Skip to content

Principiul Yukatan

Ianuarie 15, 2010

Sa ne intoarcem acum 65-66 milioane de ani in urma. Sunt sigur ca multi se intreaba daca ar fi trait atunci cum ar fi aratat. Mie imi place sa cred ca eram Mariposaurus. Si ca eram amic cu T-Rex si aveam pile mai pe la toti ceilalti dinozauri. Sunt sigur ca va puteti gasi nume fiecare si va puteti imagine un scenariu.

Inchipuiti-va acum lumea dinosaurilor, ei mari, copaci mari. Vizualiza-ti cam ceea ce ati vazut la Discovery sau la oricare emisiune cu dinosauri. Ca ei traiesc in societati ca si noi. Vreau sa va imaginati dinozauri destepti si manierati. Ca acum in viata lor se chinuie cu trend-ul de a fi vegetarian, si apoi incearca tot ca sa fie ecologic si organic.

Imaginati-va ca ei traiesc fericiti, ca iubesc si ei si cred ca pot zbura, desi multi din ei pot zbura la propriu. Ca ei se confrunta cu aceleasi sentimente ca si noi. Cauta aceleasi raspunsuri si enunta aceleasi intrebari.

 Intr-o zi un dinosaur destept, nu stiu ce a facut el pe acolo. Ce a masurat, cum a descoperit dar a aflat ca vine un meteor, cometa, meteorit, asteroid, pentru ei toate aveau acelasi nume, vine si ca in curand pamantul nu va mai fi un pamant al dinosaurilor.

Sa-l numim pe dinozaurul destept Thesaurus. Deci Theo s-a dus la postul local de televiziune (n. cum v-am mai spus dati-va frau liber imaginatiei) si spune la toata lumea ca vine meteorul.

In scurt timp vestea a parcurs toate continentele care erau pe atunci. Toti au aflat ca vor disparea. Si ca numai oasele si cenusa vor ramane din ei.

Asa ca majoritatea dinozaurilor si-au pus intrebarea existentialista de ce sa mai traim daca acus-acus vom disparea?

Toti se gandeau la sfarsit, si nu mai incepeau nimic pentru ca vedeau sfarsitul. Simteau durerea pe care inca nu o au. Simteau disperarea care era pana cand doar in cap la ei. All is in the mind.

Toti dinozaurii au inceput sa sufere. Sa nege, sa puna puncte dupa puncte, crezand ca aleg o durere mai putin dureroasa din doua dureri mari. Suferinta atinge cote maxime, fericirea dinainte se spulberase, tot ce era frumos si dragastos si-a pierdut din importanta. Caci toti ziceau, pentru ce sa sacrific cateva clipe de fericire pentru o suferinta infinita. Pentru ce sa mai intorc cutitul in rana.

Si aici apare alt fenomen. Un nenea dinozaur zice: ” De ce sa mai ramanem daca vom disparea, de ce trebuie noi s ane supunem la ceea ce nu putem schimba. Asa incat eu propun noi sa decidem ce va fi cu noi si nu un mizerabil asteroid, pe care nici nu-l doare in cot de noi. Sa demonstram ca suntem mai puternici si ca noi putem controla disparitia noastra si nimeni altcineva” 

Dupa acest discurs asemanator celui I have a dream, a inceput o sinucidere in masa a dinozaurilor. Crezand ca asta e solutia, ca asta e scaparea de la moartea inevitabilului asteroid. Pe zi ce trecea tot mai putini dinozauri ramaneau si in scurt timp 99% din dinozauri au disparut, chiar inainte de a veni lovitura.

Dar a ramas 1%, care au zis: „Si ce daca vine asteroidul? Lasa-l sa vina, noi nu ne vom gandi la el. Noi ne vom trai viata si ne vom bucura de iubire fara a ne gandi la sfarsit. Sfarsitul e undeva in viitor. De ce sa-mi traiesc viitorul in prezent si sa-mi dublez suferinta.” Si acesti dinozauri au ales sa traiasca.

In ziua cand asteroidu-l a cazut, majoritatea il priveau cum zboara maiestuos pe cer, cu zambetul pe buze. Pentru ca a meritat sa traiasca, pentru ca ceea ce au avut mereu va ramane acolo intr-o mini informatie de ADN, ca au reusit sa castige timp si sa se bucure si daca e sa se sfarseasca, sa sfarseasca impreuna.

Il priveau imbratisati si BAHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHH, pamantul sa cutremurat si a fost invaluit de tot felul de gaze si substante.

Faza e ca, multi din acestia au supravetuit si au evoluat. Au trecut peste soc si s-au inaltat. Si au ramas sa populeze planeta in reconstructie.

Multi dintre ei ne sunt stramosii, poate, datorita multora dintre ei avem azi animale in jur, crocodili si istorioare cu Yetti si Monstrul din Loch Ness.

Datorita puterii lor de a nu vedea sfarsitul si a se increde pe ceea ce au, multi dintre noi supravetuiesc si azi, si nu doar supravetuiesc, dar traiesc, isi traiesc viata fara a anticipa evenimente si fara a plange ca pisia va veni si va impinge drobul de sare peste copilul din pat.

Si daca multi se indoiesc ca dinozaurii exista si acum, eu pot sa le spun. Eu sunt un dinozaur, eu sunt Mariposaurus care traieste Acasa la Fluturas!

Fiti si voi dinozauri care aleg sa dispara vazand asteroidul si nu cei care dispar fara al vedea!

14 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 15, 2010 23:54

    PAREREA MEA DESPRE DINOZAU ESTE CA AU EZISTAT CU ADEVARAT INAINTEA LUI NOIE DAR ODATA CU POTOPUL AU DISPARUT SI ACUM NU MAI EZISTA ASA CEVA DECIT IN SEFEURILE DE LA TELEVIZOR IN REALITATE NU MAI SINT ALCEVA

    • alex permalink*
      Ianuarie 15, 2010 23:58

      pofig de dinozauri:) eu nu despre ei vb:)

  2. Ianuarie 16, 2010 00:24

    crezi în evoluţie?

    • alex permalink*
      Ianuarie 16, 2010 00:31

      evolutie sufleteasca si sentimentala, da!

  3. Ianuarie 19, 2010 18:56

    „Si acesti dinozauri au ales sa traiasca.”

    Cata substanta e in postarea asta… Multumim, Alex!
    Si aleg sa fiu un dinozaur care va vedea acel meteorit indreptandu-se spre Pamant.

    • alex permalink*
      Ianuarie 19, 2010 20:41

      asa sa fii mereu

  4. alexandru b 12 permalink
    Februarie 14, 2010 18:59

    dak dinozauri nu sau putut salva macar sa ne salvam noi pe noi

    • alex permalink*
      Februarie 14, 2010 21:27

      vad ca ai inteles prikolu, asa ca sa-i dam bataie:)

  5. Doina permalink
    August 28, 2010 10:41

    He) cu singuranta as fi un dinozaur ce asteapta asteroidul si pina la ultima clipa mai spera ca va cadea undeva in alta parte.
    Thanx, Alex. Ai reusit sa trezesti un dinozaur optimist in mine!!!

    • alex permalink*
      August 28, 2010 15:25

      Keep Ur Dinosaur:P

  6. August 28, 2010 11:36

    Mda,bun articol:)

    • alex permalink*
      August 28, 2010 15:26

      Dar vremea dinozaurilor a trecut, da?

  7. August 30, 2010 21:24

    Da,dinozaurii sunt acum o amintire frumoasa.

    • alex permalink*
      August 31, 2010 00:05

      Adevar spui, frumoasa:)

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: