Skip to content

Aricel – poveste de primavara

Iulie 16, 2010

Mie mereu mi-a placut sa citesc Blogul lui Marcel Spataru, nu pentru ca el ii nacialnik la CUC, nu pentru ca link de la blogul lui il gasesti pe site-ul oficial al CUCilor (pe care va sugerez sa-l vizitati ca acus se incep cupele de vara si ati vrea sa participati, eu recomand!)

Imi place sa-l citesc nu pentru ca are analize interesante despre Eurovision, sau niste pamfleturi tare taioase, dar pentru ca.. are povestioare cu Aricel.

Sper ca Marcel sa nu ma acuze de plagiere, pentru ca el doar le-a tradus, dar pentru ca el e un om ocupat si nici eu nu am acum timp sa-i cer acordul, va voi lasa sa cititi istorioara despre Aricel, care mie cel mai mult imi place. Pentru restul puteti sa va duceti Acasa la Spataru sa le cititi.

Bun gata cu introducerea asta monotona si plina de PR. Iaca Arishelu:

Aricel (de suflet V) – Poveste de primavara

Niciodata nu se mai intamplase asa ceva cu Aricel. Niciodata nu mai simtise aceasta dorinta de a canta si de a se veseli fara motiv. Dar acum, cand a venit luna mai, el canta si se veselea zile in sir. Daca cineva il intreba de ce canta si se veseleste, Aricel zambea doar si incepea sa cante si mai tare.
– Canta pentru ca a venit primavara, – zicea Ursulets.
– De asta se veseleste Aricel !, – raspundea Ciocanitoarea.
Iar Aricel a scos din cufar vioara, a chemat doi iepuri si le-a spus:
– Duceti-va si luati tobele voastre de anul trecut si intorceti-va la mine!
Cand iepurii au venit cu tobele pe umar, Aricel le-a ordonat sa mearga in spatele lui, iar el a pornit-o inainte, cantand incet la vioara.
– Unde merge? – a intrebat Primul Iepure.
– Nu stiu, – a raspuns Al Doilea.
– Trebuie sa batem tobele? – l-a intrebat el pe Aricel.
– Nu, inca nu – a raspuns Aricel. – Vedeti doar ca eu cant la vioara!..
Si asa au traversat toata padurea.
La marginea padurii, in fata unui pin inalt, Aricel s-a oprit, si-a ridicat botisorul si, fara a-si lua ochii de la scorbura Veveritei, a inceput sa cante cea mai gingasa melodie pe care o stia. Cantecelul se numea «Tantarelul trist». «Pi-pi-pi-pi-i !.. » – canta vioara. Aricel inchidea ochii – atat se simtea de bine si de trist.
– De ce ne-am oprit aici? – a intrebat Primul Iepure.
– Oare chiar nu intselegeti? – s-a mirat Aricel – aici traieste Steluta Roscata!
– Sa batem tobele?
– Ashteptati – a soptit Aricel – Am sa va spun cand…
Si din nou a incis ochii cantand «Tantarelul trist». Veverita statea in scorbura si stia ca Aricel e sub pin, canta «Tantarelul trist» si o numeste Steluta Roscata.
Si ea dorea sa asculte cat mai mult timp vioara, de aceea nu iesea din scorbura.
Aricel a cantat ziua intreaga, de dimineata pana seara, iar cand a obosit, le-a facut un semn iepurilor si acestea au batut incet tobele, pentru ca Veverita sa stie ca Aricel inca e jos si asteapta cand o sa iasa ea.

A tradus din Serghei Kozlov, Marcel Spataru

Anunțuri
No comments yet

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: