Skip to content

Teleportare interuniversuri: USA – Moldova

Iunie 19, 2010

Planul era cat se poate de simplu, asa cum ai venit, asa si te duci. Doar un pic schimbat ca in oglinda. De data asta ar fi trebuit sa fie Lincoln-Chicago-Frankfurt-Kiev si cu autobuzul la Chisinau. Mama deja ma astepta la 6 dimineata, luni pr 14 iunie.

Planul de acasa suna mereu mult mai bine decat ala in care te gasesti atunci cand esti in toiul programului si a planului si cand Murphy isi baga coada.

Pentru Ugrazii ce citesc acest text, va spun, cand veniti inapoi nu prea conteaza daca iti verifici zborurile, deoarece vrei tu sau nu vrei, ele tot vor zbura asa cum vor ele, si apoi important e sa fii la timp la primul zbor dupa aia, ar trebui sa-ti fie totuna, ca ei te vor aduce la punctul final.

Inca ceva chestii pentru Ugrazi, deoarece biletele noastre in cumparate inaintea erei noastre, poti sa-ti iai 2 check in-uri, un carry on si un personal item. Din experienta zic ca Carry On-ul poate sa fie asa mare incat sa incapa prin detectorul ala care te cauta daca nu ai nimic ilegal acolo, apoi personal itemu, poate sa fie cat vrei tu de greu si poti sa anini de el ce vrei.

Ca la mine nu incapea termosu si niste canute in genti, si l-am agatat de rucsac ca Breloc, si asta a fost cel mai mare breloc ce l-am purtat eu vreodata, dar l-am adus acasa, l-am adus, ce mai conteaza?

Zboru nr 1: Lincoln – Chicago

Trezit dimineata la 5.30, nu am reusit sa fac curatenie in camera, lasat o multime de chestii acolo, ca zahar, tuna fish, detergenti, un pachet de chipsuri lays, husa pt laptop, cateva canute si bomboane, sper sa le prinda bine la cineva si sa nu zica, ca le-am lasat camera un haos, daca ceva, imi cer scuze.

Apoi aveam febra, nu stiu de ce inainte de plecari mi se intampla asta. La mine e unu din astea doua traditii: Ori adorm in momente foarte importante si ma trezesc si fug spre directie, sau ma apuca boala inainte si incerc din rasputeri sa ma tratez si sa ma conving ca sunt bine.

A venit Margarita, ne-a luat pe mine si pe Anora, ne-am zis la revedere la aeroport, si eram acolo la 7.45, zborul il aveam la 11.05, asa ca asteptarea prin aeropoarte si „darojynyie prikliucenia” se incepeau din nou.

Pe la 10.30 ne anunta, ca zborul intarzie cu 2 ore din cauza unei furtune in Chicago, auzind asta ma gandeam ca in acest caz voi avea doar juma de ora sa fug prin O’Hare si sa prin urmatorul zbor.

La 13.00 intram in avion, stam 45 minunte, apoi  ne anunta ca in Chicago e Red Zone, si nimeni nu pleaca, nimeni nu intra, si nu stim cand vom decola. La 14.00 ne-au dat voie sa iesim din avion si sa mancam. La 15.00 iar in avion, si am decolat pe la 16.00. Zborul meu spre Frankfurt era demult dus, dute si il cauta.

In avion, pentru prima data de cand zbor am stat langa o fata draguta – Brandy – care lucra in Marketing si terminase Visual Communications, deci avusem ce vorbi pe drum.

In Chicago am ajuns pe la 5 si oleaca seara, aeroportul era arhiplin cu oameni ce si-au pierdut zborul. Unii faceau scandal, altii linistiti asteptau altceva, altii pur si simplu plecau sa caute alte modalitati de transport. Mi s-a spus sa ma duc la poarta F2, acolo e birou cu informatii si acolo o sa stiu ce si cum.

F2, era locul unde am obtinut ziua aia gratis in Chicago cand ma reintorceam din DC. Cand am ajuns, era o coada kilometrica acolo, asa ca frumusel am stat si eu acolo, desi ruscasu ma omoara, caci era intr-adevar greu. Peste o ora, imi vine si mie randul sa zic ce ma doare.

Domnul de acolo, se uita si imi zice ca ar putea dura cateva zile pana sa zbor din Chicago. Eu eram „v polnam shoke”, si l-am intrebat daca nu se poate de facut nimic, si el mi-a zis ca incearca sa rezolve. Totusi mi-a inmanat un cupon de reducere pentru hotel in Chicago. Eu i-am zis ca nu pot face nimic cu el, pentru ca sunt un stundent international ce ma duc acasa, de unde bani? El imi zice „Broke student”, iar eu ii zic „Like every normal student”. Pe urma l-am intrebat cat a fost scorul USA vs Anglia, macar ceva sa aflu cat stau acolo, el a zambit si a zis 1-1.

Dupa stat acolo juma de ora, el imi intinde un program si imi zice ca asta e tot ce a gasit, cand ma uit, eu as fi trebuit sa zbor din Chicago, pe data de 13, deci asta ar fi insemnat ca trebuie sa umblu brambura  o zi pe acolo, dar ce aveam sa-i fac, am acceptat, am zambit si m-am dus sa-mi caut poarta pentru maine.

Zborul nr.2: Chicago – Frankfurt… ooops, Munchen

Cand ma uit eu mai atent pe program vad ce eu defapt nu voi mai zbura prin Frankfurt, dar ma duc in Munchen, asta ma bucurat ca cel putin ma voi afla intr-o alta parte de Germanie, loc nou, aeroport nou, si poate noi peripetii.

Ajung eu la poarta D19, cred ca, ma mai plimbu pe acolo. Repet din nou o greseala din primul zbor. Si anume, niciodata cand zburati sau sunteti prin aeropoarte, nu aratati ca stiti rusa sau romana, caci va vei alege pe cap cu cineva sacaitor, daca in primu zbor era o doamna din Rusia, de data asta era un cu pasaport roman, hai ca deja ii stiam si viata asteia, dar eu cu febra, asa ma interesa.

Totusi, vad ca se deschide acolo punctul si lumea vine sa-si ia Boarding passu, ajung si eu la un baiat indian, Rahman, si asta aproape ca ma trimite iar la United, ca eu eram deja la Luthansa, apoi s-a jucat el cu calculatorul vreo 20 minute, la ajutat si pe el cineva, ca se pare ca cu mine erau doar chestii ce nimeni nu le intelegea.

In final mi-a zis ca s-ar putea sa intru in zborul din aceasta seara, dar ma pune pe stand by. Eu zic ca stand by e mult mai bine decat deloc, asa ca astept. Pana la 5 minunte ca sa se incheie imbarcarea pentru zbor, vad ca oameni ce dupa mine s-au pus pe stand by, erau chemati si li se dadeau boarding passurile.

Timpul trecea, iar eu incercam sa ma conving ca totusi azi nu fusese asa rau. O intalnisem pe Brandy, la bagaj nu am avut overweight, am putut lua termosu si alea, alea.

Apoi m-am gandit ca norocos am fost cand am zburat in LA ca nu mi s-au intamplat chestii de astea. Apoi in final mi-am zis, ca daca asta este, si aceasta zi sa fie considerata cea mai nenorocoasa ever, eu o accept, si vreau s-o accept.

In acelasi timp, un domn ma striga Lebedeu, si mie imi era cam totuna ca mi-a gresit numele de familie, dar cand am vazut boarding passu, eram foarte fericit, totusi l-am intrebat dar cum ramane  cu pass pentru Munchen – Kiev. El mi-o zis „No time, sir, you’ll do it tomorrow”.

Asa eu intru in avion, dupa 5 minute a orei oficiale de decolare, si intru ultimul in avion.

Viata de Business Class

Am intrat in avion, m-am uitat la bilet, ca pana atunci nu reusisem, si vad nr 11H, bun eu incerc sa gasesc, trec repede de business class fara sa ma uitu, si ajung la economy, si acolo nr. 26… eu ma gandesc, aici ceva nu-i cum trebuie, si intreb pe stewardesa, unde e nr 11, ea imi arata la business class, eu uitasem si de febra si nu-mi venea a crede. As fi cantat atunci: „Roata morii se-nvarteste, tza tza tza”.

La business class erau doar 24 locuri, si 4 stewardese ce aveau grija de noi, pe cand la economy, am observat doar 2, ciudat, poate ca erau mai multe, dar eu nu le-am vazut.

Apoi cum e la business class. Ai un scaun magic, ce face de toate. Apoi poti sa ti-l pui in orice pozitie vrei, sub ce unghi, si suport pentru intreg picioarele, apoi cand vrei sa dormi i-l faci pur si simplu pat. Si asta ai destul loc fara a incomoda pe nimeni, si fara a-ti cere permisiunea sa dai scaunul pe spate.

Apoi scaunul asta are si o telecomanda magica, care face ce vrei. Iti poate face masaj la diferite intensitati si in diferite moduri. Iti regleaza scaunul, apoi iti permite sa te uiti la ce vrei la ecranul propriu din fata. Acolo ai o gama foarte mare de filme, muzica, videoclipuri, jocuri, lectii de business, lingvistice, si stewardesa mi-a zis ca in vreo 2-3 luni vor introduce si wi-fi.

Apoi stewardesele is foarte dragute, si mereu te intreaba daca iti este comod, daca mai vrei anumite chestii.

Apoi la mancare ti se aduce meniul mancarurilor si meniul bauturilor. Eu am decis ca daca sunt tot la business class, sa fiu si eu rafinat si sa beau numai vin. Pentru ca cum doar am intrat in avion, mi s-a propus Chardonay, fara sa mi se ceara ID-ul, cum eu eram obisnuit in state.

Asa ca am decis sa incerc toate vinurile. Doar Sampania era din Gama de vinuri demidulci. Restul erau seci, preferatele mele. Haut-Medoc, a fost numarul doi din preferinte, ca am ramas fildel ca nr.1, Chardonay-ului. Apoi am mai gustat Vin Rosu portughez, a carui denumire n-o gaseam in meniu, dar mi la- recomandat stewardesa. Apoi Vin Sec Argentinian, apoi unui German, a carui denumire era in germana, si eu nu sprechen deutsch, in inca un vin francez a carui denumire era ceva de genul Chateau nu stiu cum destul de bun, da un pahar ajunge.

Masa era compusa din 3 componente: 1. Hors D’oeuvres 2. Entree si 3. Cheese and Dessert

La deschizatura, am luat Herb Chicken Brest, Grapes, Chicories, Balsamic Vinaigrette. Foare bun puiul, si pe langa asta mi-a fost adus si 3 feluri de calcaval, 2 dintre care imi aduc aminte ca le-am gustat in Solvang, dar ultimul tip, oleaca mai moale, alb si cu un fel de corjita, mi aducea aminte de Corporate Orange Party, unde lui Andrei i-o fost rau de la dansul si sincer nu avea gust foarte atragator.

Ca Main Dish am avut Roasted Salmon, pickled red onions, Fingerling Potatoes, Lemon Butter Sauce. A fost foarte gustos, dar nu stiu de ce pentru mine a fost mai consistent puiul dinainte cu salata si cascaval, decat somonul acesta. Totusi celelalte 2 alegeri erau Spaghetti si diferite maruntisuri si Carne de vina cu spanac, deisgur cu denumiri fancy si cu diferite mirodenii si frumos ornate in farfurie.

Ca desert am avut, Banana Bread Pudding, fresh Cream si Vanilla Sause. A fost delicios. Apropo cred ca cele trei feluri de cascaval de la deschizatura erau: Sage Derby, Gruyere, si Camboloza Chesse, dar care si care a fost, nu stiu.

Apoi ma baut vin pana mi s-o facut bine somn, si am dormit ca un bebelus. Pe bune nici nu observi cum trece timpul.

Dimineata cand m-am trezit am avut suc, fructe, un fel de Turkey patrami si cateva feluri de cascavl, diferite de celelalte.

A fost foarte si foarte placut sa zbori peste ocean cu business class, eu nu am idee cu cat mai mult costa businessul decat economy, dar cred ca se merita, deoarece ajungi la destinatie foarte relaxat si odihnit, decat obosit dupa 9 ore de zbor.

Munchen Airport

Nu stiu de ce, insa aeroportul asta mi-a placut mai mult ca ala din Frankfurt, mi s-a parut mai micut si mai dragut, dar si sincer sa fiu cand am fost in Frankfurt eram mai mult zapacit si nu ma uitam la aeoport dar cum sa nu pierd avionul.

Apoi nenii ne aici, nu m-au verificat in Carry on, eu le-am zis ca am electronice si eu au zis bun si mi-au dat voie s atrec tare repede.

La mine programarea din Munchen in Kiev era pentru ora 13.00, 14 iunie, da eu eram pe 13 acolo, si reusisem sa ajung la zborul de la aceeasi ora. Acolo eu un pic m-am boierit, daca ii pot zice asa.

Ajung acolo, mi s-a spus ca nu-s locuri libere, totusi vorbind cu dansa, domnisoara de acolo nu stiu ce a facut, dar mi-a gasit un loc la economy, ca eu iar aveam business class, dar pentru ca bagajul ar fi trebuit sa vina cu zborul de seara, si ar fi trebuit sa-l astept acolo, o doamna tot de la Luthansa m-a sfatuit sa zbor cu zborul de seara de la ora 19.30, si sa ma odihnesc si sa mananc, si sa ma uit la Cupa Mondiala in Business Lounge in Munchen.

Si cum Munchen mi-a parut mai Europa si am decis, de ce sa nu stau un pic mai mult in Germania cat am ocazia sa fiu tratat ca un VIP, am acceptat, asa ca luxul a continuat.

Business Lounge

Daca cineva mi-ar zice ca trebuie sa astept 20 de ore pentru urmatorul zbor, dar sa-l astept in Business Lounge, as zice cu placere si chiar as astepta cu nerabdare asta. Pentru ca fiind acolo, chiar te simti VIP si e un plus pentru autoapreciere si oamenii cum se uita la tine si te trateaza, facand o diferenta cu personalul din aeroportul din Kiev apoi soferii de autobuz moldoveni, as fi preferat sa mai stau in Munchen Aeroport inca vreo saptamana, luna, as fi de-acord sa fie ca si in filmul Terminal.

Acolo sunt multe fotolii unde poti sa te intinzi, mese unde sa mananci cu scaune comfortabile, wi-fi, la fel si calculatoare unde te poti loga unde vrei tu, Patru televizoare mari, si persoanlul incerca sa pastreze totul in stilul la Cupa Mondiala, avand stegulete ale nationalei ce juca la moment, bomboane si ciocolate in forme de mingi, tricouri, ghete, orice legat de fotbal.

Un moment a fost interesant, din alea 4 televizoare la 3 arata meciul Sloveniei cu Algeria, si in timpul cand a marcat Slovenia, pe cel de al patrulea arata un documentar despre Hitler si arata exact momentul cand oamenii se bucurau intampinandu-l pe dansul.

Apoi la barul de acolo, puteai gasi orice fel de bautura. Eu aici am decis sa incerc berile, ca doar Germania e regatul berii. Asa am gasit si Becks. Level 7 Coffeine Mix, e foarte bun, la fel, Green Lemon, nu prea simti ca e bere cu gust de Lemon si simt gustul berii nefiltrate totusi cu nuante de lemon. La fel Orange Becks, la fel bun, si Non-Alchool Becks, are gust de Becks si nu ca de bere de 0%, iar Becks Golden, mult, mult mai buca ca orice bere blonda ce am gustat-o prin US, pentru ca berii din MD nu-mi mai aminteam gustul.

La fel aveau un asortiment tare mare de ceai si cafea, acolo am baut ultimul meu latte carmel.

Din mancare puteai gasi de la tartine, la carnaciori traditionali nemtesti, al fel alunele, fructe de care vrei si diferite salate.

Am stat acolo vreo 5 ore, la fel am facut si o excursie prin aeroport, magazinele destul de faine, doar ca unele preturi destul de piparate, nu am gasit nici un rolercoaster pe acolo. Reclamele destul de faine, dar eu intelegeam mai mult imaginile decat ce scria pe ele, de ce, motivul il gasiti mai sus la sprachen.

Zborul nr 3. Munchen – Kiev

Avionul asta a fost mediu si zborul nu foarte lung, asa ca nu a fost luxul ca din transatlantic, dar la fel atitudinea stewardeselor la inaltime, si mancarea buna, stiu ca iar am mancat un fel de pui si peste, cu Chardonay.

Zburand deasupra Kievului, era deja intuneric, si nu stiu de ce, de sus, Kievul pare un oras mort, sau poate noapte nu prea este electrificat orasul ca, sunt cateva adunaturi de lumini, in rest nimic special.

Cand am aterizat, mi-am adus aminte ca aici vine autobuzul sa te ia si nu te duci din avion direct in aeroport, si cam de aici s-a inceput chestiile de observatie after America.

1. Fenomenul Holbarii la Scaun – te urci in autobuz, si te asezi pe scaun, ca geanta imi era grea, carry on-ul abia il taraiam, si langa mine loc liber. Si de la avion pan la usa, au stat vreo 20 oameni si s-au uitat la mine si la scaunu de langa mine, in asteptarea ca poate va aparea vreo batranica s ama matraseasca de acolo. Sincer nu inteleg, de ce atunci cand e un loc liber, toti se holbeaza la el si nime nu se aseaza, daca apare cineva care necesita scaun, eu cu drag il voi acorda, dar daca e liber de ce nu-l folosim, oare asta e lipsa de educatie?

2. Iesitul ca din Pusca din autobuz – pe bune, inca un pic si m-am speriat. Doar s-a oprit autobuzul, si s-au deschis usile ca mai oamenii se calcau in picioare cine sa iasa primul si au inceput a fugi spre locul unde verifica pasapoartele. Oare unde se grabeau toti, oare daca aveam sa mearga incetisor, nu avea sa fie acelasi efect, apoi acolo nime nu respecta cozile, I wonder why?

3. Aeroport Intarnashanal, dar nime nu spikuieste engleza – asta s-ar numi Buna Ziua, cum mama naibii lucrezi intr-un aeroport international, unde vin foarte multi straini, si tu sa fugi de aia care te intreaba ceva in engleza, oare sa fie mandria asta iesita din comun de a fi ucrainean? Asa ca daca ei asa au fost atunci si eu am zis ca in Ukraina voi vorbi aproape doar engleza. E si mai repede pentru mine, apoi lasa-i si pe ei sa se intrebe.

La aeroport, mi-am pierdut bagajul, de fapt nu a ajuns cand trebuie, dar avea sa ajunga cu o zi mai tarziu, dar parca aveai pe cine sa intrebi. Cine cred ca stia fugea de mine, cine nu stia imi zicea ca nu stie, ca in final sa gasesc punctul de Lost and Found, si acolo sa-mi fac actele de bagaj pierdut.

Dupa vreo ora de toate astea, ies eu acolo unde oamenii ii asteapta pe alti oameni, si incerc sa gasesc pe cineva de la IREX, am vazut pe cineva cu un trandafir, care sigur nu era pentru mine, apoi nu ma chema nici Miroslaw si nici Mister Jones, asa ca incercam sa gasesc vre-un contact, pentru ca stiam ca IREX nu avea cum sa stie cand vin eu, si poate mamica rezolvase ceva ca eu i-am zis ei, din Munchen cand vin.

Imi ramasese 10 grivne, de data trecuta ce le-am dat pe 10 min de internet acolo mamica mi-a zis sa iau un taxi si sa ma duc la hotelul Bratislava, ca acolo e aranjat totul pentru mine.

Hotelul Bratislava

Daca m-ati intreba pe mine, eu as zice ca drumul cu taxiul de la aeroportul Borisopol, pana la hotel, e furt la drumul mare. Pentru 30 min, sa-mi ia 35$, Are you kidding me, eu exact atata timp m-am plimbat prin LA si era doar 25$. In fine, pana la urma i-am dat doar 250 grive.

Hotelul destul de nice, dar nu intra in top hotele in care am stat, la fel am stat si in hosteluri mult mai nice, dar stiam ca nu trebuie sa fac mofturi aici, si am incercat sa-l accept asa cum este. Domnisoara care era la receptie in seara aia, a fost foarte draguta si vorbea si o engleza buna, asa ca probleme aici nu am avut.

Camera desigur mica, si dusul un pic defect, dar pentru mine in seara aia, era un loc perfect de dormit, mai ales ca nu as fi vrut sa dorm printre Gopii de la aerport.

Din cauza la Jetlag, practic nu am putut dormi toata noaptea, si am realizat ca in Ucraina, comparativ cu USA, se fac foarte multe spoturi publicitare pentru absorbante si telefoane mobile. Asta nu observasem cand ma dusesem in USA.

Am adormit abia pe la 10, ca in scurt timp cineva sa bata la usa, eu am crezut ca e IREX-ul cand colo o doamna care o inceput sa ma ia la 3 parale cand plec, eu fiind si de pe somn si bludnic, ii explic in engleza ca eu nu stiu, ca eu astept pe cineva care sa vina sa ma ia, si nu stiu cand asta se va intampla. Pe urma vad ca ea nu intelege si nu priceapeam de ce, pe urma am realizat ca ea o boaba de engleza.

In scurt timp a venit si IREX-ul, totusi m-a suprins ca si in Ucraina, au traditia la free breakfast in hotel, totusi era in stil traditional rusesc cu diferite carnaturi, oua si vinogret, ceaiul a fost bun.

Drumul nr 4: Autobuz Kiev – Chisinau

Nu am fost de atatea ori verificat de acte din Beatrice pana in Kiev, de cate ori am fost verificat intre Kiev si Chisinau. De parca unii nu voiau sa ne lase sa iesim iar altii nu ne lasau sa intram. Totusi probleme aici nu am avut, am completat tot cum trebuie, fara multe intrebari, am zambit si gata.

Am ajuns la Chisinau cu vreo 2 ore mai devreme, asa ca am experimentat si asteptatul in Gara de Nord, ca sa-mi reaminteasca ca noi avem caini maidanezi si de ce eu urasc acesti caini. Mamica a venit si m-a luat, a plans desigur, apoi peste vreo 4 ore aflu ca si bagajul mi-a venit la aeroport. Acolo dupa ce am fost prin diferite camere inaccesibile muritorului de rand, doamna de acolo inca un pic si ma lasa fara colectia mea de monede, cica, trafic de antichitati, totusi i-am explicat eu si totul ma fost bine, acum ma gandesc ca bine ca bagajul mi-a venit mai tarziu ca precis in Kiev avea sa mi le confisce.

Si prima concluzie sarcastico-comica, e ca in timpul cat am fost plecat Moldova s-a devotat aproape in totalitate mediului online, uitati si dovada:

Anunțuri
15 comentarii leave one →
  1. Kristina permalink
    Iunie 19, 2010 02:07

    aahaahaha :)) bine spus „teleportare” =))

  2. Den permalink
    Iunie 20, 2010 14:01

    LOL ma gandesc si eu cum a fost drumul inapoi, si ce de fara peripetii era… eh, da la tine – aventuri la tot pasul. Keep it up!

    • alex permalink*
      Iunie 20, 2010 14:05

      cred ca eu karma de asta am, sau pur si simplu, e fun sa shii next tu me, ca atrag avebturile:)

  3. Victoria V. permalink
    Iunie 20, 2010 14:21

    Acealeasi sentimente:
    1. Munich mai tare imi place ca Frankfurt (Frakfurt era un labirint din tunele mai degraba decat aeroport, si plus la aceasta murdar). Eu mi-am data seama ca I am back in Frankfurt, auzeam multa rusa, aeroport murdar si in general sucks.
    2. Actele +1, intr-adevar de la Kiev la Chisinau de vreo 6 ori a trebuit sa dau pasaportul. . . .

    Yeah, we are back . . . si intr-adevar sunt lumi diferiteeee .. .

    • alex permalink*
      Iunie 20, 2010 14:29

      stai, tu ai fost si prin Munchen?

  4. Mariana permalink
    Iunie 20, 2010 16:49

    M-am delectat citind impresiile tale, dar imi imaginez citi nervi au fost in spatele sarcasmului si momentelor care pe hirtie te fac sa zimbesti:)
    Imi aminteste de prima data cind revenisem in MD din SUA. Era inceput de septembrie, trebuia sa zbor din NYC, din JFK. In ziua aia NY-ul era superb: cald, soare, park si o briza se iscase undeva de printre cladirile alea de beton interminabile. Oarecum emotionata ca merg acasa, sa-mi revad familia si prietenii&co. Nu am realizat insa ca indeed merg acasa, in MD pin cind nu am ajuns la aeroportul din Chisinau. Si desigur ca sa fiu sigura ca am poposit pe taramul natal un timp mocirlos, ploios si rece m-a intimpinat; mi-au fost furati 100$ din geanta si desigur ca bagajele au ajuns 3 zile mai tirziu:)
    cum se zice „welcome home”

    • alex permalink*
      Iunie 21, 2010 00:49

      adevarat, simt si eu asta, dar you never know

  5. Mariana permalink
    Iunie 20, 2010 16:51

    P.S. faza cu programarea online pt WC m-o rupt definitiv:))))

  6. Viorica permalink
    Iunie 20, 2010 22:52

    Business class poate sa coste de vreo 3-4 mai mult ca economy, vreo $4,000-$5,000 asa ca de aceea si te trateaza asa de super, am zburat si eu o data tot asa din greseala lor dar nu peste ocean aici local, oricum e foarte nice!

    • alex permalink*
      Iunie 21, 2010 00:47

      uuuu de aia:) eu nush daca as da atatia bani pt BC, dar la sigur as mai vrea sa zbor

  7. mmmm permalink
    Iunie 8, 2011 10:13

    da aeroportu din Munchen ii cooool. eu apropae un ceas am stat numa la un magazincik de papetarie unde erau tat felu de creioane cu swarovschi si alte minuni..

    • Iunie 8, 2011 13:31

      aha, am fost și eu pe acolo:) până când aceste e aeroportul meu nr 2 preferat după Ohare din Chicago:)

    • mmmm permalink
      Iunie 8, 2011 14:35

      eu inca mi-am luat de acolo un creionas (drept ca fara cristal). dar eu atatea chestii si atat de frumoase si ingenios prezentate ca nu te saturai sa te uiti . parca te gandesti ” ei ce mare lucru acolo un blocnot sau un pix” da aratau asa de frumos parca de pus in vitrina..

      in Chicago nu fost…da iaca in cel din Bruxelles este un perete pe care e un fel de oglinda sau ceva de genu, stai pe banda aia care te duce de la o poarta la alta si daca te uiti in peretele ala te arata foarte funny ( ca in krivye zerkala)

    • Iunie 8, 2011 14:38

      Iaca deamu mă faci să vreu să mă duc ș acolo:)

  8. mmmm permalink
    Iunie 8, 2011 15:09

    ma scuzi eu oleaca aiurea am zis . acolo nu e crivye zercalo da e un perete care arata corpul tau energetic…ca la detectoarele de caldura…

    nustiu cum sa lamuresc.. da ii ca la Terminator, cand vedea numa energia emanata de un om si se contura asa din unde,..

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: