Nu ştiu să dau flori (partea a doua)
Nu ştiu să dau flori.
Eram copil şi îmi era frică, mi-e frică că florile mele dacă le dau nu vor fi suficient de bune, dar am crescut niţeluş, abia sesizabil, încă nu am răpus cu grandoarea mea înălţimea firului de praf. Dar totuşi flori am dat.
Am dat flori şi mi-a plăcut. Mă bucuram de fiece floare ce o dam, de fiece buchet, de fiece petală ce ajungea la destinaţie. Credeam că dacă îţi pui grădina în slujba florilor aroma lor avea să persiste. Chiar levitezi când dai flori. Nu mă înşelam când gândeam aşa. Ceva unic, irepetabil şi interesant e că fiece doză de polen de floare nu o anulează pe precedenta, şi atunci când întinzi o floare inima îţi înfloreşte.
Nu îmi mai era frică. Dar băieţel fiind, am observat alte lucruri. Că oricât de multe flori nu ai avea şi oricât de dispus nu ai fi să le oferi, trebuie să ştii cum să le dai. Şi din păcate manual pentru asta nu există.
Poţi să dai flori cu buchetul, prea multe buchete fac şi din tine şi din casa celeia ce le primeşte un depozit de buchete. În doze mari şi excesiv devine banal chiar.
Poţi să dai flori cu firul, dar poţi gândi că e prea puţin să dai cu puţinul mai ales când îţi simţi grădina plină.
Poţi să dai cu petala. E romantic, dar petalele nu le poţi pune în vază.
Poţi să le combini, dar băieţele, asta nu te asigură că poţi să dai flori.
Am mai descoperit că dacă dai flori, astea se vestejesc repede, mai ales dacă e vară. Şi florile în vară pot fi considerate ieftine. Şi aroma lor nu ţine. Nu poţi da o floare plantată undeva şi să chemi pe cineva să-i zici că uite asta e floarea ta. Nu te poţi duce nici cu pământul. Nu e frumos pur şi simplu. Şi-apoi tu dai flori, dar florile înapoi nu vin. Ai întreba, de ce, pentru că eşti băiat Mon Petit Enfant.
Poate ar trebui să dăruim flori cu sămânţa. să încolţească în inima căreia le dai şi prin polenizare să ajungă şi la tine şi să încolţească şi la tine ca apoi să aveţi ambii grădini şi să vă polenizaţi reciproc.
Eu nu ştiu să dau flori şi mereu o dau în bară, pentru că florile mele mereu se ofilesc.
Deci ai grijă cum dai flori, chiar contează!!!
Sunt un băieţel, nu mai mult de un copil
Nu sunt expert în flori
Nu ştiu să dau flori
Un băieţel ce visează flori, simte arome şi gândeşte petale, dar tună, e ploaie.
Nu ştiu să dau flori
Nu sunt expert în flori
Sunt un băieţel, nu mai mult de un copil!
Şi totuşi mi-e frică să dau flori, pentru că florile mele mereu se ofilesc.
frumos… chiar trebuie sa stii cui dai flori. interesant cati din noi au stiut cui sa-i deie flori. Poti sa dai flori mamei! De fapt ei in primul rand trebuie sa-i dam flori, datorita jertfei pe care a facut-o ea pentru noi. Apoi iubitei, pentru-ca numai ea e cea mai gingasa si frumoasa. Iubiti si apreciati fiecare clipa pe care o petreceti alaturi de mamele si iubitele voastre (se adreseaza baietilor:) )
Chiar daca se ofilesc..trebuie sa traiestisi sa te bucuri de momentul in care ele sun inflorite. Noi oamenii traim intr-un prezent etern…Florile tutor se ofilesc….Totul se ofileste vreodata….SI oamenii mor…si daca mor asta nu ii impiedica sa fie fericiti uneori…
„Nu sunt expert în flori” Esti sigur? 😀
Femeilor le plac florile. Nu anume tipul ei, desi toate avem preferintele noastre ci modul in care florile sunt oferite (Mi-au placut modalitatile mentionate de tine). Daca ea judeca dupa pretul florii sau face comparatii cu floarea pe care a primit-o amica sa – inseamna ca e proasta . Gestul conteaza 🙂 si persoana care face gestul ;).
Merci:)..si totusi daca prin a da Flori este vb de o inlocuire..atunci ce spui?
Si mai precis: ce inlocuire?
a da flori – a iubi
Facut inlocuirea .
Te rog nu fa asta cu buchetele. E ideal prin seminte . Oricum iubeste din tot sufletul – ca asta conteaza. Aici chiar ca nu exista experti, aici nu exista reguli. Eu cred ca tu singurel stii ;).
Merci Alina, incerc si iubesc..si incerc….si las sa ma devoreze gradina….
Cea mai dragă floare pe care am primit-o e una… uşor ofilită. Dar păstrată între filele unei cărţi. Singura păstrată. Aşa că… nu-ţi fie teamă că „florile tale mereu se ofilesc”. Uneori sunt mai de preţ aşa ofilite, decât cu un luciu artificial – groaznic de trecător.
Si cand te gandesti cat de adevarat e acest lucru…