Skip to content

Ciocolata cu accent danez: Solvang, California

Aprilie 15, 2010

Magia calatoriilor pentru mine mereu a fost alcatuita din urmatoarele concepte:

  • Niciodata nu stii unde si pe unde o sa ajungi
  • Niciodata nu stii pe cine o sa intalnesti
  • Niciodata nu stii ce vei manca
  • Niciodata nu stii unde vei dormi si ce vei vedea

Si daca stiam ce e ala Solvang si cu ce se mananca pana sa ajung acolo, atunci as minti. Habar nu aveam unde ma indreptam, ce stiam e ca merg pe coasta oceanului Pacific, si de fiece data cand ma uitam pe fereastra autobuzului imi ziceam cat e de frumoasa viata.

Ghidul de aceasta data, Lili, vorbea relativ mai multa engleza, si nu incerca sa-ti bage pe gat cam toate celea, dar reflexul meu de a adormi la chineza s-a pastrat, si totusi, adormeai, si cand te trezeai, ramaneai in aceeasi frumusete. Un fel de stabilitate estetica. O stabilitate ce iti zicea sa votezi stabilitatea ca ea oricum nu e stabila.

Solvang

Solvang e un mic orasel danez (nu mai mult de 5000 locuitori) ce se afla pe coasta oceanului Pacific, cam la egala distanta de Los Angeles si San Francisco. E considerat capitala Danemarcii in Statele Unite. A fost infiintat cam pe timpul la Gold Rush, si aici din cele 365 zile din an, minimul 325 is zile insorite.

Cum intri in orasel te simti fermecat de arhitectura total diferita cu care te obisnuiesti in SUA. Casute micute in stil nordic cu tot felul de infrumusetati si simboluri nordice. Pe acoperisul fiecarei case sunt o multime de cocostarci. Am intrebat pe acolo ce semnifica anume cocostarcii mi s-a spus ca sunt in semn de noroc si fericire in casa, si apoi sa spune ca cati cocostarci ai pe casa atatia copii va avea casa respectiva si asta e destul de interesant, mai ales ca vedeam anumite tangente cu insusi cultura noastra moldoveneasca, ma gandeam la Pasarile Tineretii Noastre de Druta.

Si apoi oraselul are o atmosfera aparte, asa cum ziceam ca in Vegas sunt parti ca te simti in anumite parti ale lumii, aici te simti intr-un regat nordic sau chiar intr-o poveste. Pe cand te plimbi prin orasel mereu ai senzatia ca de dupa colt va iesi Thor, sau vreo Valkyrie ce ti-ar canta ceva. De parca Valhala ar incepe de acolo. As spune ca timpul a fost foarte frumos ce a facut sa de-a un plus atmosferei, dar cum aici in majoritatea timpului e asa, atunci e foarte special.

Cat eram pe acolo am ajuns la o concluzie simpla, pe care mamica ar fi bucuroasa s-o citeasca. Am ajuns la concluzia ca nimeni nu ma va putea impune sa mananc tot felul de chestii decat propriile mele calatorii. Pe cand eram mic si acum is foarte alintat la mancare, dar atunci cand incerci sa obtii fiecare proteina si calorie pe care o poti obtine, atunci o obtii si nu prea conteaza de unde aceasta provine.

Ce a fost bine aici, ca in majoritatea magazinelor exista mostre pentru degustatie. Asa am luat eu pranzul imbuibat cu ciocolata daneza si cascaval de care vrei. Ce sa spun, am gustat cateva feluri ce nu le-am mai gustat pana acum, si e destul de buna. Cascavalul Italian cum era numit acolo, totusi ramane preferatul meu, Blue Cheese e destul de bun, Gouda cea moale lasa de dorit, cea mai tare e foarte buna, apoi era un fel de „syr kalbasnyii” acolo care era la gust fix ca ala pe care il avem noi dar la pret nici pe aproape de cum e la noi.

Ciocolata foarte buna, mult mai buna decat mostrele de la M&M’s factory, si apoi erau un fel de brownies daneze pe acolo tot foarte gustoase.

Cand intri intr-un bar acolo, precis te astepti cineva sa strige Go Go Go FC Copenhagen, si inauntru ca si afara spirit de viking, spirit de castigator, si asa cum observi in Chinatown sau Little Koreea, majoritatea brandurilor acolo is daneze, sau nordice, la fel si denumirile de strazi, magazine, cafenele. Si nici un moment nu puteai uita unde te afli pentru ca peste tot erau stegulete cu denumirea oraselului.

Cand privesti dea lungul drumului principal poti vedea sfarsitul la orasel, si unde se sfarseste el, incepe o panorama mirifica, dar pana dai de sfarsit intalnesti o difersitate de constructii, mori, magazine cu fel de fel de acoperisuri, inscriptii daneze, gasii si preferatul meu adaptat Wilkomen (eu zic wilkomi).

Oamenii is foarte draguti aici si amabili, si din cate am vorbit cu ei, comunitatea e destul de omogena, majoritatea scandinavi care inca vorbesc limba lor, nu precum in LA, in little Armenia sau little Ethiopia, unde majoritatea nu prea vorbesc limba de proveninta.

Si daca vreodata hoinariti pe coasta pacificului v-as sfatui sa veniti in vizita in Danemarca din partea asta a lumii.

Hearst Castle

Asta tot pe coasta pacificului, e vorba de visul unui nene, cu numele de familie Hearst (logic) care era foarte creativ si in acelasi timp foarte indecis. Pe cand el era mic si calatorise o bucata de Europa el isi vroia propriul lui castel, si cand a inceput sa-l construiasca era destul de tanar, si a incercat sa faca un mix cam din toate ce vazuse el, Notre Dame, St. Paul Cathedral si altele. Dar pentru ca mereu ii veneai ideai noi, cam distrugea majoritatea ce construia si refacea, un fel de povestea Penelopei, dar in versiune pe continentul american, si asa si a murit, fara a-si termina castelul pana la urma. Dupa ce a murit castelul a ramas copiilor lui, dar pentru ca el ocupa un imens teritoriu, acestia nu puteau plati taxele pentru el, asa ca pentru a nu pierde castelul si pentru a nu fi aruncati in inchisoare pentru evaziune fiscala, acestia au donat acest castel cu toate teritoriile statului California, si acum acest castel e monument protejat de California. Dar ce e interesant ca aceasta familie poate veni oricand sa se odihneasca aici, si in acele zile castelul e partial inchis pentru public.

Eu nu am vrut sa intru in castel, adica nu prea ma atragea, dar nici bugetul nu-mi permitea, ce voiam eu e sa ajung la ocean, sa stau pe margina celuilalt ocean.

Oceanul Pacific

In oceanul pacific, s-a nascut un peste mic, si pe coada lui scria, …

Cred ca pentru a iubi oceanul, e de ajuns sa-l vezi o data, si nu prea conteaza care e. Daca m-ati intreba acum, care mai mult mi-a placut: Atlantic sau Pacific, as spune cred ca Atlantic, si nu pentru ca e Atlantic, dar pentru ca primul pe ala l-am vazut, si gandurile s-au scufundat in valurile lui, inima mi s-a ridicat odata cu rasaritul intalnit pe plaja. Dar Pacific e la fel ocean, deci il iubesc si pe el. De la castel pana la ocean e mers de vreo 6 minute, pe care eu l-am parcurs in vre0 20, ca ma dureau ingrozitor picioarele si am decis sa merg descut. Si e asa placut iarba sa-ti maseze talpa picioarelor.

Oceanul e un loc foarte bun de meditatie, sa lasi gandurile sa-ti zboare, iar trupul sa ramana pe plaja protejat de pescarusi. Si ce as incerca sa va redau in cuvinte ce anume vezi acolo, e foarte greu, pentru ca orice as spune e atat de minimalist, atat de banal. In acest caz capacitatea de a vorbi duce lipsa se subtilitati.

Yosemite Park

Am fost aici pe cand ma intorceam din San Fran, si m-am gandit sa includ impresii despre acesta tot aici.

Pentru mine California a fost calatoria care mi-a oferit total lucruri diferite decat coasta de est, si are insemnatate mai mare ca nu e tangentiala cu precedenta si tot e fresh, la fel si acest parc. Si daca iar fac comparatie cu Moldova, off saracii Codri, saracii. Si asta eu inca nu am vazut Yellowstone-ul.

Parcul e foarte pitoresc, dar cand ma gandesc ca ii zic parc, atunci e un pic ciudat ca e ditamai mega-padure. Ghidul ne-a spus sa nu luam nimic din aceasta padure, nici un con, nici o frunza, nici o crenguta, si sa nu urnim nimic major deasemenea, ca cica o data Rangerii au facut perchizitie, si au gasit niste conuri si crengute si acestia ce le aveau au fost amendati cu peste 500$, acum daca ne gandim la padurile noastre unde se taie copaci pe capete, atunci intelegi ca un sistem de enforcement e mai puternic decat altul.

Stancile incantatoare, privelistele – breathtaking, la fel un punct de atractie aici sunt cascadele.

Ce sa nu uit sa zic, atunci cand intri in parca, e doar sens unic, asa ca pe la inceputul de a urca, este un semafor, unde iti indica ar ai putea sa astepti pana la 30 minute, adica culoarea rosie se schimba la fiece 30 minute.

E atat de relaxant sa te plimbi pe alei intr-o mare mare padure si sa fii inconjurat atat de copaci, stanci si cascade. De parca as fi sarit dintr-o poveste in alta, si de la Beowulf inca oleaca si intalneam pe acolo Scufita Rosie.

La fel daca sunteti prin partile astea, ar face bine sa vizitati si Yosemite.

Va urma… Un pic mai multa Californie!!!

5 comentarii leave one →
  1. Alexandrina permalink
    Aprilie 15, 2010 07:29

    D/e ocean- total de acord! tre sa simti imensitatea, ea nu poate fi redata prin cuvinte..sau dak incearca cineva sa redea devine intr-adevar banal..

    • alex permalink*
      Aprilie 15, 2010 18:21

      Acum trebuie sa ne ducem la cel indian:))

  2. Viorica permalink
    Aprilie 15, 2010 17:56

    Solvang sounds like my kind of town, o sa mi-l pun in lista mea, oceanul Atlantic e si preferatul meu, 9 luni de zile ma trait pe malul lui…

    • alex permalink*
      Aprilie 15, 2010 18:20

      Pey te cred, traind undeva, vrei nu vrei iti intra sub piele, la fel pt mine acum si Beatrice, Nebraska:)
      si sunt sigur ca you will love Solvang:) eu ma bucur ca am avut sansa sa trec pe acolo:)

Trackbacks

  1. Alex Lebedev: Ciocolata cu accent danez – Solvang, California | Over Bridge – Povestiri despre Statele Unite

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: