Skip to content

Abra Kadabra: San Francisco, California

Aprilie 28, 2010

De multe ori se intampla ca prietenii sa-ti spuna lucruri fantastice despre un loc si ca e atat de magic, dar totusi tu te mentii sceptic si nu crezi pana nu vezi. Cam asa a fost pentru mine San Francisco, unde totul a fost ca Focus Pocus, Abra Kadabra, si nu stiai ce se intampla totu e adevarat sau e un fel de vraja si tu pur si simplu te simti fermecat. Asa am mers din Los Angeles spre San Francisco paralel cu oceanul si acompaniat de cantecul: Sound of San Francisco, si daca te duci acolo trebuie numaidecat ca ai flori in par, cred ca de la floricica de dupa ureche incepe toata magia, e un fel de ritual de initiere, si dupa aia nu mai esti deloc la fel, esti cineva ce mereu va avea San Fran-ul in suflet.

Ca sa reamintesc eu inca eram cu compania aia b(i)lingva, unde cele 2 limbi erau: chineza rara si chineza rapida. Si seara ajunsesem in San Fran sa mancam, cand ghidul, Lili, imi zice ca trebuie sa ma schimb cu autobuzul, caci cica la hotelul unde treb sa mergem, nu mai sunt locuri, si ca daca ma duc cu celalalt autobuz s-ar putea sa impart o camera cu soferu de autobuz si in felul asta sa mi se ramburseze vreo 50$, si pentru ca eu chiar aveam nevoie de bani, decisei totusi sa ma schimb, desi pe de alta parte eram foarte enervat ca trebuie sa ma schimb, pentru ca oricat de deschis nu ai fi, e greu sa schimbi mediile asa repede si totusi sa reusesti sa te socializezi si sa te distrezi.

Autobuzul cu Ghidul Mark

Eu zic ca trebuie sa ai noroc cu ghizii, Mark a fost pe departe cel mai bun ghid din toata calatoria, vorbea maim mult engleza si spunea si bancuri in engleza. Apoi nu incerca sa-ti bage pe gat tot rahatul ce ti-l bagau ceilalti chinezi si era atent la fiecare si apoi era o placere sa fii in autobuzul lui, chineza deja nu te mai facea sa adormi si nici nu voiai sa adormi.

Totusi cand m-am schimbat cu autobuzul, intrai in cel nou, gasitai un loc in spate, aici ii stiam doar pe vreo cativa chinezi pe care i-am vazut mai inainte, in rest totu imi era strain. Apoi e foarte interesant sentimentul ce il ai cand calatoresti cu bus tourul fiecare coleg de scaun e un coleg de calatorie si de multe ori depinde si de el cum vezi si percepi calatoria, asa ca e foarte important cine iti sta alaturea.

La hotel, fusei ultimul caruia i se da camera si am stat singur in camera pentru ca si aici au fost ceva neintelegeri, nu am obtinut eu cei 50$ dar o fost fain si fara ei. In camera la mine aveam King Size bed, wifi gratis, ceai, cafea si hotelul unde stateam era in Silicon Valley, pe aici Bill Gates o pus bazele microsoftului. Numele la hotel: Courtyard, Marriot, foare cool hotelul si deservirea buna si piscina si un view afara splendid, a doua seara o plimbarica a fost tot ce lipsea ca final a unei zile magice.

San Francisco in stil Argentinian

Dimineata pe la 5 trebuia sa fim in autobuz, pentru ca sa reusim tot ce aveam planificat in acea zi, e interesant ca atunci cand i-ai bus turul mereu ti se muta scaunul asa incat sa socializezi cu cat mai multa lume, ceea ce e foarte interesant. Cand intrai in autobuz, vazut ca cu mine pe scaun trebuia sa stea Tomoko, o fata din Japonia ce isi face masteru in Oregon prin Fullbright Scholarship. Apoi in acelasi rand era si prietena ei din Argentina, Carolina, mai apoi deja invatai sa-i zic Caro. In acea dimineata s-a intamplat ceea ce voiam demult si care acum iubesc la nebunie.

Caro m-a servit cu Mate, ceai sud-american, extraordinar de gustos. Iata receta cum se prepara, dupa ce ai Yerba necesara, canuta speciala si paiul metalic numit bombilla:

Cum sa prepari Mate!

Incalzesti apa la 88-89 Celsius, pentru ca nu vrei ca apa sa fiarba pentru a nu arde Yerba. Pui in canuta ta bombilla asa incat sa nu se miste, apoi torni deasupra yerba asa incat sa acopere jumate de canuta, apoi pui zahar dupa gust. E important ca atunci cand bei sa nu misti bombilla. Prima data cand prepari, prima ceasca o bea cel ce o prepara ca deobicei e foarte tare. Cand torni apa deasupra la yerba, ai grija sa o torni mereu in acelasi loc pentru a nu arde toata yerba, pentru ca daca yerba e arsa atunci isi pierde din proprietati. Apoi bei cate o canuta pana te doare stomacul sau nu mai ai apa. Dar totusi apa mereu poti sa o incalzesti.

Chinatown

Pe aici am petrecut mult timp pentru ca asta ne-a fost punctul de poposire si punctul de plecare. Cand veneam in San Fran afara ploua, cand am ajuns am vazut curcubeul si aerul era atat de proaspat si soarele ne ura bun venit, asta a contribuit si mai mult la atmosfera de San Fran pe care am simtit-o. Deci ne-am plimbat cu Carito si Tomoko vreo jumate de ora prin chinatown, am pus bani si am cumparat mancare impreuna, e foarte ieftin sa manaci cand pun 3 persoane bani si mai ales in chinatown totul e relativ mai ieftin ca in alte parti. De aici puteai vedea un view spendid, si o cladire triunghiulara ce mi-a fost punct de reper practic tot timpul cand am fost aici, dar care pana nici acum nu stiu cum se numeste.

Strada incolacita

Un punt de atractie in San Fran sunt drumurile, sunt cateva dealuri si drumurile sunt asa de inclinate incat sa te plimbi poate fi obositor. Eu sincer nu imi inchipui cum un incepator isi poate lua permisul aici, pentru ca practic e sinucidere sa opresti la un semn Stop pe un drum cu inclinatia peste 40 grade. Apoi este o strada interesanta incolacita aici, sunt sigur ca precis pe aici ii duc pe aia care vor permis pentru ca e ingrozitor de greu sa conduci, pun pariu.

Totusi punctul asta face ca orasul sa fie atat de special. Vezi trenuturile fugind de pe un deal pe altul, autobuze,, si apoi San Franscisco are si troleibuze, m-a mirat sa le vad, mi da un iz de Chisinau, adica un pic de casa. Pe aici eu si Caro practic faceam poze la orice. Si asa intram eu in familia autobuzului nou. Mereu cand merg intr-un autobuz, ma gandesc ca daca in caz ca autobuzul asta se pierde prin timp, atunci numaidecat ar fi unitate si s-ar gasi oameni cu fel de fel de talente si va trebui sa lucrezi impreuna ca sa revii la normal, mereu imi apare gandul asta in minte, asa ca little by little intram in unitatea autobuzului.

Pier 39

Pentru ca majoritatea alesesera sa se duca cu barca in jurul la Alcatraz, ne-am oprin vreo 2 ore pe aici. Pentru ca eu si Caro am ales sa nu ne ducem, am hoinarit pe aici. Si sincer nu-mi pare rau deloc. Aici poti vedea o multime de lei de mare, adica foci sau ceva de genul. Apoi o priveliste frumoasa a Alcatrazului si a Golden Gate Bridge. Apoi magazinele aici is interesante, in mijloc este o femeie de vreo 5o de ani ce face fel de fel de trickuri. Sa vedeti voi cum sare babuta aia, sufla flacari, merge pe bete la inaltime de 2 metri, jongleaza si cand te gandesti ca ea traieste din ceea ce ii da publicul si toata reclama de pe scena ei, cel putin ea asa ne spunea.

Apoi portul are ceva aparte, o atmosfera aparte, nu degeaba daca mananci intr-o cafenea aici platesti extra 3 dolari doar pentru priveliste. Aici cu Caro am mancat un fel de doua feluri cu cartofi, un fel de supa, cica e traditionala pentru San Fran: Bread Bowl Soup, numaidecat trebu so incercati, si nu e scumpa, 3$ pentru o portie ce ti-ar putea potoli foamea pentru o bucatica de timp

Apoi aci este si Rock Cafe-ul din San Fran, unde am ajutat-o pe Caro sa-si aleaga un tricou, si e foarte super sa te afli in Rock Cafe, te simti acasa la muzica, cred ca de aia sunt asa de populari ei cu cafeneaua asta, si apoi tricourile lor is vazute ca ceva special. Vorbind de Caro, de ar fi fost in Moldova, 100% o luam in echipa mea de CUC. Interesant ca fiind in USA, cel mai mult mi-a placut sa comunic cu persoane din argentina, invatatoarea aia de la cina internationala din octombrie, acum Carolina, asa ca acum cum nu ai da vreau sa vizitez si mai mult Argentina, eu si asa voiam sa invat tango acolo, acum voi avea si un ghid pe masura acolo.

Undeva cu monument grecesc in reconstructie si soare

Inainte sa dam la Golden Gate Bridge, am oprit intr-un loc de arta cred ca dar din cauza ca era in reconstructie, sau restaurare l-am putea vedea doar de la distanta cu tractoare prin el, totusi fiind acolo a fost foarte nice, apa frumoasa, atmosfera de arta, soare, oameni zambind, poze multe, si sentiment ca viata e frumoasa. A fost un moment cand eu ii zic lu Tomoko, uuuu vrei sa-ti fac foto cu masina de la Fedex, si pe dansa a inceput s-o rupa, si cam poza reda toata atmosfera locului, frumos, frumos si inca o data frumos.

Golden Gate Bridge

Stiu ce imi ve-ti spune, ca sunt nepatriot si n-am poze cu tricolorul langa pod, dar din pacate l-am uitat in autobuz. Podul e o constructie extraordinara, cica se spune ca e un pod imposibil, adica din cauza curentilor contrari constructia unei asemenea chetsii cu astfel de gabarituri, multe tone, nush exact, vreti sa stiti wikipedia it. Si totusi el reda ca nimic nu e imposibil, privind in jos intelegi de ce pe unii ii rupe sa sara de pe dansul si sa aiba un sfarsit epic. Din aceasta cauza pe pod este un buton, unde in caz ca esti in depresie si vrei sa sari, il apesi si primesti ajutor de la psihologi, apoi la inceputuri de pot, e acoperit cu plasa, si politia mereu patruleaza pe acolo, iar cum zicea cineva, multi sar de pe pod, dar eu cu 2 nemtzoaice am decis sa sarim pe pod.

In autobuz era o regula, daca toti intarzie, cine intra ultimul trebuie sa cante ceva sau sa zica o poezie, si cum eu faceam poze, si fiind gentiom, le-am lasat pe 2 brazilience sa intre inaintea mea in autobuz si cum intru eu, Mark imi zice bun venit si imi da microfonul. Si cine ma stie ca eu cand am un microfon in mana, cant nu saga. Asa ca din recitalul meu de milioane, am decis sa-l incep cu Limba Noastra, toti desigur ca n-au inteles ce cant eu acolo, asa ca am decis s-o dau mai pe internationala, si ghiciti ce cantec am cantat asa incat practic tot autobuzul a cantat cu mine?… Yesterday, all my troubles seem so far away, and i believe in yesterday, suddenly… si la oameni le-au placut, asta a fost ultima mea etapa in initierea familiei autobuzului.

De aici deja lumea trebuia sa se duca in Deep Deep San Francisco tour, pe care eu am decis sa nu-l iau si din contra cu harta in mana si entuziasmul in spinare sa explorez eu orasul. Asa ca am fost dat jos in Chinatown, impreuna cu 2 braziliene, Aline si Daniele, si chinezoaica Cecille, cu care am hang out in Arizona.

San Francisco in stil Brazilian

Si daca pornira, in data sosira, in diferite locuri intrara si se minunara. Si deci de aici se incepe o alta fila a orasului, aia a mersului pe jos si a comenatrii cu fel de fel de comentarii neserioase ceea ce vezi. Cum ar fi uite aia e cladire cafenie, aia alba, aia neagra. Apoi am vrut sa jucam jocul, Lost in San Francisco, dar am decis ca suntem prea putini ca cineva totusi sa castige.

Mergand asa brambura decisei sa ne pornim spre Castro Street, cine stie ce e acolo stie, totusi, am decis ca nu ne vom intoarce la timp asa ca nu am ajuns acolo. Totusi am dat peste un loc tare frumos. Daca mergi pe Market Street, din partea la Fishermen’s Wharf si incerci sa gasesti Jewsing Museum, dar dai peste San Francisco MOMA, apoi in partea dreapta este un parc excelent, cu fantani arteziene, iarba si copacu frumosi si arhitectura frumoasa in jur. Apoi un fel de cascade artificiale si daca intri sub ele vezi ceva dedicat lui Martin Luther King.

Cand ne-am intors inapoi spre locu de unde trebuia sa vina sa ne ia, am petrecut ceva timp, in noua biserica a lui Tom Cruise, cea de Scientologie, unde ba chiar aveau si o editie in romana. Acolo am vorbit o gramada cu un fel de mini PR agent a lor despre PR si tehnici PR, apoi si cu Daniele care e jurnalista acolo in Brazilia, m-am ales cu un DVD. Apoi am incercat un fel de aparat, unde tinandul in mana si daca te gandesti la ceva, iti indica ce grad de anxietate iti indica gandul ala. M-am gandit la faptul ca nu prea aveam bani, si aparatul mi-a aratat No Stres. Apoi m-am gandit la cineva, si intr-o secunda era la gradul maxim de anxietate, interesant ca inca imi indica asta, as vrea sa incerc acum oare cum e.

Seara in San Fran, am petrecut-o mai mult in atmosfera braziliana, ai a fost destul de relaxant, pentru ca la viata mea nu am vorbit cu brazilieni destul de mult, si a fost interesant schimbul intercultural, vorbitam despre multe chestii. Apoi am stat intr-o atmosfera braziliana-argentiniana-japoneza-moldoveana la piscina hotelului. Si acum cand ma duce un gand la acea seara, era punctul perfect de a termina seara.

M-am dus la culcare la 2.27, ca sa ma trezesc la 4.30 si sa ne ducem la Yosemite. In autobuz schimbam poze cu Caro. Cand autobuzul se opreste, si vine Mark si imi spune ca trebuie sa ma schimb iar cu autobuzul. Sincer nu imi venea a credea, pentru ca ceea ce incepea printr-o schimbare radicala se termina la fel, si eu inca nu reusisem sa schimb toate contactele. Asa ca o trebuit repede sa-mi iau catrafutele si sa ma duc in celalalt autobuz. Sunt atat de ciudate clipele astea, pentru ca stii ca nu vei mai vedea acele persoane niciodata si repede repdere reusesti doar sa o imbratisezi in pripa si sa zici la revedere. Chiar ma enervase ca trebuia sa-mi parasesc noua familie si sa ma intorc la cea veche, care deja asta imi parea straina. Cand am reusit sa intr-un online a doua zi, nu o gaseam pe Caro pe facebook si emailul pe care l-am luat in graba imi zicea ca este inexistent, si chiar intrasem in panica, asa ca Slava Domnului ca exista google, pentru ca am googalito si asa am regasit-o pentru ca imi era frica ca nu voi mai vorbi niciodata cu ea, apoi credeti-ma treb sa pastrezi astfel de legaturi pentru ca se merita.

Si asa sunt calatoriile astea, mereu intalnesti persoane care te schimba si iti marcheaza viata, si asta doar in cateva zile!

Anunțuri
7 comentarii leave one →
  1. Caro permalink
    Aprilie 28, 2010 08:30

    I can’t really understand what you have posted, but I was able to see a couple of pictures of me, so I’m glad that you had a great time traveling around SF with me. I am really happy that I got to meet you. Keep posted!
    xxxxx

    Caro

    • alex permalink*
      Aprilie 29, 2010 00:03

      The Pleasure was mine as well, good times and nice stories to tell to our kids and grandkids:)

  2. Aprilie 29, 2010 09:31

    Aşa, first- sper ca nu mă dezamăgeşti acuma să-mi zici că n-ai fost în Rainforest Cafe! :suspiciouslook: 😀
    Mie SF, mi-a amintit de MD prin casele care sunt aşa aproape unele de altele şi desigur, troleibuzele 😉
    Când am vrut să ne ducem la Alcatraz, biletele erau vândute pe vreo 3 zile înainte!!! Bummer… Da măcar am făcut un tur prin jurul fostei închisori.)
    Am stat la sora lui host father, ea a fost ghidul nostru.
    Nu m-am gândit că China town o sa mă facă să mă simt de parcă as fi chiar acolo, în inima Chinei. E… diferit, asta place.
    Strada Castro, adică multele steaguri tricolor m-au impresionat.)) Mi-au scăpat nişte zâmbete nevinovate)) când vedeam câte doi bărbaţi arătând afecţiune unui altuia…
    Am mers cu maşina pe strada întortocheată (super fun)).
    Deasupra oraşului, priveliştea e impresionantă.
    Am mai fost pe un submarin(no privacy, toalete cu usi din sticla) şi pe un vapor, rămăşiţă din al 2-lea război mondial.
    Am stat în SF vreo 3 zile, de ajuns cât să mă îndrăgostesc de orăşel! Şi…darn it, vacanţa era pe sfârşite… 😦

    • alex permalink*
      Aprilie 29, 2010 17:16

      Din pacate n-am fosy in rainforstface:(.. totusi eu raman fidel lu Caribou Coffee, cafeneau mea preferata din USA, btw tu prin Chicago ai dat?

    • dimitriu marius permalink
      Noiembrie 2, 2010 06:51

      salut!!! da-mi si mie te rog un id de mess sau un nr de tel pe emailul meu crazy_cash_machine@yahoo.com vreau sa discutam ,doresc sa plec si eu si nu stiu ce si cum .Observ ca esti un guru al plecarilor in strainatate mc anticipat

  3. Aprilie 29, 2010 13:01

    Interesant, imi pare deacu rau ca nu am ajuns pina acolo. Am impresia ca California e un gen de Olanda a americii. Tovarasa Alex, ati stat in Marriot hotel? valeu valeleleu…asta se numste Burjuaz Travel 🙂

    • alex permalink*
      Aprilie 29, 2010 17:14

      Asa ceva:)) Mi-e mi-a placut si oamenii pe care i-am intalnit si pe unde am fost si ce am facut:)) Pey eu in California cu tatu ca boieru am fost, in Vegas am stat in Stratosphere, cel mai inalt hotel din LV, in San Fran am stat in Marriott:)), iar in Los Angeles am stat in Hollywood hostel si ma uitam la semnu Hollywood pe fereastra, iar aleea stelelor era pe strada unde stam eu:) ashey.. dupa tati bortzile de pe coasta de est.. apu iaca;))) digraba apare Los Angelesu:)
      shapu eu vreu in Olanda:((

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: