Skip to content

Fericită!

Mai 6, 2011

Voi vreodată ați cunoscut o persoană foarte mult timp, să vă vedeți aproape zilnic, dar să nu vorbiți deloc. Să-i observi stările sufletești, să-i vezi dispoziția, dar asta doar la nivel intuitiv, în rest să nu știi aproape nimic, nici măcar numele?

Eu când eram în liceu, locuiam la vreo 20 de minute de mers pe jos de liceu, și parcurgând de atâția ani același drum, îl știam ca în palmă.

Uneori mergeam dormind, și știam unde trebuie să traversez cu grijă, unde sunt stâlpi, unde sunt gropi, știam la anumite puncte de referință în cât timp ajung, uneori încercam să-mi bat recordul. (cel mai repede am ajuns la liceu în 13 min și 10 sec)

Uneori citeam la istorie când mergeam pe drum, alteori scriam eseul la română. Așa din liceu încercam să fac lucrurile din mers, economiseam un pic timpul așa, sau îmi făceam drumul mai interesant.

Prin clasa 11, mergând pe același drum începi să observi fețele care se repetă, știai cam pe la ce oră face jogging de dimineață bătrânelul în chiloți, când ies fiecare din casă, un fel de rutină ce se repetă în fiece dimineață.

Așa am observat o fată care mereu venea din direcția opusă, eu cred că învățam lângă casa ei, ea învăța lângă casa mea.

De cele mai multe ori ne întâlneam pe la mijlocul drumului spre școală, dacă eu întârziam, o vedeam mai aproape de casa mea, dacă ea întârzia – mai aproape de casa ei.

Și în fiece dimineață puteam observa dacă e tristă sau fericită, dacă o macină ceva sau radiază de bucurie, chiar dacă era foarte devreme dimineața.

De multe ori mă gândeam că poate ar trebui să încep să o salut, căci îmi era așa de familiară, uneori dacă nu o vedeam mă întrebam dacă s-a întâmplat ceva, iar când o revedeam mă bucuram că totul e bine.

De salutat nu am mai salutato și chiar nu știu nimic despre ea.

Am vorbit doar o singură dată și atunci a fost un schimb de replici inutile. Și de asemenea tot hazardat, când eu am încercat din a doua oară să-mi iau permisu, era și ea acolo să-și ia permisul. Ultima dată o văzusem înainte ca eu să urc în Volga lu nenea care zicea dacă dau sau nu examenul. L-am dat atunci.

Uneori când refăceam același drum spre liceu, ea mereu îmi revenea în memorie ca o parte a acelui drum, drum care undeva în timp mereu se va repeta ciclic, nu aș spune că îmi era dor de ea, dar de obișnuița drumului. De cele mai multe ori când o văzusem ea părea foarte îngândurată și indecisă.

Ieri când mergeam cu microbuzul, am văzut-o în fața la Dendrariu la braț cu un bărbat.

Și m-a bucurat că am văzut-o fericită, părea fericită, era fericită, iarăși pot doar să intuiesc.

Azi și eu sunt fericit, și asta o știu.

13 comentarii leave one →
  1. Mai 6, 2011 12:23

    acelaşi frum spre şcoală, aceleaşi amintiri, acelaşi mioros îmbietor al dimineţii somnoroase – amintiri ce nu pot fi şterse🙂

    • Mai 6, 2011 12:26

      unele dimineți nu mai sunt ca alte dimineți, și diminețile de acum nu vor fi ca diminețile viitoare

  2. Mai 6, 2011 12:33

    cool….
    pare ceva cunoscut cu asta:
    http://www.mat.upm.es/~jcm/murakami-perfect.html

    • Mai 6, 2011 12:35

      off touching, dar de fată, she was not my type, dar mă obișnuisem groaznic de mult cu dânsa:)

  3. Mai 6, 2011 13:25

    am avut si eu asa ceva
    oricum,asta nu conteaza, important e ca articolul trezeste atitea emotii,amintiri

  4. Melly permalink
    Mai 6, 2011 16:09

    Interesant gândul tău..și sincer același lucru gândesc eu în fiecare dimineață când merg la job și mă intersectez cu ..o blondă :p…E ciudat de familiară figura ei..și totuși nu ne cunoaștem și nu vorbim..
    Linkul recomandat mai sus de ” dBencheci ” e super interesant, te-ai gândit că poate și tu ai fost privit așa de cineva care nu a îndrăznit niciodată să te abordeze?

    Totuși cei care sunt sortiți să se întâlnească se vor întâlni😉

    Hugs&kisses my B

    • Mai 6, 2011 16:35

      de multe ori când merg în transportul public, și privesc geamul și uneori văd în fracțiuni de secunde fețe, uneori aceste fețe nimeresc în inimă și totuși nu rămân acolo pt că lipsește persoana propriu zisă, dar vreo juma de oră de împunsături mereu există:)

      huuug strâns :*

    • Noiembrie 12, 2011 15:02

      Alex, you made the day of so many people with this amazing article🙂 daca tot vorbeai „de multe ori când merg în transportul public, și privesc geamul și uneori văd în fracțiuni de secunde fețe”, iti recomand sa citesti „Povestea” de Nabokov. You’ll like it🙂

  5. kapa permalink
    Mai 6, 2011 18:59

    DA-DA-DA !
    batranelul in chiloti !
    l-am vazut si iarna asta😀 (nu stiu exact unde traieste, ca eu tot timpu il vedeam alergand pe langa liceul meu, da asta iarna l-am vazut la capatul lui 160🙂 )

    eu aici in cluj avem o masina-reper🙂 SJ 06 (matinca) HDC. de vreo 3 luni o disparut. si eram tare trista. si acum is trista cand trec pe drumul cela si tot timpu ma intreb oare ce-o fi patit proprietarul….
    prima data am vazut-o intr-o iarna, era zapada, si avea o buzisoara pe numarul din spate, asa i-am vazut numarul, si dupa aceea tot timpu o vedeam de departe. o recunosteam dupa o bucata de oglinda, sau culoare (desi era neagra, ca multe altele de pe aceeasi strada), sau bec (cum se zice la becurile masinii????)

    da citindu-te, am mers si eu cu tine pe aceeasi strada pe care mergeam catre scoala, copacii ceia mari dintre blocuri, si curtea – acum „asfaltata”…. si linistea.

    • Mai 8, 2011 17:48

      ei mai inainte erau 2,dar acum nush daca am mai ramas si cela mai calit

  6. Mai 11, 2011 13:05

    frumos

    • Mai 14, 2011 12:37

      amintirile mereu is frumoase, multumesc

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: