Skip to content

Doina Chiseliță

Iunie 29, 2011

Eu când mă gândesc la Doina, mereu mă gândesc la vise, la porniri adolescentine, la cântecul Stelei Enache, Ani de Liceu, Când ții soarele în mână și te crezi legendar Promoteu.

La fel mereu voi avea istorioara pufoasă a Doinei și Alex, pe ritmuri de Mircea Eliade, și pufoșenie și amintiri crețe.

Voi vă mai amintiți cum erați prin clasele a 10 sau a 11, atunci când nu îți lua mult să te îndrăgostești și crezi în fiece poveste de dragoste din orice film pe care îl vedeți, și credeți că filmul e rupt din realitate, vârsta când încă visam la prinți și prințese. Nu spun că acum nu visez și nu întâlnesc prințese, dar acum totul e cu mult mai calculat și de puține ori te arunci fără ca să cunoști sau să cântărești. Cu vârsta devenim mai previzibili, dar amintirile pe care le avem mai imprevizibile.

Eu iarăși repet cum unii oameni îți dictează direcția vieții, pe care acum o consideri mai mult decât normală, dar cândva nici nu poți să ți-o imaginezi, iată că Doina e la fel o astfel de persoană.

Eu am observat că eu am câte o generație de clasă de la vreun liceu pe care o cunosc toată însă din împrejurări diferite, asta e clasa Doinei de la Promoteu, în rând cu Lidia Scarlat, Victoria Tozlovanu, Sergiu Tocarciuc și Co.

Este clasa Alionei Laduș de la Aligheri, cu Lena Berșadschi, Dana Muntean, Vlad Fusa și Co.

Și este clasa Corinei Safaler de la Spiru Haret în rând cu Maria Dvininov, Lena Lozinschi și C0.

Visul  despre și destinul Doiniței

Eu eram clasa 11, Doiniț pe urmă, am aflat că era clasa 10. Era o zi frumoasă de aprilie, exact atunci când Voxtelul făcea rebranding și se transforma în Orange, iar facebox-ul se transforma în Netlog.

Era o zi de aprilie din 2007, și noi participam la Concursul Izvoarele Înțelepciunii, tema fiind Mircea Eliade, și cred că citind Nuntă în Cer, Maitreyi, Noaptea de Sânziene nu ai cum să nu ai un gust romantic și viziuni visătoare.

Eu încă eram îmbrăcat ca punk, să mă văd acum cred că mi-aș face o poză și aș scrie un articol pe blog despre asta, dar nu și atunci, și socializam până să descopăr că eram înconjurat doar de scorpioni. Doina era unul din ei, și am intrat în discuție deoarece auzisem numele lui Coelho pe acolo, eu eram fan foarte mare atunci, iar Doina vorbea cu o fată despre Veronica se decide să moară, eu încă nu citisem cartea aia.

Eu pe atunci încă nu avusem nicio întâlnire și în general mă fâsticeam foarte tare când venea vorba de fete. Dar Doina nu știu cum era specială, așa am văzut-o, și de atunci cred că au început să-mi placă foarte mult crețoasele.

Și cu toată lupta mea internă, după mai multe replici din timpul concursului, am avut curajul să o invit după asta la o înghețată. Și ea a spus, ok, doar că trebuia mama ei să vină să o iasă după concurs și din păcate nu poate.

Nu mai țin minte cum, însă atunci am decis să nu ne dăm nici un contact referitor unul la altul, și că dacă va fi să ne mai întâlnim și să vorbim, o vom face, să o lăsăm pentru roata timpului și a norocului, și așa am și făcut. Ce nu știam noi atunci, e că lumea e foarte mică, iar Chișinăul și mai și.

Eu tot ce știam despre Doina era că învață la Promoteu, e Doina, e deșteaptă, creață și poartă ochelari. Și gata, și nici nu știam unde se află exact liceul Promoteu., să mă fi dus acolo, ași fi arătat ca un obsedat, așa că cum am decis așa a fost să fie.

Ulterior în următoarele luni am văzut-o o dată din transportul public și gata dar nu știam exact dacă era ea sau nu. Și foarte interesant sentimentul acesta că ea ar fi putut apărea de unde vrei, și eu cred că eram deschis spre așa ceva.

Pe urmă lucrurile au început să-și urmeze cursul logic, eu eram foarte activ pe netlog și ce mai făceam și eu, fusei în UK, și în august-ul lui 2007, vorbeam foarte random cu o fată pe netlog (Alexandrina, mesc încă o dată) și vorbind așa am ajuns la Doina, și prin pură coincidență am aflat numărul de telefon al Doinei de acasă.

Mie nu-mi place să sun, dar acum aveam motivație, și sun eu, răspunde tatăl Doinei, și eu zic Bună ziua, aș putea vorbi vă rog cu Doina, tatăl răspunde, din păcate Doina nu-i (a spus-o de parcă Doina plecase să cumpere pâine), și eu întreb, dar când va reveni?, el îmi zice: peste un an. Și iacașă.

Doina e foarte deșteaptă și bravo, ea câștigase în acel an Asistu și plecase să învețe pentru un an în USA, în Washington DC. Și Doina a fost și persoana care m-a făcut să vreau și eu asta, și mai apoi am reușit, dar mă întreb dacă nu exista motivația asta în 2007, aș mai fi reușit în 2009?

După câteva luni am făcut rost și de emailul Doinei, și i-am scris, cred că s-a simțit ciudat sau a zis wtf with this kid, dar nu-i pe asta. Și ea mi-a răspuns, și așa am recăptătat contactul cu Doina, eu eram clasa 12, aveam Bac-ul anul acela, iar Doina era în USA, în anul cela datorită la Facebook și la Friends for Sale am început a cunoaște oameni noi de la Promoteu, și am început a juca și frisbee. Vorbeam du Doina din când în când, mai schimbam păreri și opinii.

Și eu o așteptam foarte mult să se întoarcă, nu cred că pentru a mă da deodată la ea ci pentru a o cunoaște, și din cauza asta făcusem câteva alegeri, care acum îmi par bune.

Apoi Doiniț a venit în ziua când eu dam bacul la istorie. În ziua primului offline Netlog, am văzut-o întâmplător pe stradă, era cu Sergiu, apoi a început să se întâlnească cu Sergiu, și ulterior eu aveam să vorbesc cu ea despre Gabi iar ea cu mine despre Sergiu. Interesant cum se schimbă de multe ori pozițiile.

Acum eu îi văd pe Sergiu și Doina un cuplu foarte frumos și rezistent în timp, oriunde ar fi ei, și de aceea sunt sigur că Doina e o persoană cu totul special, iar lui Sergiu îi doresc ca în cel mai scurt timp să primească invitație de Platinum Card. Sergiu probabil nu mă plăcea la început, mi-a acceptat invitația de prietenie abia după 2 ani.

Atunci în 2008, am văzut-o pe Doina abia în septembrie, și i-am dat câteva cărți de istorie (care apropo Doiniț, încă nu mi le-ai întors).

Despre Doiniț

Doina acum învață în București, și poate cânta foarte frumos la pian, de la ea am aflat în 2008 despre Nopțile Pianistice, la fel Doina cântă frumos. Mi-a cântat o dată la Valea Morilor, dacă nu greșesc ceva din Lord of the Rings.

În ianuarie 2009, m-am văzut cu Doina și Nicoleta la Sun City la Bari, acum se numește Caffe Terra, și apropo au cafea bună. Și după întrevederea aia, eu eram așa de sigur că voi câștiga Ugrad-ul deasemenea auzindu-le vorbind pe Doina și Nicoleta, am vrut să mă îndrăgostesc, aveam să mă îndrăgostesc peste o lună de Gabi.

Apoi am văzut-o pe Doina cu 2 zile înainte să plec în USA, am vorbit despre viitor pe la Teatrul de Vară și Statuia lu Ștefan cel Mare. Stam jos și ne gândeam oare ce ne va aduce viitorul, eu plecam și ea pleca. Și acum cred că ne întrebam același lucru. Ea mi-a spus atunci că ea e foarte fericită că nu pleacă singură la București și că Sergiu e cu ea, eu i-am zis că și Gabi pleacă la București. Și gata.

În anul 1 la Facultate când eram, după ce eu cu minuNata am organizat free hugs, eu am fost să îmbrățișez și lumea cunoscută de la Promoteu, Doiniț atunci mi-a luat posterul.

Când eram în USA am mai vorbit și am pus țara la cale, apoi în Decembrie anul acesta m-am văzut cu Doina și Sergiu la Caffe Terra și Doina mi-a dăruit Mate Brazilian, și acum de fiece dată când îl beau mă gândesc la ei doi. Și asta îmi pare dulce.

Doina de asemenea a fost olimpică și la istorie și al engleză și a fost și la olimpiada internațională de Limba Română, și Doina o știa și pe Speranța. Lumea chiar îi foarte, foarte, foarte mică. Acum realizez totuși că nu am poze comune cu Doina (Doiniț trebuie să rezolvăm problema asta ASAP).

Și iaca așa dacă vă întrebați cum de ar fi arătat altfel Acasă la Fluturaș, o puteți întreba pe Doina, dar între timp, vreau ca Doiniț să știe că ea își are locul aparte în Familia 27.

4 comentarii leave one →
  1. Iunie 30, 2011 00:31

    Îi foarte dulce cum scrii tu articolele despre toţi aceşti oameni dragi ţie. De fiecare dată când citesc simt că într-un fel fac cunoştinţă şi eu cu ei.

    3 X Sweet🙂

    • Iunie 30, 2011 00:33

      Oamenii amaizing sunt mereu în jurul nostru, treb doar să-i observăm🙂

  2. Lidia Scarlat permalink
    Iunie 30, 2011 00:41

    ia ce sweet🙂 eu daje hyperlink am acolo

    • Iunie 30, 2011 00:48

      apu da:) eu despre tine o să mai scrii da oleacă mai încolo😛 (eu pun accent pe simboluri)

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: