Sări la conţinut

Vreau să dau flori!

august 29, 2010
tags:

În filmul „When Harry met Sally„, Billy Crystal ajunge la o conluzie, o revelatie ce deobicei se intampla in ultimul moment. O revelatie ca in filme, cand esti gata sa te urci in avion, si atunci toate devin clare, toate devin puse pe rafturi. Si atunci devii asa de nerabdator, pentru ca ceea ce ai inteles vreai sa se intample chiar in clipa aceea. Sa nu mai astepti, sa nu mai cantaresti.

Atunci cand intelegi ce vrei pentru totdeauna, vrei ca acel totdeauna sa inceapa chiar in clipa aia.

Candva ziceam ca sunt mic, si mi-e frica sa dau flori, apoi credeam ca nu puteam da flori, dar acum stiu ca vreau sa traiesc intr-o gradina cu petale colorate, caci doar asa voi muri colorat. Eu inca nu ma grabesc sa mor, eu ma grabesc pentru totdeauna.

Stiu ca as putea face greseli, stiu ca as putea sa nu aleg floarea care trebuie. Stiu ca s-ar putea sa incurc semiotica florilor si sa ma trezesc neinteles. Dar vreau sa imi asum acest risc.

O data pe timp ce cantam „It’s my life” la karaoke. Am simtit floare venind in directia mea, nu prea intelegeam de ce vine, pur si simplu am acceptat-o. Asta mi-a adus aminte de buchete.

Si uite-ma ma trezesc intr-un autobuz. Afara ploua, iar eu habar nu am unde va opri soferul. La inceput imi e frica sa nu adorm.

Apoi realizez ca tin in mana un buchet de flori. Buchetul doarme, si e atat de mare si de aromatic incat practic sta pe pieptul meu. Si atunci nu prea conteaza, ca am buchetul asta de cand e lumea si pamantul. Ca il am de o luna, o saptamana, o zi. Nu conteaza. In aceasta clipa as opri totul doar ca eu sa pot tine buchetul la nesfarsit.

Si cand te gandesti ca totul ce facem in viata asta, e sa ajungem in asa momente de buchete. In care buchetul esti tu, si tu esti buchetul, si simti ca esti o nesfarsita gradina.

Si cand buchetul te vede doar pe tine ca daruitor, in astfel de clipe: Vreau sa dau flori!

Florile is magice. Eu is mofturos totusi, si imi plac florile cu petale si colorate, chiar de nu conteaza culoarea.

Am trait prea mult intr-un mediu arid unde florile nu faceau petale, iar eu nu le daruiam. Eu nu dau flori. Nu dau si gata. De florile is doar ca de 1 septembrie sau doar ca e placut sa dai flori, eu nu le dau. Eu nu am flori fara petale de dat.

Dar cand ma gandesc la autobuz, si eu ud leorca, de parca acum mamei i s-au rupt apele. Eu infloresc si buchetul renaste.

Ce pacat cu legislatia asta, acum ai nevoie de viza ca sa dai flori. Apoi permise, apoi certificate, si intram in birocratie.

E trecut de 2.27 noaptea, eu imi beau ceaiul si sunt sigur ca vreau sa dau flori.

PS: Recomand L’arnacoeur!

11 comentarii leave one →
  1. august 29, 2010 04:29

    Si eu vreau sa dau flori, Alex!
    Dorintele se-mplinesc intotdeauna, mai ales cand sunt atat de mari si frumoase.
    Eu stiu asta, am mai trait-o. Si tu o stii.
    Acum doua zile scriam despre flori… ma bucur ca azi citesc despre ele…

    • alex permalink*
      august 29, 2010 13:53

      Stiu draga Isis:) eu am buchetul pregatit, dar inca nu am cui sa il dau…:)

  2. Melly permalink
    august 29, 2010 12:06

    i want 2 be forever young ….
    Melancolia razbate din toate gandurile tale iar melodia amplifica situatia..E o perioada si va trece…iti vin in minte momente care iti doreai sa tina pt totdeauna..insa totul este efemer..de aceea tre sa traiesti clipa..hmm..remarca..<>…ai notat-o undeva ;)..nuti pot spune cat a trebuit sa conving pe cei care o citesc ca nu are semnificatia celei din film :P…
    Concluzie: ai avut momente superbe, partea buna e ca vor mai fi si altele…partea proasta e ca fiecare va avea durata diferita si va trebui sa te adaptezi rapid pentru a nu pierde detaliile…:)
    Sincer..nu stiu de ce dar in ultimul timp si mie tot imi vin flashuri in minte legate de diferite momente din trecut…nici atunci nu ma gandeam ca voi experimenta anumite situatii..si..totusi…ei..oare ce va urma?!?..Ce ne mai rezerva viata??..
    Rabdare my dear B 😉

    • alex permalink*
      august 29, 2010 13:55

      Awwwww my dear dear dear dear Guardian Angel, nici nu ai idee cat efect au cuvintele tale citite in aceasta dimineatza (de fapt deja e amiaza cand m-am trezit). Am visat ceva ff ciudat, ceva ce ma lovit ca o palma pe fata ca e doar un vis. Dar a fost un vis frumos.

      Stiu ca totul vine si trece, dar mai stiu ca tu mereu esti langa mine >:D:D<

  3. august 29, 2010 19:01

    Vorba romaneasca spune ca… n-aduce anul ce-aduce ceasul! Eu cred ca te-asteapta dupa colt.
    Si englezul spune… think pink! 🙂

    • alex permalink*
      august 29, 2010 19:29

      think pink indeed:) multzam

  4. alexandrina permalink
    august 29, 2010 23:35

    >:D<

    • alex permalink*
      august 29, 2010 23:38

      :*>:D<:*

  5. titi permalink
    septembrie 10, 2010 11:02

    Foarte frumos scrii, nu te cunosc, dar imi place stilul tau. „eu am buchetul pregatit, dar inca nu am cui sa il dau…:)” – cind simti ca ai buchetul pregatit, este un semn al maturitatii spirituale si morale, atunci cind esti gata sa te daruiesti cu tot cu buchet. Felicitari ca ai realizat ca esti pregatit pentru pasul asta, felicitari pentru inteligenta ta care este atit de evidenta in scrierile tale! Succes, si mai mult!

    • alex permalink*
      septembrie 10, 2010 15:16

      Merci mult:) Si ma bucur ca ma citesti, te invit in continuare, Acasa la Fluturas!

Trackbacks

  1. Flori si fluturasi « Tabakera

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: