Skip to content

One year after US

Iunie 15, 2011

Deja a trecut un an de la acea dimineață din Nebraska. Afară ploua semn că cerul plângea după noi că plecam (exagerez și eu un pic). A trecut un an de când am văzut ultima dată aeroportul meu preferat – Ohare Chicago. Un an de la aventura mea cu Business Class-ul, cred că fix un an în urma, în clipa aceasta eu beam bere Becks Level 7, Coffeine Mix și mâncam ciocolate cu mentă.

Când mă gândesc la SUA, uneori îmi pare că toate cele ce s-au întâmplat acolo, au fost ieri, și pur și simplu eu în dimineața asta m-am trezit într-un alt pat, alteori îmi pare o viață paralelă. O viață ce s-a întâmplat în imaginația mea.

Nu știu dacă voi uneori aveți momente când vă imaginați ceva, apoi după un timp când vă aduceți aminte nu puteți spune clar dacă ceea ce vă amintiți chiar a fost adevărat sau v-ați imaginat voi.

Când vorbesc în materie de ani, pentru mine anul trecut nu știu de ce mereu vine ca 2009, sar adică peste un an, anul care nu se numără, un an care a existat dar care nu este pe calendar fix ca anul ZERO, el a fost dar noi când măsurăm anii trecem de la 1 înainte lui Hristos, deodată la anul 1 după Hristos.

Apoi știu că anul de acolo e în mine acum, și a ceea ce este în jurul meu, ceea ce fac acum este un rezultat al acelui an, și deși uneori eu nu-l văd el mereu este acolo.

Acasă.

Ieri Artur Gurău scria pe twitter, că acasă nu-i acolo unde tu trăiești, ci acolo unde te înțeleg oamenii. Așa că acasă pentru mine va rămâne și Beatrice, Nebraska, și Chișinău, Moldova, sau oricare loc unde voi mai trăi.

Acasă aici, mama e ok. De când am venit ea și-a făcut Facebook. Eu deja am și număr Moldcell. Mama și-a schimbat culoarea părului de vreo 3 ori, doar că nu în nuanțe radicale.

Fratemiu deja a dat toate BAC-urile și e în prag de Facultate. A fost în Armenia de când eu am venit, și învață coreeana, și se va duce la Facultatea de Coreeană și Engleză, apoi se va duce în Coreea.

Mămica a terminat de plătit 2 credite, și și-a luat televizor-plasmă, acum are alt credit. Apoi și-a mai luat cuptor cu microunde, iar eu am învățat-o să facă orez chinezesc și spaghetti cum făceam în USA. Sper ca vara asta, mama,  să plece la mare.

De când am venit acasă am avut un referendum, alegeri-repetate și alegeri municipale. La primele două m-am implicat să motivez oamenii să voteze și am fost și observator Promo-Lex. De când am venit acasă, la noi au venit și Biden și McCain. Și dacă nu reușisem să-i văd acolo i-am văzut aici.

Am fost de 4 ori la concert Snails, acum deja le știu versurile la majoritatea cântecelor. Pe Facebook, numărul prietenilor a crescut cu vreo 700 de când am venit, iar numărul pozelor s-a dublat.

Ce îmi place că deși sunt de un an în Moldova, încă păstrez spiritul american pe care l-am dezvoltat în mine, acolo. Nu stau locului, iar în vacanțe o zbughesc undeva, oriunde. Am fost de atunci în România, Ucraina, Norvegia și Polonia.,

Deja nu am fac multe lucruri pe care le făceam înainte să plec, și din păcate nu mă mai văd cu mulți oameni din perioada de pre-US. Totuși mă văd cu alții, de când am venit s-a cristalizat Noroc Volosatâi, a apărut Papergirl, și continui să joc CUC, ador echipa mea de CUC.

Nu mai sunt volutar La Strada, dar am rămas la Monitorul Civic, deoarece cred că tinerii la noi nu prea știu de unde să ia informația de aceea, sper că așa prin Civic, sunt mai deschiși spre informație. M-am bucurat pentru prietenii care au fost în Germania, la ISWI datorită anunțului meu, mă bucur pentru oamenii care au câștigat UGRAD-ul mânați de mine din urmă, și mă bucur pentru oamenii pe care îi voi vedea la Moldova International Model United Nations, și ador oamenii pe care îi văd săptămânal la Papergirl.

Uitându-mă la asta, chiar simt că sunt important prin ceea ce sunt, și reprezint, și mai știi, poate inspir oamenii să vrea mai mult, să tindă spre mai mult, și dacă o fac, atunci eu sunt fericit.

De când sunt acasă, a trecut și un an de facultate, ultimul. Încă sunt dezamăgit de sistem, totuși am reușit să trăiesc ce sentimente vrei la USM anul ăsta, și sentimente de mândrie când câștigasem burse de merit (VictoriaBank și Moldcell) și frică când am fost propus spre exmatriculare deoarece comunicarea internă la USM e de-a oaia. Dar am reușit să trec și peste astea, și mâine deja nu voi mai fi student, mâine prezint teza de licență, care ironic sau paradoxal este despre Comunicarea Internă și cum ar putea fi îmbunătățită.

De când am venit acasă m-am îndrăgostit de 2 ori, dar de fiece dată au apărut chestii care nu depindeau de mine și eu a trebuit iar să înghit și să merg înainte.

M-am tuns doar de 3 ori de când sunt acasă, dar și atunci doar scurtări, încă nu m-am decis să-mi schimb stilul de College Student.

Nu știu cum va fi peste un an, dar de anul ce a trecut sunt foarte mândru de mine și de reaclimatizarea mea la societatea moldovenească.

Acasă 2.0

Din Nebraska, aud știri foarte puține, și mai vorbesc cu familia-gazdă, chiar mii dor de ei, nu degeaba Coordsen e în numele meu de pe Facebook, sper să îi văd în curând, poate chiar și iarna ce vine. Știu că a murit un cățel din 2 care îi avea, iar Taylor, într-un fel host-nepoata mea își rupsese mâna.

Colegii de cameră și de colegiu, e foarte ciudat să mă uit în pozele copiilor din Azerbaijan, Tadjikistan și Georgia, a căror am fost mentor anu acesta, și să văd locurile mele, cu prietenii mei, dar în locul meu alte fețe.

Sper că le-am fost un mentor bun, iar pe fetița din Georgia am ajutat-o să obțină bursa SCC pe care am luat-o și eu anul trecut, iar băiatul din Tadjikistan a scris un articol despre mine pentru SCC Chalanger, ziarul unde am scris și eu și am fost foto-voluntar. Băiatul din Azerbaijan, a făcut internship-ul acolo unde l-am făcut și eu, și așa o puteam vedea pe șefă, biroul meu, și pe Robin.

Și din câte am înțeles, eu eram un fel de legendă prin Beatrice, prietenii mei vorbeau de mine ca de o persoană crazy care putea face orice, și pleca oriunde. Profii vorbeau de mine ca de un perfect student care era un exemplu pentru fiecare. Șefa vorbea de mine ca de o persoană foarte motivată, în care puteai avea încredere și care bea foarte multă cafea la serviciu. Colegii de cameră vorbeau de muzica mea și de ceaiul meu. Și nu știu cum să vă explic, așa parcă eu încă sunt în Nebraska, și numele meu mai este menționat, și Moldova, rostită corect.

Iar eu mereu îmi aduc aminte de drumul meu cu bicicleta prin Beatrice, de Shanghai Inn, restaurantul meu chinezesc și jelly beans.

Mai vorbesc cu Anora și cu Zara, ele fac deasemenea bine, Anora a devenit capul familiei acolo la dânsa, și e împlicată peste cap, de aș fi fost acceptat la ISWI, ea tot ar fi venit și aș fi văzut-o dar cumva altfel precis o voi reîntâlni și vom găti orez chinezesc și tuna salate. Zara, încă nu și-a schimbat coafura, deși s-a despărțit de prietenul ei american de care zicea că niciodată nu se va despărți, asta reconfirmă teoriile mele despre relațiile la distanță. Dar mă uit că ambele sunt fericite, și asta mă bucură, viața își urmează firul ei, oriunde noi nu am fi.

T.B.C.

Iar prietenii mei Ugrad sunt peste tot acum în viața mea. Și orice nu ar spune unii, și nu ar critica alții, programele de schimb sunt a life changing experience și dacă aveți posibilitatea profitați de ea, dacă nu eu vă voi numi lașara. Iaca așa.

Îmbrățișări multe pentru toți, și pentru cei care nu au observat, Acasă la Fluturaș la rămas a fel Acasă la Fluturaș, unde voi mereu sunteți bine veniți.

19 comentarii leave one →
  1. Iunie 15, 2011 18:26

    Deja a trecut un an?? io mio, cat de repede trece timpul asta.
    Principalul sa nu stai locului. Mult succes in continuare si la anu sper sa mai citesc un articol asemanator🙂

    • Iunie 15, 2011 18:31

      Tare ciudată e chestia asta cu timpu, parcă trece obișnuit și numa clipești că deja e un an. Și rareori îl simțim atât de direct, deaccea eu ziceam că oamenii au inventat aniversările pentru avea ceva puncte de referință.

      Și mulțumesc, și mulțumesc că deja de mai bine de un an, tu intri pe pagina mea roz:)

  2. olesea permalink
    Iunie 15, 2011 21:17

    postarea asta m-a facut nostalgica… au trecut deja 4 ani de cand am absolvit UGRADul, dar in ceea ce scrii revad perfect starile pe care le-am avut eu la revenirea in Moldova… asa, ca sa anticipezi, e si mai interesant sentimentul cand revii in orasul unde ai fost UGRAD si in unele baruri sau cafenele mai gasesti cate un om care lucra acolo si atunci cand erai tu.. sau cand mergi oleaca prin oras si in vreo cateva minute ai asa sentiment ca niciodata n-ai plecat de acolo… pe urma, peste vreo 2-3 ani revii si deja putini din cei pe care ii stiam au maii ramas acolo si e oleaka trist… dar peste vreo 3-4 ani multi dintre prietenii tai de acolo deja is casatoriti si unii au si copii……iaka asa sentimente interesante

    • Iunie 15, 2011 21:20

      eu tot de multe ori mă gândesc oare ce o să simt când voi reveni în Beatrice, and sometimes it freaks me out, alteori îmi fac planuri ce să văd primele, unde să mănânc, etc, etc:) și iaca așa.)

  3. olesea permalink
    Iunie 15, 2011 21:39

    eu cand m-am intors in La Crosse (Wisconsin), dupa un an jumate de la plecare, inca am avut ocazia sa mananc la cafeteria de la universitate🙂 de data asta mancarea nu mi s-a parut chiar tare buna…🙂 dar dormul in care traisem si in care s-au intamplat muuuulte deja nu mai era😦 l-au daramat ca sa faca un academic building

    • Iunie 15, 2011 22:38

      eu aș vrea să mănânc chiken wings în Harbine, Nebraska, pân când îmi par cele mai bune din toată america, prima dată am încercat suicide wings, și după asta nu am putut mânca nimic timp de 3 zile.

      Știi de multe ori în amintirile noastre sublimizăm lucrurile, și când avem iarăși oportunitatea să ne vedem ne dezamăgim că nu e identică cu ceea ce țineam noi minte:)+

  4. Iunie 15, 2011 22:45

    băi, iaca am citit articolul şi mi-am adus aminte de Polonia. şi m-a apucat melancolia. şi mi-e dor de oamenii de-acolo. de prietenii mei. mi-e dor de umblat cu autobuzul la 4 de noapte printr-o capitală aproape cât Parisul de mare. mi-e dor de taxistul care a spus că ştie Moldova datorită unei prostituate.😦

    • Iunie 15, 2011 22:59

      apu închipuieți cum e să te apuce nostalgia de fiecare oraș unde am fost în aceeași zi:) atunci e gruuuuuuuuuuz+

  5. Viorica permalink
    Iunie 15, 2011 23:09

    vezi ca chiar daca a trecut un an, ceva din tine tot a ramas in US si tot timpul vei vrea sa te intorci inapoi, vei vedea totul oleaca diferit cind ajungi inapoi caci nimica nu se compara cu first time experiences da tot va fi interesant, principalul ca tu acumulezi experiente si apoi inspiri pe altii si te imparti cu ele mai departe :)and that’s why you are so amazing🙂

    • Iunie 15, 2011 23:16

      eu aș vrea o dată să vin să te vizitez în Canada:)

    • Viorica permalink
      Iunie 15, 2011 23:29

      eu te astept:)

    • Iunie 15, 2011 23:41

      mulțumesc:)

  6. StefanOid permalink
    Iunie 16, 2011 13:10

    Nice…si eu aici(Bucuresti) am parte de tot felu de nebuni si nebunii…ai avut experiente super-tari s.o tii tot asa:)…cat despre teza de licenta,hai ca vine si masteratul si doctoratul:D..multa bafta mai departe:)

    • Iunie 16, 2011 19:27

      Mulțumesc, deja teza a trecut

  7. Iunie 17, 2011 00:49

    Articolul tău m-a făcut o ţâr nostalgică. Pentru mine casă este orice oraş/locuinţă în care m-am simţit primită. Acasă numesc numai casa părintească, probabil pentru că sunt ataşată moral. Timp de vreo 7 ani casă am numit căminele din Bucureşti. Acum, însă, am alt cuibuşor🙂.

    Şi aşa trece un an, doi, trei şi te întrebi când au trecut şi ce am mai făcut de la evenimentul X? Eh, nostalgia asta🙂.

    • Iunie 17, 2011 00:58

      Așa e, apoi te mai gândești, și ufff câte nu știam atunci:)

  8. Lena permalink
    Iunie 23, 2011 12:45

    Iak di shi m-ai facut sa pling de dor?:(

    • Iunie 23, 2011 17:39

      da dacă eu te hăgguiesc?+

Trackbacks

  1. One year after Poland | Hodoronc Tronc

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: