Skip to content

Cu manusi pe plaja: Miami, Florida

Februarie 28, 2010

Daca din Chicago am fugit, daca din New York am fugit, acum vedem cum sa fugim si din Miami.

Dupa atata zapada si frig si nevoi, abia asteptam sa ne pornim spre statul nr. 27 al SUA. Unde speram la caldurica, plaja, nisip si nu in cele din urma – Ocean. Din New York spre Orlando ne-a luat mai bine de 25 de ore cu autobuzul. Si din pacate aici nu a fost WiFi. Asa ca am avut parte de un somn lung-lung. Cand treceam prin Georgia, am vazut prima data palmieri care cresteau asa brambura pe strada, de parca ar fi fost castani sau tei in Chisinau. Un sentiment ma lovise de parca nu mai eram in USA, dar undeva tropical. Uiti de ca nu ai mancat normal de vreo 2 zile, uiti ca esti obosit, uiti ca nu ai facut dus de vreo 2 zile si esti fericit, ca traiesti si ajungi sa calci si acolo.

Orlando, Florida

Pana a ajunge la Miami, ne planificasem o zi in Orlando, ca mai apoi sa aflu ca un prieten Radu Guzun, sta acolo, si mai mare mi-a fost bucuria, caci avea sa sarbatoresc Anul Nou, cu o marja de eroare de 3 zile cu unul din Patrioti MD. Si sa zic sincer mare noroc avusem cu Radu atunci, caci a avut o mare grija de noi, s-a comportat asa cum se comporta o gazda moldoveneasca.

Dimineata, cu Radu, am facut frigarui sub palmieri. Asa amuzanta imaginea asta, pentru ca nici in ruptul capului la primu offline Patrioti MD, nu avea sa ma gandesc ca in 2 ani, vom petrece ambii in USA. A fost o zi foarte placuta si mi-a parut rau ca am planificat doar o zi in Orlando. Dar ce sa-i faci. M-a bucurat ca oriunde m-as fi dus in USA, am intalnit Moldoveni, asa te simti un pic mai aproape de casa.

Seara Radu ne-a impachetat frigarui ramasi si alte de-ale gurii, pentru ca la buzunarul stramt cel aveam orice resursa era excelenta si ne-a trimis inapoi la gara. Mare Respect pentru Radu!!!

Soc climateric

Am ajuns bine – intregi in Miami pe la 2.30 AM, autobuzele mergeau aici de la 5 dimineata, asa ca am avut ceva timp de stat aiurea in gara. Dar ce a fost si mai surprinzator cand am iesit afara sa vad cum e vremea in Miami, am inghetat pur si simplu, si cand eu ma gandeam ca voi veni aici si ma voi bronza pe nisip.

A venit si ora 5, am iesit sa luam autobuzul urmand indicatiile unui nenea din gara si pe cand asteptam autobuzul am realizat ca langa gara e si aeroportul din Miami, si avioanele zboara foarte aproape de pamant, mai ca trebuie sa te apleci cand vezi vre-o unul.

Interesant e ca in nici unul din locurile care am fost nu am urmat indicatiile cum sa ajungem din punctul A in punctul B, pe care le aveam de acasa, mereu apare ceva, dar cel mai importat ca ajungeam de fiece data. Pana a ajunge la South Beach Hostel, am schimbat 2 autobuze. Autobuzul in Miami costa 2 dolari. Noi deja stiam ca trebuie sa avem cash la noi, asa ca sa stiti va duceti undeva, mereu sa aveti dolari de 1 la voi, si quaters, pentru ca ajuta la deplasare.

De la statia de autobuz, pan la hostel trebuia sa mai mergem 5 blocuri – bine ca eram obisnuiti si cu asta. Ce mi-a placut aici, ca era foarte curat si apoi nici un Jamaica sau Fete de vorbeau creola. Sincer eram pregatiti pentru orice. Acum ma gandesc ca daca am supravetuit Chicago-ului de noapte, New York-ului de noapte, si Miami-ului de noapte, mai are rost sa-mi fie frica de alte orase?

Asa e placut sa mergi langa palmieri, ai senzatia ca esti intr-o poveste, sau in emisiuni de la televizor, si nu trebuie decat sa intinzi degetul si sa-i atingi. Miami la prima vedere, era un oras de vis.

Am ajuns la hostel pe la 6.30, cand colo hopana, ne zic ca cazarea se face numai de la 2 pm, si asa ca trebuie sa asteptam. Noi am lasat bagajele la dansii sa le pazeasca si ne-am dus sa vedem rasaritul pe plaja.

Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut?

Nu stiu cati din voi cred in dragoste la prima vedere, si mai ales la o dragoste cu oceanul. Dar la mine s-a intamplat. Poate ca fiece detaliu a fost un catalizator pentru a se intampla. Imi era un pic somn si vedeam totul printre gene. Palmieri in jur, pescarusi zburand de colo -colo. Fluxul oceanului ce venea de fiece data un pic mai aproape de mine. Parfumul plajei si scartaitul nisipului sub ghete. Sa fi fost cald as fi mers decult pe acolo. Dar nu a fost sa fie, asa ca imbracat in hoodieul meu, cu urechile puse, manusile pe maini ma uitam cum soarele apare printre nori – Magic!

Ai senzatia ca ai putea sa spui orice oceanului, si apare dorinta de a arunca sticle cu mesaje inautru pentru ca mai stii unde prin ce mijloace ajung undeva. Uneori e atat de placut sa te intorci la timpurile cand se inventa bicicleta. Poate ca era chemarea oceanului, poate ca nu, dar ma simteam acasa, nu stiu de ce.

Cand sa luminat de-a binelea, si am vazut oameni care fac jogging pe jumate dezbracati pe plaja, atunci se vedea de la o posta ca nu eram al locului. Am gasit un Starbucks si am decis sa ne incalzim acolo. Tot acolo intr-un ziar gratis, am citit ca din cauza a 2 evanghelisti in Uganda a aparut legea capitala pentru minoritatile sexuale, si m-a facut sa ma gandesc ca ce rost e sa scoti pedeapsa capitala pentru infractori si criminali de cel mai inalt rang, dar s-o introduci doar pentru ca unul sau altul are o alta orientatie. Ne-am baut cafea, am mai colindat un pic orasu sa vedem ce putem face aici, si ne-am intors la hostel.

South Beach

Dupa ce ne-am cazat, si eu am gasit o moneda din Panama la mine in camera, ne-am dus sa exploram un nou oras – deci eram gata pentru o noua aventura.

Noi nu eram in downtown Miami, dar daca m-as duce iar, m-as duce tot in South Beach, caci are suflu european si punct de vedere al securitatii e foarte bun.

In Miami am decis sa nu mai vizitam nici un muzeu, nici un planetarium, nici un aquarium, nici un zoo, ca eram supra-saturati de ele, si nu stiu cat timp o sa mai treaca cand ma voi duce la un zoo cu placere si sa fiu intrigat de ceea ce voi vedea acolo.

Pe drum am gasit un muzeu evreiesc si multe alte institutii cu simboluri evreiesti, poate ca asta era parea evreiasca a orasului, totusi nu prea cred. Noi eram flamanzi, si totul ne facea cu ochiul.

Inchipuiti-va intram noi intr-un fel de fast food – 4 habaushi, comanda o portie medie de cartofi fri, nimic mai mult, nimic mai putin, si incep a manca frigarui acolo. Chiar era amuzant. Cand ma gandesc ca daca ai face asa ceva in Moldova, pe loc ai fi aruncat afara, o alta chestie care cred ca trebuie schimbata la noi. Dupa ce am ras toti frigaruii ne-am continuat marsul prin oras. Dupa aia ne-am dus din nou pe plaja, ca afara se incalzise un pic dar nu suficient sa faci baie.

Sa-mi bag piciorul in ocean

De aceasta data nu am mai rezistat tentatiei si mi-am dat ghetele jos, si am intrat in apa rece a ocenaului. Dar ma simteam bine, fugeam de colo- colo, ca un copil mic, saream in apa, faceam poze. Cred ca intram perfect  in sablonul de turist traditional. Fetele nu au avut curajul sa intre in ocean, eu le-am zis ca nu in fiece zi poti sa-ti bagi piciorul in ocean, si apoi care e un motiv ma bun sa racesti decat de la ocean, asta desigur pentru cei ce nu traiesc langa ocean.

Cand a inceput sa se intunece, am decis sa cautam unde e cinematograful pe aici, ca sa fim cool si sa vedem un film in Miami.

Ce ne-a surprins ca multi cantau, dansau pe strada si purtau tricouri si chipiuri cu Iowa, dupa asta am intrebat si am inteles ca era vorba de o partida de fotbal american in care jucau adversarii directi ai celor din Florida si Iowa, si desigur dusmanul, dusmanului meu, e prietenul meu.

Avatar 3D

In South Beach e o strada importanta, 35 daca nu gresesc, pe acolo nu circula trafic rutier si e destinata distractiei, si cum vine seara peste tot oameni, majoritatea turisti desigur. Aveai sentimentul ca te afli in mica Italie. Dupa ce am vazut fiece loc in parte si am primit invitatie sa venim sa mancam in fiece restaurant, si noi refuzam pe motiv ca nu ne e foame, dar nu pentru ca buzunarele ne erau goale.

Si iaca gasii si cinematograful, si dupa ce statusem vreo 10 min la coada, pentru ca nu cred ca eram singurii care credeau ca a vedea un film in Miami e cool. Biletul a costat 11$ cred si filmul a fost bun, dar nu suficient de intrigant pentru mine.

Eu am zis ca Avatar e un fel de mix intre Matrix (ideea cu conectarea la ceva si transpunera in altceva), Dinotopia (dinozaurii si ideea de a-ti alege si a fi ales de zburator), Last Samurai ( ideea de a te arunca cu sapa la avione, adica cu sabia impotriva mitralierii) si Lord of the Rings (bataliile si schimabarile frecvente de pozitie).

Totusi de acolo am luat gluma interna de… Da-mi voie sa-mi conectez flashu la tine!

Ne-am intors la hostel pe la 1, pe drum am vazut diferite cluburi la care oamenii asteptau sa treaca face-controlu, si inca ceva am observat ca in Miami nu e interzis sa bei si sa fumezi in spatii public. Si apoi am vazut un club care a speriat-o din nou pe Anora, e vorba de un gay-club, la care stau la coada o multime de baieti tinandu-se de mana, eu amu ma gandesc, da noi in Chisinau avem gay-cluburi? In afara de Autobus unde se spune ca ar fi un loc.

Glamour Ugradean

Noi ne-am inteles ca daca ne intreaba cineva ce am facut in ziua asta. Vom raspunde laconic: Ne-am plimbat, am mancat si am facut shopping.

Dar in traducere ar fi insemnat, iar umblat brambura printre palmieri, mancat in McDonalds, unde am si adormit acolo, si am facut cumparaturi pentru mancare la intoarcea inapoi si desigur cateva suveniruri.

In aceasta zi a fost mai cald, si iar am intrat on ocean de data asta am ramas doar in tricou si imbracaminea calduroasa intinsa pan aproape sub umeri. Am strans scoici, am scris cu betisoare chinezesti inca din New York pe nisip, si pur si simplu iar am dat frau liber fluturasului din mine. Si de data asta i-am promis oceanului ca ma voi intoarce la el.

Pur si simplu super relaxanta a fost sederea noastra in Miami, si i-as recomanda fiecaruia sa vina aici.

Drumul spre casa

A fost frig in Miami, pentru ca se indrepta in partea asta un fel de ciclon, care cred ca a stricat multe culturi de portocale din anul acesta, si daca Orange Juice va fi mai scump, nu va intrebati de ce?

Cand ne-am urcat in autobuz, in Tallahasse, alt nenea ne-a verificat actele, de data asta nu ne-au cerut nimic altceva decat pasaportul, si desigur iar a trebuit s-o scot cumva pe Anora, si mi-a reusit.

Totul a fost bine pana am ajuns in St. Louis, Missouri,  cand am aflat cu stupoare ca autobuzul nostru e amanat pe un timp nedeterminal din motive climaterice. Dar sa va zic sincer nu a fost atat de rau, si pentru mine afost destul de fun.

1 la mana, ne-au dat 2 taloane a cate 10$ sa mancam, si cum noi nu aveam bani, asta era mana cereasca.

2 la mana, in statia asta de autobuze era WiFi, asa ca timpul trecea mai repede si nu trebuia sa scuipi in pod sa astepti sa apara ceva.

3 la mana, daca nu avea sa intru atunci online si nu avea sa revendic locul la cursul de Digital Photo, nu mai aveam eu sa invat Photoshop-ul, deci o zi destul de norocoasa, pentru cei ce incearca sa vada norocul din mai multe puncte de vedere.

Daca am ajuns acolo la 8 dimineata, atunci am plecat la 6 seara. Am ajuns in Kansas City, partea din Missouri, ca orasul asta se afla in 2 state, o bucata in Kansas si alta bucata in Missouri, ciudat cam, nu-i asa?

Acolo am ajuns la 11 seara, cand aici ne spune ca autobuzul nostru nu stie nime cand va fi, pentru ca peste tot sunt furtune de zapada. Asa ca am stat asa nefacand nimic pan la 12, aici in gara era super aglomerat, si daca sincer eram gata sa dorm sezand pe bagaj. Dar aia de acolo, ne-au zis ca sunt sleeping buses care le-am putea folosi, asa ca toti fugulita s-au dus in autobuz. Aici fiecare avea 2 scaune ca pat, si eu de multisor nu avusem un somn asa bun. M-am trezit pe la 6, caci Armani m-o trezit ca nu stiu ce i s-o nazarit.

Dupa aia, autobuzul tot nesigur trebuie sa fie la 8.30, la 9.30 ne-am pornit, si nu stiam cand vom ajunge acasa. Am ajuns in Omaha la 1 dupa amiaza, si aia de acolo ne-au zis ca urmatorul autobuz spre Lincoln, de unde trebuia sa vina sa ne ia adviserul nostru Margarita, era abia la 9 seara. Asa ca trebuia iar de stat aici nu stiu cat timp. Am facut noi rost de un telefon si am sunat-o, asa ca ea a fost la noi pe la ora 3.

Am intrat la mine in camera la ora 6, si nici ca nu eram mai fericit, dupa o calatorie de 3 zile cu autobuzul, am fost foarte bucuros sa dorm in patul meu.

Dar totusi, daca as repeta calatoria mea, nimic nu as schimba, pentru ca tot ce traim e parte din noi si din sublimele noastre amintiri.

Previziuni de noi calatorii:

3-7  martie – Washington DC.

20- 30 martie LA – Las Vegas- Grand Canyon – San Francisco – Yosemite Park

Cu asta, fix cum zice Andi Moisescu, ma inclin, voie buna si la noi intalniri.

To be continued!

8 comentarii leave one →
  1. Tania Morari permalink
    Februarie 28, 2010 08:34

    super Alex again…
    mi-a placut foarte mult, in special faza cu oceanul…. si eu am fost asa cind am ajuns in SF, insa in Santa Monica chiar am intrat cu picioarele in apa…. asa great feeling…. ma simteam de parca am ajuns in univers…. sincer… tare nice😀

    i feel kinda jealous that you’ve been in NY and Miami. more abt NY…. i would like to go there too, but not enough money…. damn it!!!! i’ m so mad….. whatever… i will come definitely back and i will see NY…. i know i will do that… i will work my ass off for that….
    have fun in spring break… NV, CA and AZ are amazing .
    you’ll love Santa Monica and the beach… hope you’ll be able to go swimming into the ocean….

    • alex permalink*
      Februarie 28, 2010 19:16

      eu tot sper:)) lask tat o sa shie ghine… ulea lea;) sh tu in new york o sa ajiunji… vei vedea:)

  2. victoriavlad permalink
    Martie 1, 2010 00:58

    Vreau si eu sa calatoresc! Super nice toate locurile ce le-ai descris ; )

    • alex permalink*
      Martie 1, 2010 02:24

      Mai ai putzin-putzin-putzin:) Have fun!!!!

  3. radu3632 permalink
    Martie 3, 2010 05:13

    bwey tu,a fost prea mult sami scrii numele,da tu ank ji familia?:D
    tacz,am vrut sa’ti spun mresi pt reclama😀
    am vrut sa t antreb d fotoshop c ai scris acolo
    am vrut sati spun k eu d cand vreau la vreun zoo ji nam ocazia
    ji am vrut nuj c ank )))
    a,miam amintit
    am vrut sa spun k ai avut noroc dak ti sa perut aja frumos miami,eu miam fecut aja o impresie k nu vreau sa ma mai duc vreo data acolo😛

    • alex permalink*
      Martie 3, 2010 06:20

      cu plashinte bey:) dap cum ca numele si prenumele:)
      zooo… lask gasest vreo una su cu cineva.. si ce anume vrei cu fotoshopu?

      pey noi in miami am stat in south beach, poate downtownu nu e asa frumos

  4. Mai 26, 2010 16:30

    as vrea sa merg si eu!! mi-a placut faza cu steagul Romaniei

    • alex permalink*
      Mai 26, 2010 17:22

      iti recomand South Beach cu cea mai mare placere!

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: