Skip to content

Exod Second Hand

Ianuarie 20, 2011

„Domnul i-a zis: Ce ai în mână?’ El a răspuns: Un toiag.’” Exod 4:2

Noi, poporul mioritic, avem de secole transhumanța în sânge. Atunci când nu am ales-o noi, alții au ales pentru noi băgându-ne în vagoane, ca pe niște oi. Doar că atunci când noi eram păstorii, ne întorceam și înapoi. Așa că amestecând transhumanța tradițională cu cea siberiană, ne-am ales cu un noi soi de acest proces: transhumanța mutantă și ireversibilă.

Acest nou tip de mișcare sezonieră seamănă mai mult a exod, și cu an ce trece, acesta începe mai devreme, de la vârste mai mici și tot mai mult se coagulează în ADN-ul nostru moldovenesc. Așa încât acesta devine un scop generațional, de a te duce și nu veni înapoi, fiecare deja cu oile lor.

Geografia reliefului spune că cel mai înalt punct al nostru este dealul Bălănești, eu cred că suntem o țară cu adevarat montană. Și munții noștri nu sunt pentru schiat, cabane de gheață sau turiști. Aceștia cresc tot mai mult, copleșindu-ne cu vârfurile lor, nu mai vedem soarele astfel nu mai există nici loc pentru noi. Noi moldovenii suntem foarte sensibili la lipsa vitaminei D, cred că de asta zâmbim rar și arătăm de parcă am muri mâine.

Munții noștri, sunt munții rigizi ai gândirii și atitudinei. Munți pe care niciodată nu-i depășim, alegem să nu-i depășim și plecăm. Dar și munți de pe acoperișul cărora nici nu ai ce vedea, doar poporul nostru ce se îndreaptă prin diferite Mări Roșii despicate de către diferiți Moise anonimi. Everestul e cu mult mai accesibil.

Noi ca popor suntem asemeni ciobanului din Toiagul Păstoriei, nu se asociem ci ne dispersăm și ne izolăm. De asta si diaspora pe care o avem e practic invizibilă, care dă semne de viață doar uneori pe la Eurovision, dar și atunci timid și cu rețineri.

„Duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi” Exod 5:11

Când plecăm, alegem să ne asociem cu nativii și nu formăm comunități, nu facem lobby, ne facem doar cruce că ne-am lăsat de cei ce suntem, de trei ori, ca Petru de Iisus. Degeaba căutam eu magazine sau restaurante unde aș putea găsi mâncare moldovenească prin SUA. Atunci când mai cădem în valea plângerilor și ne amintim de casă ne consolăm cu Baltica 3 și slănina găsită în magazinele rusești.

Totuși paradoxal e că, fiind noi, nu se simțim de mâna a doua când nu suntem acasă, atunci ne simțim noi înșine și chiar prețuim de unde ne tragem, că avem sânge mioritic. Ne simțim second hand, acasă. Ne simțim decimați printre ai noștri, de aceea alegem să fim dispersați dar întregi. Așa era și ciobanul moldovean din Miorița, întreg cu oile sale, dar divizat de către ceilați baci.

Povestea ridichei e doar un mit. Noi dacă găsim una, nu zicem la nimeni și o viață încercăm să o scoatem de unii singuri. În timpurile în care informația valorează cel mai mult, o păstrăm pentru noi și familia noastră. O murăm, o marinăm și o punem în beci. Nu am învățat că informația se învechește repede și că termenul de valabilitate nu e nelimitat. Aici e greșeala noastră, nici pentru noi, dar nici pentru alții, trebuie să învățăm să avem încredere.

Nu există soluții unice, la fel cum nici adevăr universal, așa încât în timpuri democratice avem de ales pentru noi înșine, vorba lui Shakespeare, To be or not to be*.

Ce poti face atunci când exodul asta second hand e o soluție și în același timp nu este. Dilemă? Paradox sau Neștiință?

Parafrazând un pic filmul din 2008 a lui Radu Jude, Cea mai fericită fată din lume, mă gândesc că asta ar fi cel mai noi slogan al nostru, după celebrul Hai să dăm mână cu mână:

„ Suntem cel mai fericit popor din lume, am trimis rude în străinătate și am câștigat unitate. Du-te și tu!”

Ar trebui să transformăm oile pe care le avem în capre montane, poate așa am face din Moldova din nou un ținut de podiș și câmpie.

Liberte, Egalite, Transhumanță!

*traducere: a behăi sau a nu behăi

7 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 20, 2011 02:20

    Din partea mea un „pritzap” de vitamina D

    • alex permalink*
      Ianuarie 20, 2011 02:22

      ș niști bikini

  2. Cristina permalink
    Ianuarie 20, 2011 03:21

    super articol, bravo! on of your best posts

    imi place taaare

    • alex permalink*
      Ianuarie 20, 2011 09:52

      fănkiu, cum se zice:)

  3. cheburashka permalink
    Ianuarie 20, 2011 03:30

    like like like
    ff adevarat din pacate😦 dar mi-a placut asociatia cu transhumanta

    • alex permalink*
      Ianuarie 20, 2011 09:52

      aha… din păcate

Trackbacks

  1. Exod Second Hand - Ziarul toateBlogurile.ro

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: