Skip to content

„Fa-ni o fotca” in UK

Septembrie 27, 2010

Sambata asta, fratele meu, cu care eu mult ma mandresc, a iesit si el pentru prima data din tara. S-a dus paradoxal in Armenia, nu explic de ce paradoxal, insa ma bucur foarte mult pentru el.

Sambata am fost pus pentru prima data in postura de frate care petrece si ramane, pana acum eu am fost acela care ii saluta pe toti si pleca. Sentimentul e foarte diferit. Deja eu stiu cum zboara avioanele, ce se intampla in aeroporturi, si desi stiu ca el ii baiat mare si se va descurca, incep sa-ti faci griji. Ma intreb cum ma voi simti cand copii mei vor pleca, uff, mama cred ca mereu are dreptate cand imi reaminteste de chestiile astea.

Totusi, calatoria lu fratemiu imi aminteste de mine, si de prima data cum eu am iesit din tara, am zburat cu avionul si am fost printre oameni care nu vorbeau romana si te intrebau multe chestiute despre Moldova. Sa ma trezesc si cu replica: „You seem pretty civilized”

Di la înșeput

Prin 2007, eu inca nici nu credeam si nu visam ca voi vedea alte tari. Imi amintesc cum citeam un text din cartea de engleza unde o profesoara povestea experienta ei de schimb din UK. Apoi la civilizatie la engleza invatam diferite chestii, dar sa ma fi gandit vreodata ca le voi pipai si vedea pe viu? No way

Pe atunci deja aveam Facebook, dar eram doar inregistrat si aveam 6 prieteni.

Apoi am fost selectat intr-o echipa ce treb sa plece in UK, in cadru unui parteneriat intre Scoala de baieti din Abingdon si AC Agape (unde eu eram membru al Tanarului Antreprenor). Nici azi nu stiu exact cum un habauc ca mine a reusit sa ajunga in echipa aia. Dar cand ma uit acum la echipa aia, si vad deja 3 Alumni acolo, pot spune ca cineva atunci chiar a avut ochi bun in procesul de selectie.

Tin minte cum faceam repetitii ale dansurilor populare care urma sa le dansam acolo, la Botanica, printre case, si oamenii se strangeau sa se uite la noi ca la concert. Acum aceea as spune ca semana a flashmob.

Imi amintesc prima mea ciocnire cu o ambasada straina, a Marii Britanii, acolo nu trebuie sa stai in rand ca la consulatul roman. Si am fost ultimul din echipa care a trecut-o. Eu ma asteptam la un interviu de vreo 5-10 min, sa a verifice cap-coada. Dar acestia s-au rezumat la cateva chestii formale de la ghiseu. Totusi cand ma duceam acasa, si eram in troleibuz, am inceput sa simt, ca… eu in sfarsit voi zbura, si voi pleca sa vad altceva, pana atunci inca nu realizasem.

Urma sa facem tranzit prin Bucuresti. Asa am vazut si Bucurestiul un pic, dar in treacat in fuga, as spune ca nu prea mi-a placut atunci, as vrea acum sa vad cum l-as vedea.

British Airways

Primu meu contact cu un aircraft, atunci aveam o curiozitate de nemasurat cum sunt acolo WC-urile.

Bun, daca am vrut, m-am dus sa vad. Intru acolo, ma uit si eu ce si cum. Mai dau drumul la apa sa vad cum asta suiera. Apoi incerca sa-mi spal mainile. Apas chestia aia de acolo, apa curge, bine-mersi. Ma sterg, si incerc sa inchid apa, cand colo ea curge-curge. Eu iar apas, ea iar curge, nu mai stiam ce sa fac. Daca tineai apasat apu ea nu mai curgea, dar daca ii dam drumul ea iar curgea. Eu ma speriasem de-a binelea. Tinand eu robinetul cautam butoane secrete prin care as putea sa inchid apa, dar pe naiba, nimic acolo. Dupa ce m-am jucat eu asa vreo 5-10 min, deja nu mai stiam ce sa fac.

Deschid un picut usa, si o intreb pe stewardesa: „How can i switch it off?” ea asa zambitoare imi raspunde „Its switching off by itself”. Eu am inchis usa, si mare minune, daca lasi robinetul sa curga un pic mai mult fara sa-i faci nimic el chiar se stingea.

Ies eu luminat pe viata, cand colo observ ca asta era singurul WC lucrativ din partea aia, si la coada s-au adunat vreo 15 oameni. Credeti-ma putini aveau friendly look, dar ce sa-i faci daca e asa complicata noua tehnologie.

Tot UK-ul pe scurt

Am venit si totul a fost frumos. Aia era vara cand au fost marile inundatii acolo, dar in perioada de 10 zile cat am stat noi acolo, a burezat doar un picut cand noi deja plecam. Englezii glumeau ca noi le-am adus soarele. Cred ca pe urma si ne blestemau ca l-am luat, ca in scurt timp dupa ce am plecat. Oraselul Abingdon, unde am stat noi mai mult a fost in majoritate sub apa.

Fetele in UK, uff nu prea am venit cu amintiri placute, dar fetele din echipa acolo imi pareau printese, cred ca erau cele mai frumoase fete pe oriunde nu am fi mers noi.

Ce nu-mi place la englezi e ca, te duci la ei, si tot tu treb sa-i intrebi „Uhh ty, da shii asta? Da pintru shi asta? Waaaa da shine a facut asta? Da asta ce inseamna?”. Vin ei la noi, si tot tu treb sa le zici, ca uite asta e Stefan, asta e troleibuz, astea is gropi in asfalt, astea in tigari ieftine.

Si stiu ca poate se asteptau la ceva deosebit, si ca au realizat ca Moldova seamana un pic cu o gaura, dar macar be gentleman si prefa-te interesat. Si asta nu ar inseamna prefacatorie, dar un fel de respect la ospitalitate. Americanii, desi nu stiu nimic, ei te intreaba vrute si nevrute, ca uneori si tu ramai surprins de unde au scos intrebarea asta.

Apoi eu pe atunci abia imi luam permisul, si chiar e foarte ciudat sa stai pe partea volanului si sa nu fii tu ala care conduce, dar te obisnuiesti repede.

Tot pe acolo am fost la o ferma de vaci, unde vacile erau mulse pe muzica lu Beethoven. Poate si noi am fi mai productivi daca am asculta Beethoven si Mozart, in schimbul la Shanson si Manele, dar ce sa-i faci.

Ce m-a surprins atunci foarte mult, era respectul cu care se atarna englezii intre ei, si ca nu striga unul la altul pe strada, sau cand merge cineva cu bicicleta si tu te dai intr-o parte ti se zice multumesc, si nu te trimite in pzdm.

Cand am plecat, nimeni nu a vrut sa-mi imprumute aparatul digital, doar stiti ca la noi nici pixul nu ti-l imprumuta, si m-a dus fara aparat de fotografiat, asa ca in tot timpul calatoriei treb sa rog random oameni cu aparate sa-mi faca poze. Asa am ajuns ca oamenii sa ma numeasca: „Fa-ni o fotca”. Eram un fel de cersetor fotografic, si daca sincer e foarte aiurea postura asta.

In campus la Abingdon school unde eram cazati, WC-urile aveau senzori de miscare, si daca nu te miscai prea mult, atunci se stingea lumina, asta a fost a 2 mea mare revelatie in ale WC-urilor din UK.

Apoi imi placea ca totul era atat de ingrijit, fara gunoi pe strada, fara praf, fara tantari seara.

In campus se construia un complex sportiv de multe milioane de pounds, dar intre timp am jucat cu studentii englezi care ne acompaniau fotbal si i-am castigat 5-1.

Am mancat prima data Fish and Chips, asta cica peste si cartofi care se mananc cu mana, asa e traditional fast food la ei.

Preturile acolo, ehehehehehe, eu aveam 50 de lire sterline, si cand vedeai ca un breloc costa 8 pounds, atunci… faceai doar window shopping.

Abingdon

Mey ce mi-a placut oraselul asta. Arhitectura superba, atmosfera britanica, si pe rau erau foarte si foarte multe lebede. Apoi avea ce fotografia acolo.

Mi-am lasat semnatura pe oricum am fost, am in vedere acolo bisericile micute au guest book, si scrii cum te cheama si de unde esti, ca sa vad ce prin ce parti ale lumii au venit oameni acolo, apoi si atmosfera dinauntru e frumoasa. Au niste vitralii splendide.

Si sunt harti ale orasului pe panouri, asa incat mereu stii unde anume te afli, am observat chestia asta si in Miami. Noi la Chisinau de ce nu avem?

Aici in Abingdon, ne-am dus si la rau, Tamisa trece pe aici. Si am facut un pic de kayak sau canoe, sau altceva, nu stiu sigur, da sigur ca am vaslit. Partea interesanta e ca eram in barca fara vesta de salvare si eu nu puteam inota, dar si m-am oferit primul ca sa fiu voluntar. Pe langa 2 vasle in spinare care mi le-a dat domnu Ion Clapaniuc, totul a fost oki, de fapt am simtit vaslele abia dupa aia cand mancam Indian Crown Chicken pe malul raului.

In abingdon prima data am gustat inghetata cu gust de sampanie. Ce e funny, ca in prima seara am venit lihniti, si ne-am dus sa mancam, si acolo erau diferite feluri de carte care aratu frumos. Si cand am inceput sa mancam, am descoperit ca britanicii nu prietenesc cu sare sau cu alte arome de astea, si mancarea e practic fara gust, a bagat mancarea aia cu de-a silea, cand la urma ne intreaba cine vrea desert. Aproape nimeni nu a ridicat mana.

Oxford

Daca aici nu se simte traditie britanica, atunci nu stiu. Pur si simplu sa calci pe petrele ce acolo iti inspira o aura desteapta, desi stiu ca asta poate fi mai mult promovarea brandului de Oxford, dar nu-i pe asta, eu eram fericit sa fiu acolo.

Am fost la catedrala unde s-a filmat Harry Potter. doar ca ghidul nostru era mare fun Alice in Tara Minunilor, legand totul de Alice. Aici e ingropat tata lu Alice, aici cainele, pe aici sa plimbat Alice, pe aici Harry Potter. Noi deja cautam daca Alice sau Harry Potter nu a lasat nici o urma pe pereti, de genu „Zdesi byli Gari i Alisa”.

Pentru ca noi ne-am despartit in doua grupuri, celalalt grup ne-a povestit ca celalalt ghid era fan ferestre, si ei mai mult sau uitat la ferestre, si nu stiau nimic despre Harry Potter si Alice. Dar ce sa-i faci, fiecare cu ceea ce paste.

Apropo, fiind pe acolo, o data ieseam din blocul unde stam, si acolo ma salut cu un englez, si incep sa vorbesc cu dansul, el a crezut ca eu sunt voluntar ce sta cu Moldovenii si a inceput sa ma intrebe diferite chestii legate cu asta, cand colo afla ca eu is din MD. Mi-a zis ca l-a indus in eroare My Scotish Accent.

Centrul orasului ca si in Sibiu, nu trec masini pe acolo si poti sa te plimbi cat vrei tu de mult.

Apoi ei au acolo un muzeu, care e aranjat un pic altfel, nu dupa perioada de ani, dar ca la supermarket: Cutite, pistoale, masti, statui, si ce te intereseaza, acolo te duci.

Londra

Asta cred ca a fost primul loc unde eu mi-am promis ca ma intorc. Asta in ultimele clipe ale plimbarii cu vaporul pe Tamisa, si am vazut cum Bridge Gate-ul se deschide.

Londra e foarte frumoasa. Desi am vazut-o galopam pa evropam dar mi-a placut. Ceea ce era ciudat ca ei au urne de gunoi doar in anumite locuri, deoarece se tem de atentate teroriste. Apoi am vazut foarte multe monumente dedicate celui de-al doilea razboi mondial.

Ne gandeam sa rupem o bucata de gard de la Buckingham Palace, dar am prapustit spyshka ca a inceput schimbarea garzilor regale. Pe acolo si PETA facea proteste ca soldatii aveau cusme din blana de urs frumos.

Apoi ne-am plimbat si am ajuns la London Eye. Acolo poti vedea toata Londra, foarte si foarte frumos. Da pana acolo am mers pe langa Big Ben. L-am auzit cum suna, la fel tot repede am mers si pe langa St Paul Catedral. Acolo sunt incoronati monarhii si nume cunoscute inmormantati acolo.

In timp ce am fost acolo, era expozitie Star Wars, mereu unde ma duc gasesc ceva ce l-ar interesa pe fratemiu, Samurai Exposition in New York, Star Wars in LA. Ma intreb ce o sa gaseasca el in Yerevan ce m-ar interesa pe mine.

Cand ne-am plimbat cu vaporul, am vazut si Globus Theatre a lu Shakespeare, si o corabie de pirati nu stiu ce facea pe acolo. Si poduri frumoase, dar ce ne-a dezamagit pe toti a fost London Bridge, care nu e nimic special, desi Fergie asa de mult atunci il canta.

Cand fugeam spre autobus, am reusit sa trecem si prin Trafalgar Square.. ehh, frumos, frumoasa Londra. Cred ca la un moment profesoara de spaniola care ne ghida, ne-a ratacit prin Londra, da noi asta nu am observat si incercam sa inghitim cat mai mult din atmosfera de acolo.

Eu cred ca daca n-o sa traiesc in Chicago, ma mut pe 10 Downing Street, voi ce ziceti?

Drumul inapoi

In Heathrow, te verifica de vreo 3-4 ori pana ajungi in avion. Te descalta, te achipuie, te trece prin aparate, orice, a fost mai ceva decat prin toate detectoarele care le-am trecut in state.

Totusi sa nu uit, cand am ajuns in Londra, ne-am cunoscut bagajele prin multitudinea de scoci (nu am idee cum se ortografiaza cuvantul asta corect) din jurul bagajelor. Cred ca noi astia din Estul Europei am inventat tehnica asta, pentru ca in mod normal nime nu isi infasoara bagajele.

Deoarece bagaju meu era foarte micut. Pe atunci imi parea mare, dar acu cand ma uit la el, ar fi fost mic si pentru un carry on, nu luggage, totusi, era mic si deobicei cand te intorci ianpoi nu poti baga aceeasi cantitate de haine pe care ai putut-o baga cand ai plecat, nu stiu, dar asta mereu se intampla.

Deci eu eram imbracat asa: 2 perechi de blugi, 4 perechi de ciorapi, tricou, houdie si un sweater. Credeti-ma cat eram in UK si era un pci racoare era ok. Dar cand am ajuns in Bucuresti si acolo era vreo 38 Celsiu la umbra, atunci muream, ma topeam. Mare a fost surprinderea a 2 batranei care m-o vazut ca am inceput sa ma dezbrac in parc.

In Heathrow, i-am vazut masina lu Fernando Alonso, pe cand eram in Abingdon la un picnic de la decanul de acolo, discutam cu o persoana despre tennis, si eu il sustineam mult pe Djokovic, abia il descoperisem in 2006, si atunci el pentru prima data a ajuns in optimi la Wimbledon. Eu ii ziceam lu nenea ca la anu precis Djokovic ia Wimbledonul. Ce-i drept nu la luat, dar a luat Australian Open, desi nenea ala zicea ca in scurt timp nimeni n-o sa mai auda de el. Acu Novak e number 2 mondial. Proud of him!

Va mai zic, ca in trenul Bucuresti – Chisinau pot fi foarte multe furnici, si pot sa va furnice.

Acum vad cu ce se intoarce Victor din Armenia, pun pariu ca dupa asta el deasemenea va vrea sa vada din ce in ce mai mult.

Cam asta a fost UK-ul meu, pana data viitoare acolo, zambesc si… cine imi face o fotca, aaaa?

9 comentarii leave one →
  1. Lidia permalink
    Septembrie 28, 2010 00:10

    ia ce articol britanic🙂 tocmai am ajuns sa reindragesc Londra dupa felul in care ai descris-o🙂 so, cand te revede Big Benu’?

    • alex permalink*
      Septembrie 28, 2010 00:18

      🙂 Hmmmm soon:) sper:)

      da tu treb sa mai acoperi golurile mele, din amintiri de mai bine de 3 ani in urma

  2. Dima permalink
    Septembrie 28, 2010 13:25

    Fa’ni o fotca !!! =))

    da scoci cred eu ca e whisky

    Foarte interesanta a fost prima ta calatorie inafara Moldovei. Imi aduc aminte primul meu zbor cu avionul asta undeva prin 2002 tot de la Bucuresti dar spre Portugal cu oprire prin Zurich, compania Swiss Airliens. Interesant ca dupa ce am aterizat in Portugal dorinta mea cea mai mare era sa devin pilot, apoi repede ni’o trecut dorinta)))

    Cat despre WC in avion iaca nici pina acum nu stiu cei acolo, am zburat in vri’o 15 avioane dar la WC inca nu am ajuns. ))))

    Oricum, prima calatorie se intipareste mult mai bine in constient si dupa asta ti se deschide un apetit nebun de calatorii si curiozitati sa vezi ceva nou, de aeroporturi nici nu mai vorbesc esti ca un peste in apa.

    Londra !!! Am sa ajung si acolo, da tot asa intr’o zi cu soare.😀

    • alex permalink*
      Septembrie 28, 2010 13:46

      Bey eu am o traditie de atunci, vizitez practic toate WC-urile de peste tot… cel mai super a fost in Venetian, in Vegas, acolo pt WC era muzica speciala:) si anyway…super lux:)

      si de scoci.. deci fiecare crede ce vrea:))

    • Dima permalink
      Septembrie 28, 2010 13:51

      Mey da chisatkos mai esti !!!😀
      apoi scrie un articol despre WC de la WegaS ))

    • alex permalink*
      Septembrie 28, 2010 14:38

      Ei, am scris articol despre Vegas, si acolo l-am mentionat:))

      da eu ma duc acolo sa-mi spal mainile:))

  3. Martie 6, 2013 11:25

    Mi-ai facut pofta sa revad Londra🙂

Trackbacks

  1. “Fa-ni o fotca” in UK - Ziarul toateBlogurile.ro

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: