Skip to content

Alex Lebedev și Facebook-ul!

Martie 27, 2011

Știu că mulți mă numesc Omul ce nu iese niciodată de pe faceboook, omul ce le invadează wall-ul statusurile, inbox-urile, chat-urile, fotografiile. Omul de care nu pot scăpa din New Feed doar dacă îl pun la Block sau Ignore (cazul Mardare și Gavril).

Totuși eu o să încerc să vă zic câteva lucruri despre mine și facebook despre care să nu trebuiesc să mai vorbesc și desigur să mai dezmint câteva mituri existente.

Mulți zic că facebook-ul e un drog și de care nu pot scăpa, ba mai zic că sunt dependenți și că trebuie vreo cură de dezintoxicare. Părerea mea mereu a fost că decât să pierzi foarte multă energie să lupți împotriva unor lucruri care nu-ți plac și le consideri periculoase, mai bine folosești aceeași energie să încerci să faci ca lucrul acela să lucreze în folosul tău. Un fel de gândire constructivă, cred și uite așa mie foarte mult îmi place Facebook-ul.

1. Alex, tu ești mereu pe Facebook!

Recunosc că eu petrec multe ore pe facebook, atunci când sunt online, dar el e deschis în caz că cineva mă caută sau îmi trebuiește cineva. De asemenea eu încerc să respect eticheta și să răspun celor ce au nevoie de mine cât mai repede posibil, de aceea de multe ori răspund imediat când văd vreo cifră roșie pe undeva.

Mie îmi place să deschid foarte multe pagini în același timp, pentru comoditate, așa încât când plec undeva, s-ar putea să uit să închid vreo pagină și voi credeți că sunt online.

2. Eu când călătoresc sau nu sunt acasă prefer să nu intru pe Facebook!

De aceea eu nu mi-am conectat mobilul la internet, chiar vorbeam cu Veronica Eșanu că e mai bine să faci diferența când acasă sau când nu acasă, pentru că s-ar putea să nu mai știi exact unde ești, apoi îmi place să mă concentrez la moment în ceea ce mă implic.

Excepție fac doar atunci când trebuie urgent să vorbesc cu cineva pentru a stabili mici detalii organizaționale, apoi când călătorești, mai bine pui mâna pe aparatul de fotografiat decât pe șoricel.

3. Da tu îi adaugi pe toți în prieteni!

Dun păcate vreau să vă dezamăgesc, eu sunt foarte selectiv în privința cui adaug în prieteni și pe cine prefer să îi am în news feed. Vitalie Sprânceană vorbea despre cât de selectivi am devenit datorită internetului și în loc să ne deschidem spre alte puncte de vedere, ne închidem mai mult în punctul nostru de vedere.

Acum am 1588 prieteni pe Facebook, recunosc că sunt vreo 100 cu care nu m-am văzut niciodată, dar cu care interacționez constant online și de la care învăț multe, sunt desigur și oameni pe care i-am văzut doar o dată în viață, însă cum viața mi-a demonstrat că mereu ne aruncă în fața persoanelor care nu ne așteptăm, e bine când recunoaștem o față și atunci când e doar fața aia e cunoscută, by default devii foarte apropiat.

Sunt oameni cu care interacționez mai des, alții mai rar, așa cum vorbeam în articolul friENDships, de asemenea mai sunt oameni care deja nu sunt, și mereu mă trec fiori când Facebook-ul mii amintește, dar asta nu face decât să le perpetueze memoria lor.

Apoi niciodată nu știi când ai nevoie de cineva, și părerea mea e că e mai simplu să dai de o anumită persoană pe Facebook, e mai informal decât pe email și răspunsul vine mult mai repede. În USA așa vorbeam cu profesorii sau cu advicerii mei, în Moldova, vreau să o menționez pe Ludmila Andronic care e foarte deschisă în comunicarea pe Facebook și îi mulțumesc pentru asta.

Apoi, eu acu mai am 277 Friendships Requests și nu-mi place să le pun reject, deoarece nu se știe niciodată cum eu va trebui să le trimit friendship request. Și sunt sigur că mai mulți vor recunoaște acest mesaj:

”Salut, mulțumesc pentru cererea de prietenie, dar ne cunoaștem cumva?”

De obicei dau această întrebare pentru a vedea cât de open-minded este această persoană și chiar dacă o cunosc de undeva, așa o dată mi-am descoperit pe o rudă care mi-a învățat matematica când eram mic, și prefer oamenii să vadă în întrebarea asta ceva constuctiv și să nu se comporte defensiv, ceva de genul:

”Dacă vrei poți să mă ștergi”

4. Eu niciodată nu șterg pe cineva care l-am adăugat

Acesta e un principiu de al meu, dacă îl am în friends înseamnă că e cu un motiv, de aceea sunt mai reticient în a adăuga pe cineva pentru că eu chiar consider persoanele care le am Facebook, persoane care mă construiesc ca personalitate și de la care pot învăța sau pot ajunge, și nu mă joc de-a adăugatu și ștersu.

Și nu-mi place când oamenii sterg o anumită categorie de oameni, doar pentru motivul că sunt extremiști și nu sunt de accord cu un punct de vedere. Mie tot nu-mi plac când persoanele trec în extreme, dar îmi place să văd punctul de vedere de acolo și cum și ce i-au făcut să treacă acolo, asta mă face pe mine să gândesc, de asemenea cred că și ei să gândească de ce eu nu înțeleg anumite lucruri.

Chiar recent am retrimis invitații de prietenie la persoane pa care le-am avut în prieteni și care m-au șters, acum iar am interacționat și iar m-au adăugat. Cică mulți fac curățenie în prieteni și o fac unii des, ca să readauge aceleași persoane de zeci de ori (Roman Leca).

Trebuie să înțelegem că există timpuri când interacționăm cu anumite persoane mai des cu altele mai rar, dar e bine să le păstrăm undeva aproape, just in case, sau pentru că ții la ele, și la ideile care le-ați împărtășit vreodată.

Am șters doar o dată pe cineva, reprezenta nuș ce companie și punea linkul de la website oriunde, cu motiv sau fără motiv.

5. Eu plec de pe Facebook!

Niciodată nu am înțeles persoanele care fac atâta tam-tam-tam că părăsesc facebook-ul și dau la toți adresele de skype sau messenger, sau email, și motivând că așa va afla cine îi sunt cei mai buni prieteni.

Eu văd Facebook-ul ca o societate, un mediu online în care se întâmplă aceleași lucruri care și în ne-online, doar că nu sunt lumi diferite ci se completează reciproc.

Eu poate nu aș fi devenit prieten bun cu cineva dacă nu ar fi existat Facebook-ul. Nu aș fi întâlnit oameni noi, nu aș fi avut idei geniale sau succese dacă nu ar fi fost Facebook-ul. Desigur că aș fi avut alte succese, aș fi avut alte idei și aș fi întâlnit alte persoane dacă nu ar fi existat Facebook-ul, doar că îmi plac oamenii care îi știu la moment.

Oamenii despre care v-am spus că sunt AWESOME și oameni care mă fac fericit și pe care pot să-i fac fericiți.

Marcel Spătaru zicea cândva că Facebook-ul și Odnoklassniki sunt ca niște caste și trecere dintr-o parte în alta e practic imposibilă, și îi dau și acum dreptate. Se deosebesc mult oamenii care au doar Facebook și care au doar Odnoklassniki, totuși revenind la ideea punctului acesta, oricât de multe ori veți renunța la Facebook, vor apărea motive să vă aducă înapoi, vă asigur asta.

6. Facebook-ul e o unealtă emotivă!

Adevărul e că noi folosim Facebook-ul și Facebook-ul ne folosește pe noi, dar eu văd acest caz, ca un caz de Win – Win. Eu câștig foarte mult că am Facebook și de asemenea lumea îmi pare mică așa cum și este, iar Guatemala, Brunei sau Tanzania nu-mi par departe și pot să văd ce se întâmplă și acolo așa cum văd ce se întâmplă și în Chișinău.

Dacă nu aș avea Facebook, m-aș simți gol fără prietenii mei internaționali, fără colegii mei din USA, fără familiile mele gazdă ( Coordsen – SUA și Rokseth – Norvegia).

Eu mă informez de pe Facebook, mă promovez și descopăr evenimente. Descopăr cântece de care nu aș fi auzit niciodată și care îmi devin preferate, citesc critici și împărtășesc idei.

Găsesc oameni care îmi susțin ideile și mă fac să simt că nu sunt unicul care trece printr-un lucru, sunt oameni care nu-mi susțin ideile dar care îmi arăta plusurile și minusurile și mă fac să mă îmbunătățesc și să progresez.

Găsesc oportunități și descopăr genialități, și toate acestea nu fac decât să facă să mă regăsesc pe mine și să fiu mai activ decât sunt, să vreau mai multe decât am și care asemenea lui Sisif, să ridic standardele cât mai sus, sus, sus și să redescopăr căi de a simți plăcere și a simți că trăiesc.

Și cel mai important, rămân alături de oameni.

7. Intimitatea Facebook

Facebook-ul are atâtea opțiuni de a putea arăta ceva cui vrei, când vrei și anume ce vrei, că ați rămâne surprinși, dar mulți asta nu știu, așa cum și în viața ne-online nu știu alte chestiuțe, abilitățile cu care mânuiești Facebook-ul sunt aceleași pe care le ai și în offline, unele lucruri niciodată nu se schimbă și poate că ar trebui să te gândești la asta, înainte de a cataloga ceva ca fiind total greșit și o unealtă a diavolului, un mare sat sau vorbe, vorbe și iar vorbe.

Cred că nu e nimic greșit în a categorisi oamenii pentru că facem asta oricum, oricum spunem ce ne place și ce nu ne place, și facebook-ul îți permite să tăgguiești oamenii peste tot, pentru a ști și cei ce vrei tu ei să știe sau să nu știe.

Facebook-ul mereu se schimbă, pentru că și oamenii se schimbă și mereu își schimbă bottom line-ul și up line-ul, și oricât de mult te-ai opune schimbării, nu face decât să te schimbi mai mult.

poezia lui minulescu:

”Când stăm cu toți în tren, Cu capu-afară, Noi stăm pe loc, doar trenul pleacă”

8. Trenduri Facebook

Vreți nu vreți, Facebook-ul face parte deja din istoria noastră personală, din amintirile noastre și din ceea ce suntem noi. Dacă acum întreb, cine mai ține minte aplicația Friends For Sale?, sau jocul Waka Waka care a înnebunit oamenii o perioadă de timp.

De câte ori v-ați indignat că s-a schimbat interfața, sau vă mia aduceți aminte cum a apărut butonul like. Dacă mai țineți minte cum ați început a jucat Mafia Wars sau Farmville, toate acestea peste ani vor fi așa cum sunt acum Sailor Moon-ul sau Pokemonul, Nu pogodi sau Tom și Jerry.

Cine ține minte primul eveniment la care ați participat datorită Facebook-ului, sau prima fată care ați sărutat-o tot datorită că ați văzut-o la început pe Facebook.

Facebook-ul e joc, e flirt, e dragoste, e ură, e dezbateri, e apropiere, e ceea ce suntem noi acum. Zuckerberg nu a făcut să inventeze nimic nou, el doar a realizat ceea dce toți au dorit.

Așa că parafazândul un pic pe Descartes aș spune, dacă Facebook-ul nu ar fi existat, ar fi trebuit inventat.

Și acum pauză muzicală despre ce nu e deloc Facebook-ul:

23 comentarii leave one →
  1. Martie 27, 2011 18:08

    afighenski. iaca dişi aista nu-i guest postu şerut de mine?

    • Martie 27, 2011 18:15

      nu-ți fă griji, eu pentru tine tot o să scriu ceva ciotka:)

  2. myina permalink
    Martie 27, 2011 18:22

    un like ))))))))

  3. alternativ permalink
    Martie 27, 2011 22:12

    Nu pentru toţi experienţa alterităţii e acceptabilă ori măcar suportabilă. Depinde şi de vulnerabilitatea poţiziei sociale a celui ce exeprimentează:
    http://www.curaj.net/?p=52063

    • Martie 28, 2011 09:13

      Eu am zis: felul cum îți administrezi facebook-ul e la fel cum îți administrezi viața, iar dacă au apărut mesaje și injurii înseamnă că și în viața din afara facebookului se întâmplă același lucru, doar că în această realitate nu poți scăpa de acele persoane printr-un simplu click.

  4. Martie 28, 2011 01:06

    Viva FACEBOOK !!!

    • Martie 28, 2011 01:21

      tu știai că Viva înseamnă Bucuria de a trăi?:)
      Facebook is awesome!

  5. Martie 28, 2011 15:38

    eu n-as esentializa si nici dramatiza prea mult diferenta dintre Odnoklasniki si Faceebook…nu-s caste, nu-s bariere insurmontabile..doar chichite…eu am accounturi in ambele retele si-s ok cu asta…multi dintre prietenii mei de pe facebook fac si ei la fel…si se simt ok..sunt populatii diferite – pe facebook sunt sute de oameni cu care nu m-am vazut vreodata, pe odnoklasniki ii stiu pe toti in ochi, pe facebook sunt insi din toata lumea, pe odnoklasniki predilect oameni din satul meu, prieteni de facultate etc…
    dar ele nu-s caste diferite…pentru ca tin la ambele comunitati…cred ca vorbaraia cu casta e un truc retoric prin care fecabook-istii isi dau aere de superioritate si creeaza himere, crezandu-se a fi ceva elita fata de restul ” taranilor” care stau pe odnoklasniki…

    • Martie 28, 2011 20:45

      Vitalie, eu nu vb despre persoanele care au double account, și desigur odnoklassniki e o perspectivă de unealtă de marketing în Moldova, de asemenea nici de cei care își creează account pentru că pe toți care îi știe sunt acolo, e și normal să socializeze și online cu cei cu care socializează în offline.

      Eu vb despre persoanele din Chisinau cărora li se oferă alegerea, și ei se direcționează doar într-o parte sau doar în alta cu renunțarea la unele contacte în schimbul la altele, uite aici diferența e foarte sesizabilă, nu știu cum era acu 2 ani când încă erai în Moldova, dar acum la evenimentele publice din oficiu ții pot arăta pe cei ce stau majoritar pe Facebook și care majoritar pe Odnoklassniki

  6. Martie 30, 2011 17:15

    Alex, daca-i vorba doar despre Chisinau atunci lucrurile-s simple…distinctia facebook-odnoklasniki se transforma intr-un fel de prag simbolic ce urmeaza sa delimiteze baietii „buni si de succes”, adica „”elita” de restul „taranilor”…adica nu-i mare filosofie: e dorinta unor insi de a epata si de a obiectiva, adica transforma in semne de „casta” sau „clasa” consumul unor obiecte/bunuri simbolice…ca intre insul care-si etaleaza Ipad-ul pe facebook si cel care baga poze cu Ferari pe odnoklasniki, de fapt nu-i nici o diferenta calitativa, ci doar una cantitativa, e un lucru lesne de vazut…
    in fine, cum zicea un prieten: kazhdyi boretsia so skukoi po svoemu…lupta pentru statut simbolic si prestigiu „de clasa” nu-i noua, si nici macar n-au inventat-o moldovenii, da-i frumos s-o vezi in contexte provinciale…
    p.s. nu lua distinctiile astea in serios…ele-s de cele mai multe ori duplicitare..imi amintesc acu vreo 2-3 ani niste „inse” (Oxana Greadcenco printre cele mai cunoscute) au zis ca fug de pe odnoklasniki, ca-i asa si asa, ca-i a bacilor si pitzipoancelor si minune mare a fost ca inca-s acolo si stau zilnic..da era mare dorinta de a uimi…

    • Martie 31, 2011 00:14

      Deci, uneltele cu timpu se schimbă, dar obiceiurile rămân aceleași:)

  7. Martie 31, 2011 00:19

    pai, se cumpara si se consuma status, nu obiecte..de aia „lumea buna” se alimenteaza in SUA de la Whole Foods si Trader Joe’s si ‘calicii” de la Giant si Shoppers, cand calitatea e similara…de aia o parte din moldoveni vrea Ipad si Iphone iar cealalta opel vectra…ca sa tina comparatiei sociale in grupul de referinta…si tot asa

    • Martie 31, 2011 00:40

      mi-ar fi interesant un studiu sociologic referitor la social media ș trali vali, nu știi cineva din Md a făcut așa ceva?

  8. Nico Domnicu permalink
    Aprilie 1, 2011 21:38

    3) ciudat, mie mi-ai acceptat cererea de prietenie fara sa-mi pui intrebarea asta🙂
    4) pardon, tu chiar stergi de pe facebook😀 (hint, in caz ca ai uitat: dupa ce te-am invitat la eventul „Leaving Facebook. For good!”)

    • Aprilie 1, 2011 21:46

      pt că probabil eram familiar cu numele tău, și pe cine eu atunci am șters? șapu eu dacă sincer nu mă uit în invitații la eveniment sau să devin fanul unei pagini. eu mizez mai mult pe MK-ul direct

  9. Nico Domnicu permalink
    Aprilie 1, 2011 22:43

    🙂 eram organizatoarea eventului… plus ca ai scris si pe wall. In lumea fb asta a fost demult, undeva inainte de 27 februarie

    • Aprilie 1, 2011 23:00

      eu țin minte că am scris, da ce hz:) dar totuși ce am șters eu?

    • Nico Domnicu permalink
      Aprilie 1, 2011 23:05

      ceva in favoarea fb, ca si aici🙂
      anyway, forget it))

  10. Aprilie 4, 2011 01:02

    dude, u’re awesome :>

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: