Sări la conţinut

Stand by ISWiB 2011

septembrie 12, 2011

Din experiența mea o spun că nu de multe ori poți petrece timpul într-o altă țară cu persoane care chiar le știi și nu prea contează cine sunt prin jurul tău. Tu știi că poți să te distrezi, să cânți, să dansezi și să ții minte momente la nesfârșit doar prin simplul fapt că voi sunteți toți acolo.

International Student Week in Belgrad 2011, a fost diferit de celelalte festivaluri care am participat anume prin faptul că am avut oameni foarte dragi aproape, mai ales în aceeași cameră. Oameni cu care poți bea o cafea la 5 dimineața, să te uiți la serbian movie și să sperii fete poloneze de la tine din cameră. În  Belgrad am fost cu Hămuraru, Petru și Diana și a fost o săptămână foarte balcanică și în același timp internațională.

O săptămână când poți încerca lucruri ce nu le-ai mai încercat pe un pământ nou, cu oameni noi și sub un cer sârb nou. Un loc unde să fii internațional asta e special, un loc unde oamenii te privesc altfel și tu îi privești la fel. Un loc unde nu trebuie să te trezești la micul dejun și un loc unde exclami încă o dată, ce frumoasă e viața de student.

Communication in Action!

Asta a fost tematica festivalului și cam asta am și făcut timp de o săptămână în Belgrad, am comunicat la diferite nivele, cu diferiți oameni și cu diferite perspective ale lucrurilor.

Cum am ajuns la hostelul unde trebuia să stăm acolo era un băiat care încerca să găsească brățări de mână și mare i-a fost mirarea să mă vadă pe mine cu mâinile parcă ar fi fost bradul de anul nou. Am schimbat cu el câteva brățări, asta m-a făcut să am și o brățară pe care scrie Belgrad.

Apoi înainte ca să mă duc la ISWiB ziceam că de data asta precis îmi scot brățara de la Isfit, și totuși nu mi-am scos-o, apoi am realizat că mai mulți oameni nu au făcut-o și când îi întâlnești iar, și deși nu ai vorbit deloc în Norvegia, faptul că ați fost la același eveniment vă apropie și vă face să aveți mai multă încredere unul în altul.

Și la ISWiB am vorbit și cu oameni care nu erau de la festival, unele discuții le-am început tot datorită brățărilor mele. Am vorbit cu oameni care doar tangențial aveau legături cu ISWiBu, ca de ex. Stefan. Apoi am fost și în primăria orașului Belgrad. Am fost la televiziunea sârbă (sper să obțin cât mai curând video). Am avut badge de presă și am avut și free pass pentru Gotan Project. Așa că a fost destul de interesant.

Oameni de la festival

Așa cum v-am mai povestit și de la festivalurile anterioare, la acest fel de evenimente întâlnești oameni care te surprind și care vrei nu vrei au o influență asupra ta.

Ana Galic – Ana era persoana care înainte de festival m-a ajutat să mă asigur cu toate celea necesare pentru a lua viza de Serbia și cum credeam că nu o voi mai vedea la festival și totuși ea era acolo. Mi-a amintit foarte mult de Klaudia din Polonia, același spirit rebel și nonconformist, aceeași energie și același zâmbet frumos. Ana sta mult cu workshop-ul nostru, ba chiar și a desenat alături de noi și mi-ar fi plăcut să o văd și în timișoara.

Alex Droopy și Anca – Ei erau cuplul de români care i-am văzut și anul trecut la Iswint 2010 și totuși anul ăsta am vorbit foarte mult. Alex era cu mine în cameră și la același workshop. Iar Anca sta așa de mult la noi în cameră încât noi o vedeam parte indispensabilă a locului. Cu Anca am vorbit despre chestiile ce îmi plac să le mănânc și care nu-mi plac și în general îs foarte oameni de treabă. Iar în Timișoara apoi a fost plăcut să-i salut și să-i urmăresc. Atunci când trăiești cu cineva în cameră te aproapie vrei tu sau nu vrei tu.

Saida Ibrahimova – Fata de Belarus, care era deschisă să asculte toate poveștile mele despre numărul 27. Și desena grafitti bine și era altfel de persoanele din fosta-URSS, dacă m-ați întreba cum, mi-ar fi greu să vă spun dar așa cum a observat și Petru era foarte plăcut să faci conversație cu ea și avea un simț a umorului rafinat și un sarcasm bine dezvoltat.

Grafitti Workshop

Mie îmi place mereu când mă duc la un festival să încerc ceva să fac ce nu am mai făcut-o deoarece așa mă trezesc într-un domeniu nou și mă simt intrigat să învăț ceva și așa mă distrez. De ex dacă m-aș fi dus la workshopul de marketing sau media aș fi făcut ceva basic care știu și m-aș fi plictisit de moarte. Hămuraru vă o poate confirma.

Apoi mie îmi plac workshopurile în care nu doar stai și vorbești, dar te miști, creezi și interacționezi. Așa a fost și acesta din Belgrad, unde noi eram unicu care sta doar afară. Uneori în soare alteori în umbră. Avem libertate de mișcare și  de orientare, apoi desenam și beam bere cu gust de lămâie. Majoritatea oamenilor ne priveau pe fereastră geloși spunând că noi ne distrăm la atelier iar ei mor de căldură și plictiseală. Așa că eu eram foarte mândru de alegerea mea apoi și oamenii de la workshop erau super faini. Moderatorii oamenii interesanți și care ne erau prieteni, nu dădăci. Nikola, băiatu mă învăța cântecu acesta în sârbă să il cânt lu Dusanka astfel încât să înțeleagă că vreau să o văd goală.

Nu tot aceea pot spune despre fata care îl trezea zilnic pe Hămuraru și inclusiv pe noi. Noi toată camera ne venea să o închidem în dulap ca să nu mai iasă să ne trezească.

Room 65

Ceea ce nu-i la festivalurile unde ai host family sau host student, este la festivalurile unde locuim toți în cămin, așa că nu știu prin ce minune camera noastră era camera 65, adică camera de after party. Ce să spun a fost cam cuminte, totuși uneori ajungeam cu Hămuraru în cameră și acolo erau peste 40 de oameni, atunci încetișor noi ne duceam să bem cafea și să cântăm Stand by me la chitară, atât în engleză cât și în română. Stai lângă mine, da stai, fa, stai. Eu n-a să plâng, nu, n-a să boșesc.

Apoi Hămuraru ne-a cântat toate cântecele care le știa, cele mai în vogă erau: Copiliță fără minte, This is the song that never ends și Oooo Belgrad, cântec alcătuit de Hămurau și Petru. Într-o dimineață Hămuraru și-a găsit o fană poloneză care nu vroia să părăsească camera și să ne lase să dormim, așa că noi i-am făcut inocenta propunere să se culce cu Hămuraru dacă tot așa de mult îi place, și metoda funcționează, în 2 timpi și 3 mișcări era afară deja.

Despre festival

Mi-a plăcut festivalul, deși aș fi vrut ca petrecerile să fie închise, că deobicei când ne duceam undeva, toși în 10 minute nu eram, și astfel habar nu știai cine e de la festival și cine nu e. Mi s-o întâmplat ca și în ultima zi să fac cunoștință cu persoane.

Mi-a plăcut că s-au organizat două dezbateri, una pe tematica Securității pe Facebook, alta despre cum să mediem conflictele. Eu în timpul acestei sesiuni încercam să câștig în air hokey la telefonul Dianei. Apoi Joi a fost free day, fiecare s-a dus unde a vrut.

Eu am ales Lacul Ava, și sincer mi-a plăcut foarte mult. E un fel de lac artificial pe Dunăre, și e cunoscut în Belgrad ca Marea Belgradului, apa e foarte curată și atmosfera plăcută. Tot aici am realizat că sârbii ascultă foarte multă muzică românească. Unii s-a dus cu bicicletele, alții la muzeu, dar tot într-un final au venit la noi.

Mi-a plăcut mult evenimentul din perspectiva PR, Maja Radak, a făcut o treabă tare bună. 1. Aveam fotograf specializat ce făcea poze zilnic și de la orice făceam noi. 2 Facebook-ul și Twitter-ul mereu era actualizat cu informație și poze și dacă nu erai la festival vedeai ce făceam noi. 3. Se edita o revistă internă unde era informația a ceea ce făceam noi, bârfe, informație utilă și poza zilei. Și cum fiecare vroia să se vadă acolo broșura alb-negru era foarte populară. O dată Hămuraru a ajuns și el la rubrica Bârfe, ceva legat de el și dorința lui legată de Brazilia.

International Night și International Parade

La festival au fost peste 40 de țări, și în organizare era ca mai întâi noi să avem seara internațională în care fiecare își etalează mâncărurile și băuturile apoi după asta urma concert MTV cu Gotan Project. Păi cum să vă spun, după ce încerci fel de fel de raki din toată Iugoslavia, vodkă din toată URSS și alte băuturi al de Finlandia, Jaggermaister și un fel de două feluri de 80% din Austria, păi concertul nu prea îl vezi. Și totuși mândru pot să spun că mi-a plăcut.

Îmi pierdusem husa de la aparatul de fotografiat și încercam să o găsesc printre un stadion plin de oameni, și cum eram abțiguiat și nu îmi aminteam cum e husă în engleză aplicam metoda gesturilor, până să mă trezesc că am vreo 15 prezervative și nici o husă. Noroc că organizatorii mi-au găsit-o și a doua zi mi-au adus-o în cameră.

Parada a fost pe strada principală și a fost și presă totuși a fost prea rapidă, în Timișoara de obicei e mai lungă și ai mai multă libertate de mișcare.

To be continued…

Mi-a plăcut să văd oameni deja a 3 sau a 4 oară în viața mea și nu contează din ce țară sunt ei, Slovacia sau Belgia. Apoi am văzut un voluntar EVS care va veni în curând în Moldova. Eu cred că voi mai vorbi despre el. Și a fi student înseamnă a te simți liber și a simți lumea cu ochii tăi. Și încă o dată zic, tot calvarul de obținere a vizelor se uită atunci când trăiești evenimentul și vezi că se merită.

Și nu e atâta din punct de vedere a locului dar a oamenilor care sunt cu tine, și mie mi-a plăcut să-l am pe Hămuraru alături și să dansăm chiar și dansul pașapoartelor albastre, care apropo avem cele mai multe vizualizări și să ajungem în videoclip la Snails.

Sunt unele zile care chiar nu vrei să treacă și cam astea erau zilele noastre din Belgrad, deși Hămuraru câteodată mai cânta, Du-mă acasă măi tramvai.

Living is seeing, așa că slabo să-mi povestiți și voi mie aventuri de ale voastre. Eu chiar vreau să citesc pentru că mereu caut inspirație și energie să mă duc într-o locație nouă. Eu învăț de la voi și voi de la mine, cam ăsta e sensul unei comunități, nu?

No comments yet

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: