Skip to content

A fi unul pentru una şi viceversa

August 19, 2009

Eu nu ştiu cât de des vă schimbaţi preferinţele. Nu ştiu pentru cât timp admiraţi o persoană, sau sunteţi fanul a unei echipe de fotbal. Nu ştiu dacă beţi ceai din aceeaşi cană şi nu aţi schimba perna voastră pentru nimic în lume. Preferinţele ar putea varia sau să fie stabile.

Ei ce mă ştiu, îmi cunosc mult îndrăgita mea geantă, îmi cunosc numărul cu care îi scot pe toţi din minţi, şi fiecare ştie că nu mi-l voi schimba peste noapte. De asemenea şi cu favoritele din fotbal, fiecare ştie că sunt stelist şi că sunt un fan a lui Liverpool, datorită şi sloganului pe care îl are. Deşi lucruri minore, acestea oferă o imagine a ceva, şi în acelaşi timp exprimă constante care devin puncte de reper ale mele şi a persoanei pe care o reprezint.RTEmagicC_despartiri_text_jpg

La fel se întâmplă şi în relaţii, spuneţi-mi că nu e aşa, de multe ori oamenii ne identifică cu persoanele care sunt lângă noi şi care le iubim. Alex a lu’ Gabi sau Vasile a Mariei. Totuşi oare ne identificăm noi cu persoana dată.

Cândva, când eram mai mic şi încă mă conduceam în majoritatea lucrurilor auzite şi povestite şi repovestite de oricine, formulam anumite teze despre fidelitate şi, ciudat e, chiar credeam în ele, şi mă puteam penetra în dezbateri apărând punctul meu de vedere cu ferocitate. Acum mi se adevereşte de atâtea ori că facem concluzii despre lucruri netrăite, pripite chiar şi le formulăm ca legi de viaţă. Totul se schimbă atunci când dai cu capul în anumite lucruri şi de multe ori îţi pare rău de ideile ce le enunţai şi lumea le asocia cu felul tău de a fi. Astfel se creează stereotipurile şi se înglodează încrederea.

Deci ce gândeam eu despre fidelitate:

  • Îmi plăcea felul de a fi a relaţiei lui Will Smith, de atunci nu am verificat veridicitatea a ceea ce enunţam, adică, principiul era, că dacă cineva îşi înşeală partenerul, acesta o anunţă astfel făcând un fel de înţelegere pentru a nu lăsa loc de ascunzişuri şi era oficializată înşelăciunea în relaţie. infidelitate_b

Acum înţeleg că nu pot face aşa ceva, adică nu poţi a fi a mai multora şi în acelaşi timp a soţiei tale. Nu înţeleg cum se împarte inima în cazurile astea. Cum trăieşti cu gândul că ieri pe acelaşi umăr pe acelaşi buze a fost altcineva şi mâine s-ar putea la fel, apoi cum te poate privi soţia când ştie că nu deţine monopolul tău.

  • O altă chestiune pe care nu o înţelegeam erau dilemele pe care le vedeam în filme. Soţia înşela, păstra secretul, soţul înşela păstra secretul. Şi oricare afla primul făcea un scandal de se aprindea casa. E gândeam că în felul în care erau, ambii erau chit. Unu a înşelat, altul a înşelat şi trăim mai departe, fără scandal.

Ce simt acum e că dacă se întâmplă asta nu mai simţi persoana alături de tine ca aparţinând ţie, astfel scade in intensitatea şi dragostea şi apropierea şi încrederea.

  • Apoi ziceam că e normal ca soţul să aibă o amantă, că cum altfel, tu vii acasă de la serviciu, iar soţia ta nu mai are grijă de sine şi cum să o săruţi dacă ea miroase a ceapă, are părul încâlcit şi e într-un halat de ţii teamă să te uiţi la el, unde aici mai rămâne loc de sexxy.

femie_barbie_proeminentea

Ce nu am ştiut eu e că, atunci când iubeşti, ceapa poate fi cel mai puternic afrodiziac, părul încâlcit cel mai excitant lucru, iar halatul ăla mai frumos decât o rochie de seară de la fashion tv. Nu contează lucrurile astea, atunci când exişti pentru cineva, atunci tot ce e legat de persoana dată îţi intră în suflet şi nu mai poţi fi a altcuiva.

O dată într-o discuţie pe facebook, cineva punea la alegere, ce e mai bine să fii, soţia lângă care soţul se gândeşte la amantă, sau amanta care îl ştie pe bărbat lângă soţie gândindu-se la ea. Şi ceva m-a bulversat, de ce se ajunge la asta, oare femeile nu au încredere că îl vor păstra pe bărbat alături? Şi prin aceste preconcepţii femeile nu fac decât să confirme şi să împingă soţul spre infidelitate, de asemenea admit că viceversa e la fel.

Nu de multe ori am auzit, fraza, îl schimb pentru că şi el mă schimbă, sau umblu aiurea pentru că ştiu că şi ea umblă aiurea, fără a confirma lucrurile astea. Deci problema care e? lipsa comunicării? lipsa încrederii?

De multe ori mă simt vinovat atunci când chiar la nivel cerebral permit ca să merg mai departe cu cineva, adică de norma admisibilă. Dar şi aici e o buba, la fiecare norma admisibilă e diferită. Ascultam o prietenă care zicea că mereu i-a fost fidelă prietenului ei, adică nu a avut relaţii sexuale cu nimeni altcineva, dar totuşi a sărutat şi îmbrăţişat alţi băieţi. Şi totuşi unde e limita?

001d051AkMK-1Şi acum întreb, poţi fi a unei singure persoane întreaga viaţă? Eu personal cred în asta şi vreau să lupt pentru asta cu toate impedimentele şi toate greutăţile ce îmi vor apărea. Când iubeşti, poţi şi când vrei, aşa este.

Când spui că iubeşti, o zici că iubeşti necondiţionat, orice ar fi. Şi totuşi de ce atunci când suntem înşelaţi cele mai multe persoane sfârşesc în despărţire. Ştiu că s-ar putea să găsiţi echivocuri în cuvintele mele şi totuşi, eu zic că eu aş ierta, chiar aş ierta. Voi ce aţi face?

Eu vreau să fiu unul pentru una şi viceversa. Dar viceversa spune că e posibil?

A iubi la fel ca sloganul din reklama cu Salma Hayek la Avon:

Love today,

tomorrow,

and Always!!!

17 comentarii leave one →
  1. August 19, 2009 23:41

    ce sa zic…atunci cind esti casatorit ai 2 obligatiuni : sa iti cresti copiii( daca ii ai) si sa aduci bani acasa,ca relatia de prietenie cu sotia sa se mentina…

    sunt fidel,dar daca as fi casatorit as face ca will smith,fara indoiala..pentru ca e greu…nu vreau/pot sa explic de ce,dar daca as fi casatorit,as insela 100% si daca sotia m-ar insela,nu m-as supara😀 conteaza ca suntem prieteni si ca am un suflet pereche

  2. dumitrucondrea permalink
    August 20, 2009 12:06

    stii odata ce iubesti nu ai sa inseli niciodata, dar problema e ca poti sa nu iubesti toata viata, sau poate dragostea trece prea repede si apare obisnuinta. Barbatii inseala atunci cand vad in cineva ceva ce lor nu le ajunge. La fel si femeile. Inselatul e ” rabunare” asupra soartei care nu ne-a oferit ceea ce noi intradevar am dorit sa avem.

    • alex permalink*
      August 20, 2009 12:09

      multumesc Dumitru, si totusi…de ce nu putem iubi toata viatza?

  3. Dana permalink
    August 20, 2009 12:43

    O adevarata femeie poate fi si sotia, si amanta sotului sau:)

    • alex permalink*
      August 20, 2009 13:15

      bine spus:)….tu vei fi asa?

  4. Dana permalink
    August 20, 2009 15:26

    Presupun ca da:)

  5. August 20, 2009 15:52

    E foarte frumos ceea ce ai scris. As vrea ca peste 2 sau 5 ani sa-ti aud parerea in legatura cu asta. Posibil ca si eu credeam in dragostea eterna dintre 2 persoane. Azi cred doar in puterea sentimentelor, in dorinta de a fi impreuna, in compromisurile pe care le fac oamenii pentru a face un cuplu.
    Oricum sunt niste randuri foarte calde:).

    • alex permalink*
      August 20, 2009 22:19

      pey de nu ar fi dorinta si compromisurile….eternitatea nu ar putea fi eterna:)…Multzam:) si te invit peste 2-5 la mine pe blog:)

  6. Andreea permalink
    August 25, 2009 05:05

    Salut! Imi place ce scrii pe blog, imi place acest articol. Exista si dragoste adevarata, si dragoste la prima vedere, si dragoste care dureaza o viata. Daca unii din noi nu au parte de asa ceva, e din vina noastra. Am gasit ceva interesant si destul de bine spus la tema>
    Din cartea „Casatoria perfecta”, de Samael Aun Weor:

    IUBIREA este resimţită în adâncul inimii; este o experienţă vie şi minunată; este un foc care mistuie, este un vin divin pentru cei care beau din el. O simplă batistă parfumată, o scrisoare, o floare, răscolesc în adâncul sufletului emoţii sublime, extazuri insolite, voluptăţi inefabile.
    Nimeni n-a putut defini vreodată IUBIREA. Trebuie s-o trăieşti, trebuie s-o simţi. Numai marii îndrăgostiţi ŞTIU CU ADEVĂRAT CEEA CE ESTE IUBIREA.
    CĂSĂTORIA PERFECTĂ este unirea a două fiinţe care ŞTIU într-adevăr SĂ IUBEASCĂ.
    Pentru ca să existe CU ADEVĂRAT IUBIRE, este necesar ca bărbatul şi femeia să se adore în cele şapte MARI PLANURI COSMICE.
    Ca să existe IUBIRE, trebuie să existe o adevărată comuniune sufletească în cele trei sfere ale GANDIRII, ale SENTIMENTULUI şi ale VOINŢEI.
    Când cele două fiinţe vibrează armonios în gândire, în sentimente şi în actele lor de voinţă, atunci Căsătoria Perfectă se realizează în cele şapte planuri ale conştiinţei cosmice.
    Există persoane care sunt căsătorite în planurile fizic şi eteric, dar nu sunt în astral. Altele sunt căsătorite în planurile fizic, eteric şi astral, dar nu sunt în mental; fiecare gândeşte în felul lui; femeia are o religie iar bărbatul alta; nu sunt de acord în ceea ce gândesc etc. etc. etc.
    Există căsătorii armonizate în planurile gândirii şi ale sentimentului însă absolut opuse în lumea voinţei. Aceste căsătorii sunt pline de ciocniri; nu sunt fericite.
    Căsătoria Perfectă trebuie să se efectueze în cele şapte planuri de conştiinţă cosmică. Există căsătorii care nu ajung nici măcar la planul astral, iar atunci nu există nici cea mai mică atracţie sexuală; aceste căsătorii sunt veritabile eşecuri. Căsătoriile de acest tip se bazează exclusiv pe contractul de căsătorie.
    Unii oameni duc o viaţă matrimonială în planul fizic cu un soţ determinat, iar în plan mental au o viaţă matrimonială cu un soţ diferit. În viaţă se întâlneşte foarte rar o Căsătorie Perfectă. Pentru a exista iubire, trebuie să existe afinitate de gânduri, de sentimente şi de voinţă.
    Acolo unde există calcul şi interes, nu există iubire. Din păcate, în viaţa modernă, în lumea noastră de cont bancar, de tocmeli şi de celuloid, iubirea este călcată în picioare. În acele cămine unde nu există decât conturi şi calcule, nu există iubire. Când iubirea iese din inimă, revine cu greu. IUBIREA ESTE UN COPIL FOARTE SĂLBATIC.
    Căsătoria care se realizează fără iubire, doar pe bază de interese economice sau sociale, este cu adevărat un păcat împotriva SPIRITULUI SFÂNT. Căsătoriile de acest fel eşuează inevitabil.
    Îndrăgostiţii confundă adeseori dorinţa cu iubirea şi ceea ce este şi mai rău este faptul că se căsătoresc crezând că sunt îndrăgostiţi. Odată consumat actul sexual, odată satisfăcută pasiunea carnală, apare deziluzia, rămâne teribila REALITATE.
    Îndrăgostiţii trebuie să se analizeze pe ei însişi înainte de a se căsători pentru a şti dacă sunt cu adevărat îndrăgostiţi. Pasiunea este uşor confundată cu iubirea. IUBIREA ŞI DORINŢA SUNT ABSOLUT OPUSE.
    Cel care este într-adevăr îndrăgostit este în stare să-şi dea până şi ultima picătură de sânge pentru fiinţa adorată.
    Examinează-te pe tine însuţi înainte de a te căsători. Te simţi capabil să-ţi dai şi ultima picătură de sânge pentru fiinţa adorată? Ai fi capabil să-ţi dai viaţa pentru ca fiinţa adorată să trăiască? Reflecţionează şi meditează.
    Există oare o veritabilă afinitate de gândiri, de sentimente şi de voinţe cu fiinţa pe care o adori? Gândeşte-te că dacă această afinitate completă nu există, atunci căsătoria ta în loc de rai, va fi un adevărat infern. Nu te lăsa dus de dorinţă. TREBUIE SĂ OMORI NU NUMAI DORINŢA DAR CHIAR ŞI ÎNSĂŞI UMBRA ARBORELUI ISPITITOR AL DORINŢEI.
    Iubirea începe printr-un fulger de simpatie delicioasă, ea se substanţializează datorită tandreţii infinite şi se sintetizează în adoraţie supremă.
    O CĂSĂTORIE PERFECTĂ este unirea a două fiinţe care se adoră în mod absolut. În iubire, calculele şi conturile în bancă nu există. Dacă începi să faci proiecte şi calcule, înseamnă că nu eşti îndrăgostit. Reflecţionează înainte de a face MARELE PAS. Eşti cu adevărat îndrăgostit? Fii atent la iluzia dorinţei. AMINTEŞTE-ŢI CĂ FLACĂRA DORINŢEI CONSUMĂ VIAŢA ŞI ATUNCI NU RĂMANE DECÎT TERIBILA REALITATE A MORŢII.
    Contemplă ochii fiinţei pe care o adori, pierde-te în fericirea pupilelor sale, dar dacă vrei să fii fericit nu te lăsa condus de dorinţă.
    Nu confunda iubirea cu pasiunea. Omule îndrăgostit, ANALIZEAZĂ-TE profund. Este indispensabil să ştii dacă femeiea pe care o iubeşti îţi aparţine în spirit. Este necesar să ştii dacă eşti în afinitate absoluă cu ea în cele trei lumi ale gândului, sentimentului şi voinţei.
    Adulterul este crudul rezultat al lipsei de iubire. Femeia cu adevărat îndrăgostită ar prefera mai curând moartea decât adulterul. Bărbatul care înşeală nu este îndrăgostit.

    • alex permalink*
      August 25, 2009 10:52

      ce sa spun…interesant…..si mias da ultima picatura de sange..de miar cereo….

  7. Septembrie 16, 2009 14:48

    Alex, felicitari pentru blog! Imi place, ma abonez si eu. Stiu ca mai exista barbati care gandesc exact ca tine, dar sa recunoasca faptul in public… Esti un curajos si dat naibii de romantic. Faza cu ceapa m-a facut sa zambesc. Am inteles ca sotul meu spune adevarul cand ma vede frumoasa, chiar daca eu ma vad ciufulita, mirosind a ceapa, cu oja sarita de pe manichiura, etc. Ma opresc aici, risc sa-ti umplu blogul.🙂

    • alex permalink*
      Septembrie 17, 2009 01:45

      Multzam:)..si vezi credel…el nu tzio zice doar pt a fi dragutz..ci pt ca te simte asa:)

  8. irina permalink
    Septembrie 16, 2009 22:39

    imi place mult articolul tau si blogul in general.de admirat.privitor la articol…
    ai ierta?si cat timp ai fi dispus sa ierti?
    eu am iertat 4 ani o persoana care si-a recunoscut infidelitatile dar dupa 4 ani…am cedat.ne-am despartit chiar dak ink iubesc..neconditionat aceeasi persoana.
    dar voua…va doresc dragoste eterna!!!

    • alex permalink*
      Septembrie 17, 2009 01:46

      mesc….si totusi pe oricine nu ai iubi..in inima iti ramyne o dragoste eterna:)…pey…daca dupa 4 ani inca iti aminteai..pur si simlu nu ai iertat..ai lasat pe mai apoi…si sentimentu tea macinat pan tea doborat:(

  9. Septembrie 17, 2009 10:06

    alex,

    e foarte frumos articolul, te tine pina la ultimul cuvint. Acum despre stereotipuri, se considera ca de obicei, femeile sunt cele pastreaza caldura caminului, iar barbatii se mai incurca cu dame…pai, nu e asa. Mi-i neplacut sa admit ca fetele au adoptat un fel mai „liberal” de a fi, poate pentru a fi in pas cu relatiile astea moderne, poate pentru a trece mai usor peste dezamagiri..habar nu am de ce, cert e ca stiu barbati, adica stiu un singur barbat si mi-e de ajuns, sa stiu ca vede casatoria ca pe o cununa de fericire, sa stiu ca nu-si imagineaza relatii extraconjugale, crede intr-o iubire puternica si pilpiitoare..si asta e atit de frumos..si as si spus ca si rar, dar am gasit si aici acelasi mesaj..

    deci sa fim unul pentru una si una pentru unul o viata!
    si eu cred in asta.

    • alex permalink*
      Septembrie 17, 2009 18:39

      merci de comentariu:)..si chiar cred asta daca fiecare se implica cu tot ce are in relatie… si spusei de inselat din prisma mea de barbat adica daca as fi eu inselat dar cu aceeais precizie admit si viceversa:)…ashe ca Lets be Happy Toghevar:)

  10. Monica permalink
    Septembrie 17, 2009 19:27

    multsi ne-am da singele shi maduva shi plamanii shi inima ,ne-am da viatsa pentru cei pe care ii iubim.dar cine ar trai pentru persoana iubita?iubirea nu inseamna renegarea shi refuzarea vietsii proprii ci afirmarea ei…catsi oare ar avea curajul sa se afirme..=\ a trai pentru persoana iubita inseamna oarecum a trai pentru tine insutsi.cat despre infidelitate-odata ce sa intamplat nimic nu va mai fi la fel, mai bine, sau mai rau.pur shi simplu s-a stricat.

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: