Skip to content

Scrisoare de dragoste din clasa 9

Septembrie 16, 2011

Salut Crețoaso (nume dat aleatoriu),

Poate această scrisoare te surprinde sau poate nu, însă cel puțin ți-am scriso, lucru care nu credeam niciodată că voi avea curajul să o fac, și iată-mă.

Înainte să scriu acest răvaș aveam o mulțime de semne de întrebare, poate că și acum am, mă temeam să-ți spun, îmi era frică de sentimente, îmi era teamă că o dată ce-ți voi spune, te voi îndepărta de mine, că ar putea prietenia noastră existentă să dispară.

Nu credeam că va fi totuși atât de greu să-ți spun ”Te Iubesc”, însă apropo am mai avut curajul să o fac o dată, la sfârșitul clasei a 8, ți-am scris un e-mail, dar cred că nu a ajuns la destinație.

Poate în tot acest timp am trecut neobservat pentru tine, însă pentru mine tu ai fost ceva special, poți să-mi spui că sunt obsedat însă țin minte fiece clipă când mi-ai fost alături, fiece conversație a noastră, fiecare surâs, chiar și lacrimile tale, în acele momente aș fi vrut să mă apropii de tine, să te alin, însă am fost prea laș, prea neputincios.

Mi-ai plăcut încă din prima clipă când te-am văzut, însă am realizat că te iubesc, că am sentimente pentru tine abia în clasa a 8, când dacă mai ții minte la lecția de geografie ai stat lângă mine pe un scaun, apoi au urmat orele de franceză pe care abia așteptam să vină să fiu iarăși lângă tine.

Am încercat din răsputeri mereu să te ajut, să te ascult (te-am refuzat eu vreodată?). Însă mai greu a fost spre sfârșitul clasei a 8 și vara, atunci când toți știau ce simt, eram un cazan în fierbere, așteptam mereu să te văd, eram dependent de tine.

Nu știi cât de greu este să te visez noapte de noapte, să te simt atât de aproape în fiece dimineață iar apoi la școală să observ că nimic din acestea nu există, observ prăpastia dintre noi.

Poate nu mă crezi însă mă gândesc mereu la tine, simt parfumul tău. Mai știi poezia mea? Tu mi-ai fost muza, lumea, universul.

Orice fată pe care o văd, o compar mai întâi cu tine, observ ce nu au ele și ai tu. Observ ce îmi lipsește. Poate tu te consideri o fată ca toate altele însă eu te consider perfectă, o zeiță, o regină.

Nu există film sau cântec de dragoste în care eu să nu mă identific cu personajul principal, chiar și piesele mele preferate sunt așa. În filme totul e așa de simplu, însă adevărat e atât de complicat.

Tu ești prima fată pentru care simt ceva, prima iubire, tu ocupi un loc aparte în inima mea, și mereu vei ocupa, ce simt eu nu pot transpune în cuvinte, totul e atât de complicat, îmi e foarte greu.

Nu știu de ce, poate e doar o coincidență însă de fiece dată când mă întorc spre tine, tu îmi zâmbești și îmi privești în ochi, sau poate e doar o imaginație de-a mea. Poate nu crezi, însă visele mele cu tine au un alt univers, am visat o mulțime de metode, de situații să mă apropii de tine, să-ți spun, să vorbim, fiece seară e o altă istorie.

Anul trecut îmi era frică să recunosc sentimentele mele, eram un laș, de fapt îmi era frică să fac primul pas. Însă vara trecu și am început să te iubesc și mai mult, nu-mi mai este frică de dragoste.

Mi-a intrat în obicei la fiece lecție să privesc spre tine, văzând zâmbetul tău, totul ia o altă formă, iar când nu ești îmi lipsești, așa cum îmi lipsești în fiece seară, fiece vacanță, fiece week-end. Vin la școală doar ca să te văd pe tine și când sună deșteptătorul e un pas mai aproape de tine.

Nu știu dacă îmi mai amintești când te-am sunat prima dată, am avut o groază de emoții, nu știam ce să0ți spun, să nu mă fac de râs, îmi era frică să nu spun vreo prostie sau ceva ce spun când mă pierd.

De-a lungul anilor petrecuți la școală, am încercat să adun cât mai multă informație despre tine, să înțeleg de ce-mi placi, nu știu poate te asemeni atât de mult cu mine, sau poate ești atât de diferită de mine.

Ador felul cum vorbești, cum îți este părul, îmi place cum te îmbraci, îmi placi așa cum ești. Îmi place la nebunie așa cum veneai la sfârșitul clasei a 8 în fustă neagră, bluză neagră, cizme negre, cu părul negru lăsat pe spate, cu surâsul tău de milioane, mă topeam doar privindu-te și mă întrebam dacă voi mai vedea vreodată ceva așa de sublim și dumnezeiesc.

Însă știu că eu pentru tine sunt doar un simplu coleg de la care uneori poți să copiezi, un tocilar, un neînsemnat (nu știi ce aș da să fie altfel). Realizez că ai prieten iar în plus sunt mai mic decât tine, realizez că niciodată nu mă vei privi cu alți ochi. Sau poate eu sunt doar un prost pesimist laș, altfel nu m-aș putea numi pe lângă calitățile tale.

Îmi place de obicei să stau să meditez, să mă gândesc la tine, astfel mă liniștesc și îmi imaginez că ești lângă mine.

Să știi că tu vei fi mereu amintirea primei iubiri, te voi iubi mereu (ceea ce pare imposibil, însă nimic nu-i imposibil), am încercat mereu să-mi placă ce-ți place ție. Mi-am imaginat întotdeauna cum va fi dacă mă vei săruta, ceea ce cred că va rămâne mereu o întrebare, o iluzie.

Am scris această scrisoare nu ca să-ți fie milă de mine, nu ca să-ți cer să mă iubești. Am scris-o pentru a te ruga să mă ții minte, pentru a nu mă întreba apoi, ce ar fi putut fi. Nu știu tu, însă eu mereu voi păstra în amintire chipul tău. Iar acum la încheiere, îți spun un ultim: ”Te iubesc”.

”În felul meu nespus de omenesc, tânjind mereu să-ți definesc făptura, greșesc și pierd și ard și Te Iubesc”

Te sărut,

Alex (N*)

*N de la Nostradamus (nickname-ul meu din clasa 7-9), îi mai ghine Fluturaș, așăi?

24 comentarii leave one →
  1. Septembrie 16, 2011 02:33

    PLACE !!!

    • Septembrie 16, 2011 02:55

      avut și tu așa ceva?

  2. nabiyafly permalink
    Septembrie 16, 2011 03:05

    awww frumos…
    scrisoarea a ajuns la destinatie?

    • Septembrie 16, 2011 09:30

      din păcate nu a ajuns, am găsit-o zilele astea printre lucruri vechi și made me smile

  3. Septembrie 16, 2011 07:51

    am ramas fara cuvinte🙂 tu scriai asa in clasa 8? sau emotiile au facut scrisoarea atit de frumoasa?

  4. Bariga permalink
    Septembrie 26, 2011 22:41

    O adresare mai buna ar fi ” Fa animalo’ ” :DDDD

    • Septembrie 27, 2011 00:13

      de ce? ea nu-i vinovată că eu eram căscat ș sfios

  5. Septembrie 28, 2011 12:25

    Foarte frumos! Eu am primit o astfel de scrisoare de la un fost coleg la prima intilnire cu absolventii, care defapt trebuia sa ajunga la mine in clasa a 10-a, mi-a aratat-o in gluma….imi venea sa-l omor, sincer, deoarece eu l-am placut 2 ani de liceu, in care credeam ca lui nu-i pasa deloc de mine, dar s-a dovedit ca pur si simplu ii era rusine…pina la urma am ris amindoi de situatie, timpul oricum nu-l mai intorci inapoi, nu? mai ales ca eu am un motto in viatza: Tot ce se face, se face spre bine!
    p.s.;bun blog!

  6. Septembrie 29, 2011 15:28

    Frumos scris

  7. Mihai permalink
    Februarie 24, 2012 23:10

    frumos, am avut ceva asemanator, made me sad (

    • Februarie 24, 2012 23:15

      eu cred că fiecare trece prin așa ceva, merci

  8. Carla permalink
    Martie 12, 2012 15:29

    Frumos!:)Cu aceea fata nu mai ti legatura?:*

    • Martie 12, 2012 15:34

      Țin🙂 Dar așa ca foști colegi de clasă, nimic mai special.

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: