că i-ar descuraja.
.
Dar gândind long term, această protecție de moment îi face să nu devină mai buni. Așa încât dacă la unii copii de clasa 5 li s-ar propune un test de clasa 8, majoritatea l-ar refuza deoarece ei conștientizează că ei nu știu informația necesară și asta i-ar aduce în fața unui fiasco sigur. Iar cei care totuși îl iau, învață din greșelile primului test, și la al doilea, la al treilea rezultatul crește. Astfel idea că teama de fiasco inhibă învățarea tot mi-a părut interesantă.
.
  • Procrastinare 
Da, eu procrastinez mult, mereu am făcut-o și probabil nu am cum să-mi scot chestia asta din sânge. Mereu când a trebuit să fac proiectele pentru universitate, să învăț pentru examene găseam lucruri altele de făcut. În state m-am învățat să gătesc căutând rețete pe net. Găseam idei interesante pentru blog și modalități să călătoresc mai ușor. Ba chiar scriam scrisori, citeam cărți care îmi plăceau sau mă gândeam cum aș putea surprinde pe cineva, și desigur jucam biliard.
.
Apoi zilele trecute citeam un articol de nenea John Perry, și el anume despre chestia asta scria. Despre procrastinare structurată și cum să faci așa încât să procrastinezi și totuși să faci multe lucruri. Asta m-a pălit în cap cu ideea, că de fapt, majoritatea oamenilor care sunt cunoscuți și respectați pentru ceva, au ajuns așa deoarece au avut lucruri mai importante să le facă și nu au vrut să le facă. Chiar să luăm la absurd pe Steve Jobs, acesta din cauza stresului universității, își petrecea mai mult timp în garaj și chiar renunțase la degree-ul lui și se ducea la cursuri care îi plăceau lui. Isac Newton, deoarece îi era lene, s-o așezat o dată sub copac (eu desigur acu exagerez, ca să subliniez o idee).
.
De ex. dacă pe mine m-ar pune cineva să scriu pe Acasă la Fluturaș, probabil nu prea aș scrie aici. Exact așa uneori te duci la un eveniment despre care trebuie să scrii, și găsești multe chestii care mai degrabă le-ai face decât să scrii acel articol. Nenea John vorbește despre o ierarhizare a chestiilor ce le avem de făcut. Așa încât dacă le vom percepe pe unele mai importante și totuși incomode, le vom face pe cele de sub dânsele.
.
Mulți de obicei spun că eu nu fac asta, deoarece am lucruri mai importante de făcut. Câți dintre voi au zis NU la ceva, doar ca să rămână acasă să facă exact un lucru important și totuși au pierdut întreaga zi în zadar. Importanța e relativă și de cele mai multe ori noi le dăm lucrurilor o importanță mai mare decât ele le au.
.
Așa încât John vorbește că de multe ori greșeala oamenilor ce procrastinează, e că taie din lucrurile în care se implică și paradoxal, nimic nu se schimbă, tot nu reușesc să facă multe lucruri. John ne propune atitudinea de a mai adăuga lucruri, așa încât noi le vom face pe toate de la coadă și asta ne-ar aduce succes. Pericolul care totuși ni-l prezintă John, e că de fiece dată va trebui să găsim lucruri mai importante decât celea ce le avem.
.
Mie mi-a plăcut o frază de a lui: ”I dont have time, I have less important things to do” 
.
  • WC 
Citeam nu mai țin minte unde de ce bărbații pot să petreacă foarte mult timp în veceu și să nu facă nimic acolo, pur și simplu să stea. Și uneori bărbații pentru a gândi se duc la veceu. Noi nu ne pudrăm nasul acolo, și de aceea mulți au ziare acolo. Până când nimic nou, apoi se zicea că bărbații fac asta, deoarece nu se simt deloc presați în veceu. Acolo nu ai cui să demonstrezi nimic, nimănui. Nimeni nu concurează la stilul la stat pe veceu, la felul cum împăturești hârtia igienică sau sub ce unghi nimerești în gaură.
.
În veceu, bărbatul nu trebuie să devină numărul unul, nu trebuie să agățe femei și să fie romantic. Nu are necesitatea de a deveni eroul cuiva acolo și asta îl face pe bărbat să poată să fie singur cu el și să se concentreze la lucrurile sale. Acolo știe că nimeni nu-l urmăreșe pentru ai taxa greșeala și de aceea de multe ori bărbatul alege să se relaxeze anume în veceu.
.
De ce mi-a plăcut această idee, deoarece o consider foarte adevărată, la sigur nu e ceva nou, da eu la asta din punctul ăsta de vedere niciodată nu m-am gândit. Iar atunci când nu simți presiune îți pot veni în cap lucruri geniale. Dacă sincer, eu de multe ori am luat decizii anume în camera de veceu. Ironia e că, intri în acea cameră cu ceva și ieși cu altceva, niciodată nu ești în minus.
.
  • QR code 
Când făceam cercetarea pentru a scrie articolul Cum să folosești QR Codes în Social Media, m-a trăsnit în cap o viziune total diferite a felului evoluează progresul și cum tot ce apare nu anulează ce era dar integrează. M-am gândit că cu aceste coduri (care sunt părerea mea încă în fază foarte incipientă) ziarele și revistele ar putea reveni și cu mai mare forță. Adică într-un ziar așa pot fi folosite hiperlinkuri, nu înțelegi ceva îți scoți telefonu și vezi sursa. Cred că în curând filmele nu se vor mai vinde la cinematografe dar direct în ziare. Rihanna va lansa noul său videoclip în revista Cosmopolitan, etc, etc, etc, etc.
.
Chiar ar putea fi însuși magazin direct în ziar, vezi produsu, scoți telefonu, apeși un buton, și peste 20 minute acel produs e deja la tine acasă. Deja hârtia plus tehnologie ca amalgam poate produse o mulțime de lucruri, așa încât cred că cei care au anunțat moartea ziarelor s-au grăbit.
.
Azi la conferința mail.ru ne-au întrebat de ce revista Cosmopolitan și-a schimbat mărimea și a devenit mai mică. Unii au zis că așa fac economie de hârtie, că mulți nu prea o cumpără, de fapt atitudinea e alta. Dacă mai înainte revistele erau ceva care erau citite acasă pe canapea, acum acestea sunt citite în transportul public, unde aștepți ceva, așa încât ele au devenit mai mici pentru a încăpea în poșetă. Și ideile și schimbările acestea de atitudine de foarte multe ori mă fascinează.
.
Cum eu ziceam mereu, lucrurile nu sunt albe și negre, bune sau rele, sunt exact așa cum noi vrem să le vedem sau am fost învățați să le vedem, dar dacă facem schimbările necesare de atitudine, ce se întâmplă și ce efect asta are asupra noastră.
.
Cam asta și vă întreb eu: Where is my mind?
.
Anunțuri
11 comentarii leave one →
  1. Octombrie 18, 2011 10:54

    E adevărat, în WC vin idei tare geniale uneori. 😀 Da Where is my mind e unul din cîntecele mele preferate 🙂

    • Octombrie 18, 2011 10:56

      eu cred că wc-ul a fost creat de primu geniu de pe pământ:)))

    • Octombrie 18, 2011 16:19

      acolo poezii se scriu, din cele mai bune

    • Octombrie 19, 2011 19:30

      ai vreo una să mi-o arăți?

  2. Octombrie 18, 2011 13:06

    Nu ştiu eu Where is your mind.. da ştiu k nu ştiu Where is my mind.. iakaşa! http://www.youtube.com/watch?v=3lgyaXz7NYI

    • Octombrie 18, 2011 13:29

      eu cred că ambele îs somewhere over the rainbow 🙂

  3. Melly permalink
    Octombrie 18, 2011 15:33

    Interesant articol :)..și mulțumesc pentru linkurile introduse, mi-au plăcut foarte mult abordările..probabil e mai ușor să îți explici unele comportamente astfel :P..Aș vrea să aplic partea cu învățarea celor cu care intru în contact (“You must have worked really hard…”) 😀 (pe mine am testato din copilărie când mi-a fost comparată inteligența cu a fratelui meu și eu am pierdut 😀 ..apoi timpul și-a spus cuvântul 😉 )…
    Nu credeam că și eu procrastinez (mă consider foarte determinată în a îmi rezolva obligațiile imediat)..totuși…acum ar trebui să fac ceva mai urgent..daaar..se pare că e mai important să-ți spun ție părerea mea despre ceea ce ai scris :))
    Regret să-ți spun dar eu cred că ziarele în format pe hârtie vor dispărea cu timpul..tabletele vin în viteză din spate și sincer cred că oamenii tot timpul vor opta pentru formatul care le oferă cât mai multe opțiunii 😉
    Mă bucur că am avut ocazia să citesc blogul și sper că nu te-am dezamăgit vreodată :P..loialitatea este foarte importantă pentru mine 😉
    Hugs&kisses
    M

    • Octombrie 18, 2011 21:06

      Tu niciodată nu mă dezamăgești, de ce crezi că eu deja de 2 ani vin vara în Timișoara? Mie acele ore petrecute față în față și vorbind mă inspiră și mă motivează pt un an.

      Huuuug strâns, strâns :*

  4. Maria Pilchin permalink
    Noiembrie 2, 2011 00:43

    Cita responsabilitate poarta un profesor universitar si de orice fel… Tot ce spui poate incapea in capul celui ce asculta si poate ajunge pe un blog, intr-una articol, eseu, etc… Un fel de „suntem responsabili pentru cei pe care ii imblinzim didactic si teoretic…” E o reactie inversa, una care dureaza toata viata… Succese si felicitari pentru aceste ginduri, cred ca reusite, vezi, asuma-ti responsabilitattea pentru cei ce vor citi… Maria Pilchin, profa ta de literatura de la anul I. 🙂

    • Noiembrie 2, 2011 00:54

      Hmmm interesant:) nu mă așteptam să citesc un comentariu de la dvs:) și e adevărat, atunci când vb pt mai mulți oameni sau mai mulți oameni te ascultă ai o mai mare responsabilitate pt ceea ce spui:)

Trackbacks

  1. Cum să înveți mai repede, să fii loial și să stai pe WC « VOXPUBLIKA | Platforma de comentarii, bloguri si analize a Publika.md

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: