Skip to content

In cautare de Moldoveni: Wausau, Wisconsin

Noiembrie 29, 2009

Articolul acesta va fi un pic diferit, si cred ca vor mai urma articole de genul asta, un fel de povestiri de calatorie, ce vazut, cum vazut, ce simtit, si apoi mai invatati ce trebuie sa faceti intr-o calatorie si mai aflati cateva ceva din perspectiva mea despre anumite locuri. Ca de obicei nu voi fi deloc obiectiv si sub lupa mea pot veni lucruri mici si eu sa le fac mari si lucruri mari ce le pot vedea ca mici. Ce zic nu e realitatea ce v-o bag pe gat, dar mai mult amintiri, adrenalina si eu in lumea asta mare-mica.

Calatoria Nr1.  Destinatia: Wausau, WI sau cum o mai numesc eu, drumu spre moldoveni

Tur adica In colo.

Dupa cateva taclale pe Facebook si un pic de economie din bugetul pentru mancare, decisei sa apuc drumu spre Wisconsin, s-o vad pe Corinush.

Consultai greyhound.com, da autobuzele, pentru ca pentru studenti internationali saraci, avionul sau trenul bate la buzunar. Cumparai bilete, tur-retur, fiecare cu 3 opriri, adica trebuia sa schimb 4 autouze. Pe atunci imi parea usor, adica cum nu poti sa te dai jos dintr-un autobuz si sa te urci in altul. Insa ca de obicei treaba de acasa nu e aceeasi cu treaba din targ.

Vineri, 20 noiembrie eram gata de duca, am rugat-o pe Margarita (adviseru meu de la SCC) sa ma duca in statia de autobuz din Lincoln, trebuia sa iau autobuzu la 18.30 , si eu ca baiat bine crecut si nu cumva sa pierd autobuzu eram acolo la 17.25. Bine merci, adrenalina pulsand, nu-mi venea a crede ca e prima mea calatorie pe cont propriu, ce mai, eram emotionat.

Insa timpul curgea, minut cu minut, 5 minute cu 5 minute, deja era 18.17 cand un nene care acolo vindea bilete ne-a zis noua celora din statie, ca autobuzu intarzie cu 20 min, hmmm. Atunci deja incepeam sa-mi dau seama ca s-ar putea ca calatoria sa fie cu emotii si peripetii.

In Omaha, prima mea oprire, aveam numai 20 min sa iau urmatoru autobuz, si in mintea mea intarziera era tocmai asta si trebuia sa ma misc repede, insa colac peste pupaza, atobuzu veni la 18.55 si a astat vreo 10 min in Lincoln. Urmatoru autobuz era la 19.55, deci intarzierea deja se ridica la 35 min, si nenea din satie ne-a zis ca daca pierdem autobuzu trebuie sa-l asteptam pe urmatoru care era a doua zi dimineatza, deci nu vesel, sa dormi in gara de autobuze chiar de la inceputul calatoriei. In autobuz ma asezai in urma ca doar acolo erau locuri, si eram deja stresat, pentru ca dormitul nu-mi pica tocmai bine. In urma au fost oamenii cei vorbareti, de fapt era o doamna care tot vorbea si vorbea si vorbea.

Desigur ma intrebat unde ma duc, mai apoi am realizat ca asta e replica cu care mereu poti incepe o conversatie in autobuz. Eu i-am zis ca sunt din Moldova, invat aci pentru un an si ma duc sa vizitez o prietena in WI. Doamna a inteles cam totul prin telefonul stricat. Mai tarziu in discutiile sale telefonice, avea sa ma mentioneze ca Baiatul din Germania, care la 20 de ani a decis sa renunte la tot si sa vina sa traiasca in USA, pentru a simti adevarata libertate. Sincer cat am ascultat-o vorbind la telefon (asta fiind cea mai atractiva distractie), mult nu spunea, dar repeta aceleasi lucruri prin aceleasi cuvinte, iar si iar si iar si iar. Deja ii stiam tot discursul.

Doamna asta s-a dovedit a fi si ea din urmatorul meu autobuz si mi-o zis sa nu-mi fac griji ca o sa ma ajute. Am ajuns in Omaha la 20.25, surprinzator autobuzul ne-a asteptat. Ce bucurie pe mine, pentru ca urmatorul autobuz din Des Moines, Iowa, aveam 5 ore ca sa-l apuc, asa ca imi era mai usor pe inima.

Ce am mai aflat eu despre doamna aia, abia iesise din inchisoare, a fost inchisa pentru ca a depasit viteza regulamentara in Utah, dar ea zice ca Dumnezeu a pedepsito ca i-a devastat casa ex-ului ei, un pic ticnita doamna. Totusi cateva replici de la telefonu ei, m-au rupt cu totul.

Prima, vorbea cu fiu-su si cica ii dadea sfaturi ca de la mama la fiu si ii spunea sa nu foloseasca droguri al de cocaina, heroina, extazy (baiatu avea 17 ani), dar totusi daca vrea sa fumeze numa marijuana si sa no poarte cu el da so tina acasa.

A doua, ii marturisea deasemenea fiului ei, ceva descoperiri din inchisoare, si cu cea mai mare uimire din lume, ii zicea, ca iti inchipui Eminem, rapperul ala, e ALB.

Din Omaha spre Des Moines, eram linistit, afara intuneric, dar totusi am reusit sa vad mori eoliene, cand te uitai pe fereastra, abia le zareai prin ceata, si cand aproape o pierdeai pe una din privire, de nicaieri aparea cealalta, asa a durat vreo 15 min de drum.

Am ajuns in Des Moines, si ma duc eu sa intreb cand e urmatoru autobuz, desi ma interesa mai mult poarta de unde sa-l iau, cand colo imi zice ca autobuzu e la 23.30. Pentru mine era, No way, pe bilet scria 3.20. Dar daca mi-au zis trebuia sa cred, desi aveam dubii, si asa fiind acolo la 22.30, aveam sa astept o ora. Ca sa ajung in Mineapolis, Minnesota.

Asteptand deja in gara din Iowa, o priveliste mi-a starnit curiozitatea si m-a facut sa zic, cat de colorata si diversa e lumea aci. Imaginati-va: O familie de afro-americani musulmani, femeile fiind cu paranja, multi copii mici, alaturi sta o familie de Amish, totul alb-negru, Apoi in rand mai erau un rapper de culoare, imbracat speficic lor, si un metalist alb, cu tot felul de insemne ala Rock, si cu piersinguri unde vrei. Toti uniti ca o familie asteptau autobuzu, si ca sa nu uit, nu uitati sa va imaginati si pe mine stand langa ei cu o coafura a la Beatles.

Surprinzator autobuzul nu a intarziat si a venit mai degraba, in autobuz am stat cu un afro-american, care la fiece 10 min isi scotea torba si ma intreba daca nu vreau snackuri, eu politicos raspundeam, ca un pic mai pe urma as vrea, totusi pan la urma nu mancai. Desi trebuia sa ajungem dimneata in Mineapolis, nu am putut dormi pentru ca la fiece ora, autobuzul se oprea se aprindeau luminile si copii Amishilor si Musulmanilor incepeau sa planga si apoi soferu vorbea tare.

Am ajuns la 5.45 in Mineapolis, gara se deschidea abia la 6, si stand acolo 15 min inghetai cu totul, deja imi imaginam ce frig poate fi in WI. In gara aia am stat vreo ora si jumate, ca autobuzu a intarziat un pic, mai vorbii cu cativa oameni care trimiteausi scoteau greyhoundu prin toate bortile pentru ca au pierdut conexiuni si au dormit nu stiu pe unde. Mereu cand asculti astfel de povesti, e ceva ca moartea, mereu se intampla la altii dar niciodata nu crezi ca s-ar putea sa ti se intample tie. Totusi dubii mereu exista.

Asa ca la 7.35, mi-am luat zborul din Mineapolis spre Wausau, deja era al patrulea autobuz al meu, baiat cu experienta, ce mai.

Ciudat ca in autocarul ala mare si lung eram numai 4 oameni si puteai sa te insiri cum vreai, aci dormii un pic. Mineapolis e foarte frumos dimineata, mi-a placut arhitectura, totusi cred ca mai mult mi-a atras atentia o biserica din centrul orasului, dar nu am idee ce denumire avea.

Drumul a fost linistiti si placut, dupa cateva mini-atipiri, si o pauza de lectura din manualul de Relatii Internationale, incepui sa vad panouri pe care scria Wausau, si un picut ma emotionai, ca dupa aproape 18 ore de calatorie, ajungeam la destinatie, intreb si nevatamat.

In Wausau am ajuns mai devreme, si am sunat-o pe Corina de pe trackfonu meu, care se pare ca nu avea roaming dar de sunt in regiunea unde ma aflam se putea, noroc de host-mama mea ca mi la luat, aici sistemul cu minute e ca in Rusia, adica tu suni sau te suna nu prea conteaza, de a ambii iau minute, si nu se taxeaza la secunda, dar daca ai depasit cateva secunde din minutul 2, apoi iti ia 2 min. Aiurea, nu mi place asa sistem.

Sederea in Wausau.

Pe la 12.30, am vazut primul moldovean in USA dupa mai bine de 2 luni, nu spun ca eram fericit, pentru ca e de la sine sesizabil. Pe parcursul calatoriei imi luai doar apa, si prin gari mancai ceva chipsuri si ciocolata, asa ca imi era o foame de urs. Ma dusei cu Corina in Mall, la ea orasu in care e are Mall si poti sa ajungi la el daca meri pe loc si nu iti ia mai mult de 20 min, fain. Si acolo cheltuii cam ceea ce nu voiam sa cheltui pe tot parcursul calatoriei Dus, asta mi tras un foc de alarma pentru urmatoarea mea calatorie, ca trebuie sa iau din buget mai multi bani pentru mancare decat anticipam

Dupa aia ne-am dus la ea in Dorm, wow, o diferenta ca intre cer si pamant cum e la mine si cum e la ea. La e e un fel de camin studentesc tipic si in MD, desigur mai curat. O cameruta mica, baie comuna, WC comun, fara aer conditionat, si fara posibilitatea de ati face mancare cand vrei si sa bei ceai cand vrei, eu ma gandeam ca IREXu stia sa nu ma trimita aici. Dupa un timp chiar am ajuns la concluzia ca desi ne-au trimis intr-un fel aleatoriu, cam pe toti i-au trimis in habitatul lor mai mult sau mai putin natural. Poate ceva de ce avem nevoie fiecare. Eu poate in Nebraska am nevoie sa ma concentrez mai mult pe studii si sa nu umblu Haleleu Tanase pe unde vrei, cum fac in MD.

Iar Corina, poate sa simta viata studenteasca din plin, sa se distreze studenteste si sa traiasca studenteste, Pentru ca timpul ce l-am petrecut in Wausau, chiar te face sa te simti student, dute-n colo, dute-n coa, nu am unde ma duce ca nu am bani, trebuie sa economisesc, da cheltui la fiece pas, trebuie sa ma concentrez si nu dorm noptile, e grea si dulce viata de student.Mananci pe unde apuci, cu cine apuci si depinde ce apuci. Noaptea in camin faci cam ce vrei, si pe toti ii stii si toti te stiu si stiu totul despre tine.

In prima seara l-am intalnit pe bf-ul Corinei Mehmet. Am fost la Starbucks, cam piperate preturile, dar cafeaua foarte buna, dupa aia am mers pan la apartamentul lui, foarte asemanator cu dormu meu de aici.

Acolo am intalnit mai multi egipteni, care nu stiu se pare ca nu prea ii am la inima, cel mai fain a fost Mahmud, care mi-a dat cateva monede din Egipt, un baiat din Pakistan, primul meu pakistanez vazut viu, o fata Nicole, americanca, destul de draguta, comparativ cu fetele din Beatrice, si Lukas, un neamt, destul de matur si care transmite incredere, dar cred ca asta e ceva caracteristic germanilor, si cam asta a fost gasca cu care m-am distrat zilele cat am fost acolo.

In prima noapte acolo, am incercat sa o invat pe Corina ceva pool, am incercat sa privim televizoru, dar fara succes pentru cum am mai zis TV-ul aci e foarte retardat si nu e nimic chiar daca sunt multe canale. Am stat in camera unui baiat din Coreea de Sud, care il luam peste picior ca e din cea din Nord si el o cantat la chitara. Frumos, imi aminteam de noptile de la Scoala de Vara de anu asta, cu „Zimlea v iluminatare”, si transmitea un sentiment de asta, de viata e atat de frumoasa si iti simteai firisoarele de par ridicandu-se.

A doua zi am fost la patinat, mi-a placut si daca compar pantinez aci mai bine, adica cred si eu ca deja am experienta, aci pretul pentru patinat era 5$ pentru 3 ore, deci mult mai ieftin ca la IceBravo. A semanat a un fel de meditatie pe gheata cu ganduri calde si din departare. Nu am cazut si am incercat sa invat sa ma rotesc, mai mult motivat de Nicole.

Sper ca in vacanta de iarna sa-i vad pe Mehmet, Mahmud si Nicole in New York, ar fi tare fain, pentru ca is oameni tare de treaba si ar insemna mai multa distractie. Distractie internationala cu lume de peste tot. Dar mai vedem.

Seara m-am uitat cu Mehmet la Ugly Truth, filmuletul fain, american previzibil, cu replici interesante, dar care nu ma motiveaza sa ma uit si a doua oara.

A treia zi pentru ca toti aveau scoala si erau ocupati, decisei sa ma duc singur sa vizitez Wausau. Arhitectura mi-a placut. Interesant ca de cele mai multe ori artag atentie la arhitectura, dar nu as putea spune niciodata sigur ce stil arhitectural e o cladire sau alta.M-am plimbat prin Mall, fetele in Wausau is mai frumoase decat in Beatrice. I-am luat lu fratemiu ceva carti Manga, de fapt am stat in librarie vreo 2 ore si ma uitam la titluri. Preturile ashe relative, cred ca totusi mai ieftine decat in MD. Seara am fost si am jucat Pool si in rest cam nimic.

Interesant ca majoritatea studentilor internaionali spun ca locul unde traiesc e foarte boaring si ca nu ai nimic de facut, dar atunci cand calatoresc realizeaza cat de nice e locul unde sunt. Mi-e deja mi se facea dor de Nebraska.

Fiind in Nebraska, stiti ce ma irita mult, atunci cand dai drumul la cateva momente mai sensibile din tine, adica le impartasesti cu cineva, acesta iti spune sa fii mai puternic. Muama, daca eu nu as fi puternic as m-ai impartasi temeri? Impartasesti ceea ce simti ca ai putea controla si deobicei cand vorbesti cauti un fel de confirmare nu compasiune, incredere nu mila, si ascultare si nu rezolvare de probleme. Stiti de cele mai multe ori cand vorbesc de la suflet la suflet, nu caut raspunsuri, rezolvari, dezlegari. Ci o usurare sufleteasca, o simtire ca cineva intelege sau macar ca e pe aceeasi unda cu mine. Si poate ca in timpul conversatiei, persoana nu prea zice nica dar e atenta alimenteaza o deschidere si mai mare si te face sa-ti scoti surcica din ochi si sa simti ca totul se va rezolva. Traditionalul ” tat o sa shie ghine”.

Dus, sau cum am dormit eu iar in autobuze

Marti dimineata, dupa o intalnire cu o doamna ce vrea sa fie Senator din partea WI, dupa o cana de ceai si vreo 3 brownies, Lukas si Corina m-au dus la statia Wausau Lamers, sa-mi iau zborul autobuzesc.

Eram acolo la 11.15, desi autobuzul il aveam la 12.30. Am asteptat inauntru, am asteptat afara, m-am jucat cu conurile, am omorat bateria la laptop. Am realizat ca nu am apa si nici bani cash, asta o alta lectie, cand te plimbi cu autobuzul interstatal numaidecat trebu sa ai apa si bani  cash, de dorit Quarters ca asa e mai simplu sa-ti iai de mancare. Asteptai, asteptai, deja mi se nazarea ca aud sunet de autobuz, era ora deja 13.20.

Si ma gandeam mey de ce mereu inceputurile de calatorie se incep asa, ca apoi pe tot parcursul sa incerci sa ajungi din urma, totusi e mai cu multa adrenalina asa. Intr-un sfarsit de 13.30 o venit autobuzu, o doamna la volan. La calatoria inapoi am avut 2 soferi barbati si 2 soferi femei, a doua soferita m-a mai plimbat juma de ora prin Omaha ca incurcase drumul.

Drumul inapoi a plouat foarte mult si a fost multa ceata, deci faptul ca eram la geam nu prea ajuta sa savurez panorama americana dar cel putin ajuta la meditatie. Am ajuns in Milwaukee WI, cu o ora intarziere, dar autobuzul ne-a asteptat, deja eu nu-mi mai faceam probleme.

Ce m-a impresionat a fost constructia de drumuri din Milwaukee, frumos un fel de joc de care au copii care construiesc trenuturi, si il fac cu mai multe nivele venind unul pe sub altul. Un fel de ata incurcata si fiece ata fiind un drum.

Dupa aia si asa fii in intarziere, am ajuns tarziu si in Chicago, Illinois. Nu mi-a placut deloc gara de acolo. Avea 20 de platforme si informatie zero, adica in gari ca astea cel mai probabil e sa pierzi autobuzul desi esti acolo cu vreo 2 ore inainte. Peste tot auzi persoane care spun ca vor da in judecata Greyhoundu, femei care plang ca intarzie, negri care injura. Am mancat acolo, mancarea e oribila, si ala care imi pregatea French Fries, tot ma numea White, eu ma gandeam ca daca eu il numeam culoarea opusa, apoi jumate de gara ar fi sarit pe mine si s-ar fi implinit profetia lu fratemiu.

Am stat in gara vreo 2 ore, am vorbit cu un barbat din Colorado, o fata din Iowa, un baiat din South Dakota, fiecare povestindu-si mica istorie a vietii si a ceea ce ii deranjeaza pe moment. Sunt sigur ca nimenin-o sa tina minte Moldova, dar cel putin ca Young Foreign German Boy, atunci precis.

 Calatoria din Chicago in Omaha, a fost foarte lunga, am dormit in ce pozitie vrei si nu m-am simtit atat de deshidratat in viata mea. Cred ca e mai bine sa calatoresti in doi sau mai multi, pentru ca la un moment dat simti ca se opreste timpul si nu m-ai trece si tu stai in liniste intr-un autobuz care aparent doarme, dar fiece e treaz si isi face griji de conexiunile viitoare. O doamna la o oprire a incercat chiar sa opreasca o masina sa o duca in Colorado, ceea ce e ilegal in majoritatea locurilor in USA, si tot bodoganea tot drumul.

In marele orase, traficul e infernal de aia multe autobuze intarzie si deja imi inchipui cum va fi in New York, dar parca deja nu-mi fac griji de conexiuni, sunt sigur ca ele ne vor astepta. Interesant ca pe parcursul a 8 autobuze care le-am schimbat, nu am fost niciodata in pozitia sa fiu in autobuzul care asteapta un autobuz ce intarzie ci mereu am fost in ala intarziat, asa ca imi inchipui oamenii ce vin la timp la gara si asteapta ore in plus si intarzie la alte autobuze. Poate lua destul de multe de celule nervoase neinlocuibile.

In Omaha intarziam deja cu vreo ora jumate, eram decis ca daca se face ca trebu sa astept multe ore acolo, o sun pe Margarita si ea vine sa ma ia, si ma uitam la oamenii care se pare erau novici in ceea ce priveste autobuzul si cum se uite la fiece 3 min la ceas sperand ca autobuzul se va misca mai repede. Cred ca si eu am fost asa la primele autobuzuri.

Asa am invatat ca oriunde in lume nu ai fi, si oricat de programat nu ar fi, mereu apare ceva si autobuzurile intarzie, te poti trezi sa te duci cu alt autobuz, sau s-ar putea sa dormi in gara. E valabil peste tot. La fel si garile sunt la fel. Nu prea curate, cu oameni de toate felurile dormind pe scaune si cu arome de care vrei. Toate-s vechi si noi sunt toate.

Din fericire autobuzul din Omaha ne-a asteptat si am ajuns in Lincoln cu vreo 2 ore intarziere. Dar aveam ase o satisfactie de mare, ca am fost undeva si m-am intors, totul depinzand de mine, totul planificat de mine si chiar imi era dor de vantul din Nebraska, asa ca mi-am scos urechile din geanta si m-am pus sa o astept pe Margarita.

Lucruri despre America:

  • portocalele in USA nu au samburi
  • in ultimul timp din cauza minoritatilor religioase, in scoli in majoritatea nu se mai spune Merry Christmas, dar Happy Holidays
  • in unele state magazinele cer ID-ul de la oricine incearca sa cumpere bautura, fie ai 14 ani fie ai 80 de ani, pentru ca batranii s-au simtit discriminati ca vanzatorii numa de la tineri cer ID-ul

Sfarsit Calatorie Nr.1, deja o astept e urmatoarea: Lincoln- Chicago, here i come:)

14 comentarii leave one →
  1. Rodique permalink
    Noiembrie 29, 2009 03:30

    well, comentarii de rau, nu poate fi vorba.. pentru ca ai vorbit doar de bine de Wausau meu😉
    Glad u’ve seen wausau, we’ll hv what to share in common.
    The city is tiny but very cute, the dorms were amazing… in comparatie sa stai la mama acasa pe cuptor, mai bine la camin la fun😛
    Acuma pe Mahmoud il sti si eu, bun si intelept… da in genere cu egiptenii e greu sa o duci bine.. sunt hard la caracter..lol

    da de Minneapolis, tare imi pare mie ca catedrala ce ai vazut-o se numeste St.Paul’s Cathedral send u link with a pic of it on ur fb wall…

    WElcome late to wausau, wish so much I was there too:)

    • alex permalink*
      Noiembrie 29, 2009 03:46

      mie tot mio placut sa vad wausau:) si cred ca sar putea ca catedrala cemi vorbesti sa fie St. Paul:) anyway St Paul din London mai tare rupe:))
      stii de dorm, eu faceam comparatie cu dormu meu din nebraska, unde e un fel de apartament si love it:)
      oki eu nu traiesc cu egipteni da cu armeni..si muama..sunt si asta fff complikatzi;)))

      ei lasa pun pariu ca o sa mai vezi wausau:)

  2. Victoria V. permalink
    Noiembrie 29, 2009 10:43

    Around America in three days🙂
    Ma bucur de calatoria ta. Povestea – ca intodeauna ma face sa ma simt bine si acasa.

    • alex permalink*
      Noiembrie 29, 2009 11:37

      :)) ma bucur ca tzo plashet:) eu sper sa mai vizitez cat de mult posibi si fiece calatorie va fi aci pe blogu meu:)

  3. Noiembrie 29, 2009 11:13

    mai… tu shtii ca tat a s shie ghine😀
    eu ma bucur ca te-ai plimbat shi tzi-a fost interesant, iaca numai am uitat sa-tzi impartashesc din timp tot inventarul meu de pozitzii de dormit in busik🙂

    • alex permalink*
      Noiembrie 29, 2009 11:35

      pey mai este timp, eu mai planific calatorii ashe k hai daffai

  4. Victor permalink
    Noiembrie 29, 2009 11:24

    Frumos, bravo!🙂 Apropo, cand mergi in Chicago? Poate ingramadesc si eu niste bani si ne vedem acolo cumva🙂

    • alex permalink*
      Noiembrie 29, 2009 11:47

      21- 25 decembrie:) ar fi cruta:)

  5. Doina permalink
    Noiembrie 29, 2009 14:11

    portocalele au samburi.
    Se spune si Merry Christmas🙂
    that is my side of story.

    • alex permalink*
      Noiembrie 29, 2009 20:26

      asta pe cand tu erai in SUA.. vreme trece. vreme vine:)))

  6. IrinaKaiser permalink
    Noiembrie 29, 2009 22:09

    mde :)))) thanx pentru impresii
    mai pune sh tu data viitoare ceva mai pozitiv😉 c imi pare ca acolo e iadul dupa descrierele iestea :))))
    faza cu marry christmas era inca in south park…

    :* >:D< good luck si take care! ia tot cei mai bun din USA!

    • alex permalink*
      Noiembrie 30, 2009 04:32

      de ce iadul?

  7. Anatolii permalink
    Decembrie 18, 2010 18:37

    Salut la toti….. Va rog sa ma ajutati, caut o gazda, de moldoveni, la moment mii greu si nu am unde sa stau, sunt in Chicago, la niste baieti putin buni. Cine stie sau a auzit de persoane care nu au uitat de Dumnezeu, si poate sa ajute macar cu putinul, i-as fi foarte recunoscator. Eu am lucrat pina acum, dar la moment nu prea este de lucru, si vreau urgent sa-mi schimb gazda. Multumesc din inima celor care ma inteleg. Daca auziti ceva, trimiteti-mi pe adressa vioricavilcu@yahoo.com. Multumesc inca o data.

    • alex permalink*
      Decembrie 18, 2010 23:05

      încearcă să găsești moldoveni ce locuiesc în usa, eu din păcate, de 7 luni deja sunt în moldova:(

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: