Skip to content

Lacu „Lebedev” Roșu

Ianuarie 9, 2011

Nu știu cum la voi e sistemul, dar pentru mine mereu când plec dintr-un loc care m-a impresionat și care își lasă urmele cu nenumărate amintiri, mereu îmi promit că mă voi întoarce acolo, cel puțin o dată. Pentru a lua înapoi bucățica de suflet care am lăsat-o dinadins acolo. Așa mi s-a întâmplat și pe Tamisa, acolo e o bucățică din mine, în Chicago, Beatrice sau San Francisco. E la fel cum ai lăsa mănușile la prima întâlnire pentru a fi cel puțin sigur că o vei mai vedea o dată pe fata respectivă.

Acum 11 ani, pe când eram a 4, și am venit acasă cu o piatră roșie și un topor de lemn, nu știu dacă mi-am promis să mă mai întorc vreo dată în locul unde aș putea avea singur spectacolul Lacu Lebedelor.

Dar la început de 2011, pentru a face un fel de preview la Norvegia, de a testa temperaturile, și de pur si simplu de a începe anul nu pe acasă, fusei la Lacu Roșu în România.

Câteva lucruri simple

Am realizat că iubesc atmosfera dintr-o cameră în care fiecare face ce vrea, unii joacă board games, alții exersează la chitară, alții împletesc, iar tu pur și simplu stai pe canapea tolănit în toată gălăgia existentă, cu Pink Floyd în urechi, cu zâmbete în minte, și să vrei atunci să mă convingi că nu se merită a trăi, nu ai nici o șansă – Viața e fantastică!

Uneori pe munte ajungi la momentul în care nu ai voie să te uiți în urmă și nici înainte dar să te ții cu toate puterile să nu cazi și în același timp să continui să te ridici. Că e gheață, sau că e frig, nu contează, contează atitudinea cu care treci prin astea.

Mi-a fost extrem de dor să fiu undeva și să văd totul prin prisma cuiva și mereu gândindu-te, da oare cum aș povesti asta.

Vârful Ucigașul

Excluzând delușorul de la Saharna, și cele câteva pietre de la Grand Canyon, ăsta e primul meu munte urcat vreodată. Are în jurul la vreo 1400 m, și ne-a luat să-l urcăm vreo 2 ore, mai mult din cauza că eram un grup mare, și atunci oamenii înaintează mai greu.

Am început a urca mergând pe un râu de munte înghețat unde pe alocuri mai crăpa gheața, iar din cauza saturației aerului și temperaturii de undeva -16 Celsius, părul ni se înălbea.

După care a urmat un deal înalt urcat pe zăpadă proaspătă și fără a avea o cărare gata făcută ca șablon. Totuși unghiurile din care vezi muntele și tot ce este în jur e extraordinar, chiar simți că te urci pe acoperișul lumii, acum mă gândesc, oare cum e să urci pe Everest.

Pe drum văzut-am și cabane părăsite, care cred că cândva au adăpostit mulți oameni ce căutau un refugiu, apoi dacă pereții ar fi putut vorbi ne-ar fi spus povestea a mulți Romei și Juliete și urși ce le băteau pe la ușă.

Apoi urmează o zonă de câmpie, cu soare, și unde ai vrea să începi un război de zăpadă, unde ai putea face îngerași fiind atât de aproape de cer.

După care urci o cărare din pietre, astea fiind cele mai complicate 15 minute ale traseului, pentru că doar un pas greșit și gata nu mai ești. Aici nu ai voie să te uiți în urmă și în același timp e prematur să te uiți înainte.

Ca după asta să vezi lumea de sus, cabanele să-ți pară purici, și sentimentul acela de doar un pas și înveți să zbori benevol/forțat. Locul perfect unde să bei un ceai.

Ce a fost amuzant e că acolo sus, cu cel de-al doilea grup au venit niște câini, iar eu băiat de oraș, inițial am crezut că sunt lupi – naivul de mine.

Concluzie – după fiece munte urcat, nu e nimic mai frumos decât să bei un ceai!

Vârful Suhard cel Mic

La britanici, ca să-l memoreze mai ușor, îl numeam Muntele Soooo Hard. Și deși a fost mai ușor de urcat, a fost și mai obositor, deoarece deși nu au fost momente în care adrenalina să ți se ducă până la urechi, drumul era majoritatea timpului în pantă așa încât se observa că majoritatea din noi urcaseră în ultimul timp doar scările la facultate.

Acest vârf a fost un pic mai mic, vreo 1350 m, dar drumul parcurs mai lung deoarece înconjori foarte multe. Aici prin locurile astea se găsesc anumite specii de râși și fluturi, așa am aflat că fluture în maghiară e lepke.

Apoi ăsta a fost muntele Noroc Volosatâi de la Lacu Roșu! Mulți au făcut poze și mulți au băut ceai.

Despre traseurile din munți când urcam pe Ucigașul, traseul de urcare era notat cu un pătrat albastru în interiorul unui pătrat alb, iar coborârea cu unul roșu în cel alb, iar pe Suhard traseul era notat dus-întors cu triunghi albastru pe fon alb. Aici cărarea deja era, noi trebuia doar să o urcăm.

Aici vântul bătea mai tare, iar temperatura pe care urcam era de vreo -20.

Cheile Bicazului

Deobicei cheile nu sunt frumoase doar prin a le vedea, pentru că s-ar putea să ai un moment de: Just it? Cheile sunt frumoase prin faptul de a le urca și coborî.

Serpantinele sunt cele ce le dau frumusețea, dar și mai palpitant e să cauți scurtături ca să le urci/cobori. Apoi când te gândești că toate astea au fost făcute doar cu puterea apei ce a trecut pe aici, atunci chiar ajungi să te gândești care e cel mai puternic element existent: Apa, Focul, Aerul sau Pământul? The Last Airbander nu alta.

Aici sunt și tarabe pentru turiști care dacă ajung aici pot să cumpere chiar și badminton sau tricouri cu Steaua. Eu aici am găsit un prieten-măgar care acum 2 ani a fost spart și încă trebuie dus la vulcanizare, dar aici el era viu și nevătămat.

Aici cu 2 Roni nu poți face nimic, eu am încercat, și tot pe serpantine mi-am scăpat Tazicu (cana pentru ceai din state) și am crăpat-o.

Kürtőskalács și afânata

Astea sunt 2 lucruri ce le-am încercat în premieră la Lacu Roșu. Primul este un fel de Cozonac tradițional unguresc, care aici putea fi găsit în asortiment cu nuci, scorțișoară și cocos. Cel mai bun e acela cu nuci. E foarte gustos, și poate crea dependență, dar secretul e să nu mănânic prea mult pentru că după un timp poți să te saturi și să nu mai vrei.

Iar Afânata este o băutură: Pălincă + Afine. La gust seamănă cu izvarul, și chiar inițial credeam că e vin din cauza culorii închișe și gustului un pic dulcișor. Nu știu cum e să-l consumi în cantități mari, așa că nu știu cât de rapid e efectul băuturii asupra rațiunii.

Lacu Roșu & stuff

Regiunea e foarte frumoasă. Iar cabana Miorița la care am stat, numa bună de petrecut un timp frumos acolo. Aerul curat iar stelele deosebit de frumoase noaptea. Aș fi vrut să fi fost acolo vreun expert în stele să-mi fi arătat constelațiile.

Aici semnalul la telefon e foarte slab și conexiunea la internet putea fi făcută doar stând la balcon într-un capăt și atunci doar puteai deschide doar un tab. Chestia asta are 2 tăișuri, pe de o parte de desprinde ce cealaltă lume care o trăiești zi de zi și te face să nu te mai gândești la ea, pe de alta te rupe de oameni de care nu vrei să fii rupt și asta te face să te gândești doar la ei, și la ce fac ei, și să-ți faci griji că poate cineva își face griji pentru că nu dai semne de viață.

Lacul în sine, e un fel de mangovre, deoarece cresc copaci în lac, apoi în unele părți ale lacului sunt doar trunchiuri, și dacă nu ai ști că acolo e lac, nu ți-ai da seama că acolo e apă înghețată.

Cândva acest lac avea denumirea de Lacul Ucigaș, de ce nu prea știu, dar în ordinea ideilor – Lac Ucigaș, Ucigașul, Urși, Râși, fluturi.

UPDATE mulțumită lu Melly: Lacul Roșu – cel mai mare lac natural montan din România, s-a format prin surparea unui flanc al Muntelui Ghilcoș. Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă “Mördersee” (“Lacul Ucigașul”; în l.magh. “gyilkos” = “ucigaș”), deoarece – potrivit legendei – surparea de teren ar fi îngropat un păstor împreună cu turma sa de oi.

Știu că poate l-aș contrazice pe Blaga, dar eu cred că Veșnicia s-a născut la munte!

20 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 9, 2011 23:34

    bai poveste ce esti :* vrau shi eu amuia!

    • alex permalink*
      Ianuarie 9, 2011 23:42

      fuji până în Alpi, Muntele Alb te așteaptă!

  2. Ianuarie 10, 2011 00:09

    Eu nu vreu Everstul, eu vreau SAHARNA😀

    • alex permalink*
      Ianuarie 10, 2011 00:18

      apui hai la Saharna, ș un șașlâciok facem acolo:)

    • Ianuarie 10, 2011 02:30

      Cand vin in Moldova, fac un tour prin toata tzara. Da „muntii” de la Saharna i’am urcatai de multe ori pentru ca is din partile alea (r. Rezina). Iak la Tipova nu am fost😀

    • alex permalink*
      Ianuarie 10, 2011 03:02

      Să mă iei ș pe mine. Ne ducem cu corturile ș la poputkă:)

  3. Ianuarie 10, 2011 10:17

    Acel cozonac mai este numit si Colac Secuiesc.
    Ma bucur ca ti-au placut meleagurile noastre!🙂

    • alex permalink*
      Ianuarie 10, 2011 13:46

      uuu, interesant:) treb de facut și acasă:) mie totuși îmi place denumirea maghiară, care mi-a luat 2 zile să o țin minte:))

  4. Melly permalink
    Ianuarie 10, 2011 12:11

    <<>>

    Si ai mai adaugat a beautiful memory to your colection😉..nu stiu de ce aveam impresia ca aceasta excursie va avea loc mai spre jumatea lunii ianuarie😛..totusi am avut surpriza sa citesc deja impresiile provocate🙂..Mi-ai reamintit ce am simtit eu acolo ;))..sa fie vreo 10 ani de atunci😛
    Sunt convinsa ca daca vei avea ocazia sa repeti excursia insa pe timp de vara nu te vei putea satura de efectele benefice ce le poate avea natura asupra ta😉

    Ma surpinde ca atunci cand ai fost in Timisoara nu ai probat Kürtőskalács..probabil nu o fost momentul🙂 (mie imi place cel cu scortisoara, cald..dar tre sa il probezi si pe cel cu ciocolata😀 )

    Kisses my B.

    • alex permalink*
      Ianuarie 10, 2011 13:58

      acel de ciocolată treb să fie tare bun, totuși sunt sigur că eu încă nu am gustat multe lucruri de prin regiunea Timișoarei, așa că abia aștept să mai apară vreo șansă să ajung acolo:)

  5. Melly permalink
    Ianuarie 10, 2011 12:12

    Lacul Roșu – cel mai mare lac natural montan din România, s-a format prin surparea unui flanc al Muntelui Ghilcoș. Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă „Mördersee” („Lacul Ucigașul”; în l.magh. „gyilkos” = „ucigaș”), deoarece – potrivit legendei – surparea de teren ar fi îngropat un păstor împreună cu turma sa de oi.

    Interesant de stiut😉

    • alex permalink*
      Ianuarie 10, 2011 13:59

      Uuuuuu mesc pt info, am adăugat-o la articol:)

      Hugs

  6. Viorica permalink
    Ianuarie 10, 2011 18:10

    Ei ce poveste frumoasa, am fost si eu pe acolo multi ani in urma🙂 muntii sint foarte frumosi, breathtaking, am urcat citiva prin Romania, mai mult in zona Brasov, ziua de nastere a mamei mele, 40 de ani, am petrecut-o urcind toata ziua pe un munte si apoi am baut toata familia sampanie pe virful muntelui (era vara).
    Da tu daca te-ai pornit iarna in munti de windproof jacket and gloves nu ai auzit?:)

    • alex permalink*
      Ianuarie 10, 2011 22:20

      nu prea:) dar nu am inghetat, asta conteaza:)

      btw tu pe unde ai mai fost sa stiu unde ma mai duc:)

    • Viorica permalink
      Ianuarie 11, 2011 18:17

      ei, nu-ti spun pe unde am mai fost, ca ii mai interesant asa🙂

    • alex permalink*
      Ianuarie 11, 2011 18:31

      deal:) pur și simplu îmi pare interesant, că oriunde mă duc totu îți este atât de familiar:)

    • Viorica permalink
      Ianuarie 11, 2011 18:47

      nu chiar oriunde:) iaca pe coasta de vest a Americii inca un am fost, dar mi-au placut tare impresiile tale si vreau sa ma duc:)

    • alex permalink*
      Ianuarie 11, 2011 19:57

      🙂 ș deamu eu o să aștept impresiile tale.) aa da, ș nu uita de caribou coffee

    • Viorica permalink
      Ianuarie 11, 2011 21:38

      da, da caribou coffee neaparat🙂, daca tot la tema asta sintem, recent am descoperit o cafenea noua aici – Balzac’s coffee care m-a incintat, e fondata de o femeie care a facut studiile in Literatura franceza si era obsedata de Balzac, apoi a trait in Franta si a venit inapoi in Canada si a deschis Balzac’s coffee fiind inspirata de Balzac, so french, I love it:)

    • alex permalink*
      Ianuarie 12, 2011 00:25

      vrei să zici că e frech style? vreu ș eu:(

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: