Sări la conţinut

Efectul fluturaşului în credinţă

iunie 23, 2009
tags:

Sunt mai multe cauze care mă fac să scriu acest text. Să scriu ceva care poate supăra pe unii, poate chiar să mă şteargă din lista de prieteni. Sunt multiple efecte care se pot strecura după lecturarea a ceea ce am scris eu şi a ceea ce cred eu.

Nu ştiu de ce, în de cele mai multe ori acest subiect este unul dintre cele mai tabu. Unii se ascund alţii terorizează. De multe ori asta e cauza care dezbină în mod paradoxal. Schimbă atitudini şi marginalizează. Eşti etichetat şi, la rândul tău, omeneşte, etichetezi. E destul să zici ceva că deja multe priviri suspecte sunt îndreptate spre tine. Şi starea asta a lucrurilor induce frică, teamă de a pierde prieteni, părinţi, statut social şi un rând de alte chestii legate, în primul rând de noi – oamenii. Interpretările interpretează interpretarea şi se ajunge la o aşa numită concluzie logico-personală-acuzativă.

Dum1

E vorba de a zice ce religie eşti şi în ce crezi. Paulo Coelho (ştiu că acest autor nu e considerat ca argument şi în puteţi vedea irelevant) spunea în cartea sa Zahir, de ce toţi cred, că poţi decide totul pentru tine, mai puţin în ceea ce crezi?

Uneori sunt atât de bulversat de acest subiect pentru că e atât de stupid, cel puţin pentru mine, să priveşti lucrurile aşa. Adică, ori eşti cu mine ori eşti împotriva mea. De multe ori am zis că o religie nu diferă mult de o anumită filosofie sau doctrină politică. Şi sincer nu e relevantă pentru statutul meu de cel ce crede în Dumnezeu. Da, recunosc, sunt membru al Bisericii Oastea Domnului pe lângă Biserica Ortodoxă. Deci asta mă face că sunt ortodox, aşa cum îmi sunt şi părinţii şi bunica şi…cam tot arborele genealogic ce mi-l pot aminti. Însă faptul că cred în Dumnezeu nu are nici o legătură cu religia care sunt, pentru că religia limitează, religia te face să te simţi inferior şi ţi se accentuează inferioritatea. Totuşi nu zic asta de parcă ar fi un lucru rău, o zic pentru că o simt. Părerea mea e că, nu există biserici şi religii greşite sau biserici şi religii corecte. Există credinţa care te transformă prin forţa sa. Iar credinţa vine din nevoia omului de a se încrede şi a crede în ceva. Aş putea alterna chiar spre ateism, deşi cred în Dumnezeu. Nu cred pentru că mama când eram mic mă învăţa versiunea română a Tatăl Nostru, sau pentru că la adunare se predică aceasta, nu cred pentru  de Paşti stau în rând la împărtăşanie. Cred pentru că simt că există ceva dincolo de mine şi de ceea ce sunt, cred pentru că este în nevoile şi necesităţile mele ca om să cred.

Desigur există un oarecare mister legat de credinţa şi de religie dar asta nu poate face ca să negi unele lucruri şi să le accepţi neîndoit pe altele. Dar totuşi asta nu oferă dreptul de a te arunca spre extreme. Şi este nevoie de o privire la rece a lucrurilor, de înţelegere şi acceptare. Fiind cineva care încearcă să vadă lucrurile din mai multe unghiuri mă face să observ altele care sunt legate de aceste lucruri. De multe ori la studiu biblic mă ciocnesc de echivocuri şi lucruri care nu pot fi explicate. De multe ori citind sau căutând să face să înţeleg direcţia pe care o urmează credinţa, religia şi lucrurile legate de aceasta. Profesoara mea de literatură universală, Doamna Pilchin citând pe nu ştiu cine zicea că, primul pas spre păcate este acela de a afla noi lucruri şi sincer cred în asta pentru că e mai uşor să crezi şi să accepţi ceva când nu prea ştii nimic despre altceva. Putem vedea asta şi din exemplu alegerilor din Republica Moldova, e uşor a vota comuniştii când tot ce ştii sunt ei. Din viziunea mea, credinţa mereu a fost şi nu contează, ai crezut în zei, în plante sau în capacele de la bere. Credinţa a fost cea şi mai este secvenţial cea ce încearcă a crea o lume mai bună. Poate prin această afirmaţie m-aţi întreba, dar ce fac cu Dumnezeu? Păi, da, cred în el, cred pentru că e alegerea mea. E alegerea mea în ce să cred.

dum2Când eram mic, tot ce ştiam e că Dumnezeu există, şi chiar nu conta dacă e trinitate sau o singură parte, nu conta că îl cheamă Budha sau Iehova, ştiam că Dumnezeu există şi are grijă de mine cu toţi îngeraşii lui. Tot Dumnezeu a fost lângă mine în nopţile când plângeam de singurătate la ţară, şi tot el asculta ceea ce îi spuneam neînsemnat.

Ce am învăţat eu, de-a lungul istoriei religia a fost inventată de oameni pentru a ţine în frâu oamenii, pentru ai putea controla şi pentru ai presa din punct de vedere psihologic. Miturile antice m-au învăţat că zeii au apărut ca ceva din nevoia de a explica şi de a nu se simţi singuri. Zeii au fost veneraţi din nevoia omului de a găsi un refugiu, de a avea speranţă, de a şti că atunci când omenescul se termină începe dumnezeiescul. Apoi rând pe rând din evoluţia oamenilor au apărut religiile şi cultele religioase. Detalii multe nu dau pentru că cred că Mircea Eliade a fost destul de succint în lucrarea sa Istoria Religiilor şi nu are rost acum să fac copy-paste şi să scot ceva dintr-un context să bag în altul. Ceea ce zic acum e părerea mea. Religia a fost şi este o unealtă atât de eficientă încât ar fi inutil de a zice că ea e inutilă.

Sincer nu am nimic cu nici un fel de religie, toate au ceva bun şi toate au ceva care merită învăţat, ceva care să te influenţeze pozitiv şi care să facă lumea mai frumoasă. Însă din păcate, în loc de a unifica ceva şi a avea un scop comun, ajungem la cuvintele lui Păunescu, se ceartă între ele biserici, făcându-şi acelaşi reproş. Şi sincer, deşi încă nu am citit Nietzsche, sunt de acord cu el când zicea, că Dumnezeu a murit, voi l-aţi omorât.

De ce? Pentru că unele se poartă mai rău ca o companie care încearcă să atragă clienţi, folosindu-se de orice mijloc posibil. Spam şi în plus de afirmarea fiecăreia dintre ele, că ea este cea adevărată. Parcă aş citi pe popcornul cu aromă de caşcaval  – 100% natural. Exclud din start poziţia asta, de ce? Pentru că e evident că religia e direct proporţională în cele mai multe cazuri de criteriu geografic. Dacă gata eşti musulman, nu poţi avea salvare dacă nu accepţi creștinismul şi viceversa. Dar ce să zicem de oamenii care nici nu au auzit de religie şi mor, automat nu vor fi salvaţi? Unde sunt şansele egale şi dragostea lui Dumnezeu faţă de fiece om în parte? Părerea mea e că fiecare îl percepe pe Dumnezeu prin prisma percepţiei sale şi prin nevoile sale, neîncadrându-l astfel în nici un standard.

davidarmano_brand_heaven_hell_2Şi totuşi nu zic că niciuna nu e cea adevărată, zic că credinţa e cea adevărată. Ceea în ce crezi totuşi involuntar ţine de mediul în care te naşti, familia care te-a născut. Nu vorbesc de multitudinea de excepţii, şi totuşi astea nu fac decât să confirme ceea ce zic eu. Îşi poate închipui cineva că raiul e plin ori numai de musulmani, ori numai de ortodocşi ori numai de catolici. Nu neg nici o religie, să fie clar. Şi în plus, viaţa veşnică, e o nevoie pur omenească de a lupta cu natura şi mai ales cu moartea. Prin promisiunea asta, mulţi fac orice numai să se asigure că moartea nu e ultimul ghişeu pe la care vor trece. Totuşi faza de rai – iad anulează, concepţia de bine – rău. Pentru că după Judecata de Apoi, după ce vor fi trecuţi fiecare în categoria sa, un proces pe care doar oamenii puteau să-l inventeze, ar fi imposibil de a trece din o categorie în alta, deci o veşnicie în Edenul unde oamenii sunt numai fericiţi şi sunt prieteni cu animalele ( fază care cred că vine încă de la frica pe care o aveau oamenii antici care dormeau afară şi din când în când mai erau mâncaţi de animale, aşa încât ce şi-au zic, ar fi perfect locul pentru mine unde aş  dormi fără frica asta) şi apoi prezenţa numai fericirii, oare nu anulează o mulţime de alte sentimente pe care le are omul?, atrofiere de muşchi? Sincer , eu nu îmi închipui raiul şi viaţa veşnică, nu pentru că nu aş avea imaginaţie ci din contra, o astfel de perspectivă îmi îngustează imaginaţia. În plus ajuns în rai deja ţi se oferă dreptul de a face orice fără teama de a fi pedepsit? Sincer, de multe ori când mă gândesc la rai îmi apare în faţa ochilor imaginea edenică foarte intens răspândită a broşurilor Martorilor Lui Iehova. Poate că mă veţi critica însă e atât de naivă şi ridicolă de multe ori. Apoi faza cu iadul. Uite aici nu înţeleg, de ce Satan în timpul vieţii pe pământ te corupe să devii unul din el aşa încât ajuns în iad să te ardă în focurile veşnice? Numai nu-mi spuneţi că asta e o reeditare a mitului lui Prometeu. Şi de unde imaginea focului atât de satanică, oare nu există metode de tortură mult mai crude şi mai dureroase pe care ţi le poate oferi cu drag cineva timp de o veşnicie? Şi interesant că mulţi cred doar din perspectiva asta omenească că vreau acolo dar nu acolo şi nu din Dragostea faţă de Dumnezeu. Imagine intens promovată în perioada evului mediu.

Faza ce mă irită e că, dacă nu aparţii unei anumite religii deja eşti văzut ca inamic al unei alteia, până când decizi să te alături celeilalte. Şi apoi faza că unele te exclud din start şi evită să aibă relaţii cu tine tocmai din aceste considerente. În loc de a lucra pentru binele comun, de a conlucra, acestea se mănâncă între ele, se acuză şi se ajunge şi chiar la vărsări de sânge. Şi aici unde e Dragostea promovată de Dumnezeu? lov1Poate că insist atâta pe dragoste şi unitate , mă veţi cataloga ca hippie, fie, doar v-am spus că etichetările sunt atât de neimportante pentru mine. Dacă veţi fi atenţi, veţi vedea statusul meu de pe facebook care indică religia mea. Şi asta pentru că sunt de acord cu doctrinele, în fine cu ideea lui Martin Luther, prin care se expune o relaţie unică cu Dumnezeu ne intermediată de orice fel de simbol sau chestiune interpretabilă şi totuşi nu exclud simbolurile, deci biserica şi comunitatea creştină, pentru că asta e cultura cu care am crescut şi în care m-am născut şi ar fi aberant să o neg şi să o anulez. Ne acomodăm locului şi îi acceptăm principiile, totuşi aici zic selectiv, mai ştiu că învăţăturile creştine arată că nu poţi cerne Biblia alegând ce-ţi place şi ce nu. Dar poţi acomoda ceea ce e mai aproape de sufletul tău.  Faza ce mă mai irită că unele idei trec într-un fanatism şi într-un extremism aberant. Legându-se de lingvistică şi de textul direct scris în Biblie. Săptămânile trecute, un Martor de a lui Iehova încerca să-mi demonstreze ne-trinitatea ortodoxismului prin anumite versete luate selectiv în care se punea accent anume pe cuvinte şi de aranjamentul lor în propoziţie. Asta mă face să mă gândesc câţi creştini oare au citit Biblia în original şi să zică exact ce scrie acolo. Eu nu am citit-o pentru că mai ştiu că a fost scrisă de oameni simţind Dumnezeul în dânşii, ştiu astfel de faze şi mai ştiu că oamenii din toate timpurile au avut tendinţa să înfrumuseţeze anumite chestii. Şi părerea mea e că Biblia ar trebui văzută ca o concepţie şi nu ca o carte în care fiece cuvânt e direct egal cu realitatea la care trimite. Eu zic că dacă iau orice carte cu anumite concepte şi principii le pot adapta la orice situaţie din viaţă şi deci eu zic că nu e corect să foloseşti anumite pasaje din Biblie luate selectiv pentru a argumenta o idee. Pentru că noi suntem oameni şi trecem noi prin prisma interpretărilor. În orice religie există elemente ce vin de la păgâni deoarece se ştie că de-a lungul istoriei religia a mers mână-n mână cu cultura. Şi totuşi de ce să le excludem? Oare aşa ne-am apropia mai mult de Dumnezeu?

Mă irită chestia, că religia a devenit o chestie de trebuie să fac şi nu – vreau să fac, trebuie să cred şi nu – vreau să cred. Se renunţă la legătură spirituală pentru detalii de ritualizare. Incapacitatea unora de a trece peste anumite reguli pentru că ele vin atât de stricte. Şi aici vorbesc de excluderea membrilor unor familie dacă aceştia îşi schimbă sau nu religia. Oare nu Dumnezeu învaţă a fi toleranţi?

img_belief

Şi eu revin la dragoste, şi nu contează ce religie eşti, sau dacă eşti ateu sau necreştin. Atâta timp cât văd că scopul tău e cel a construi şi nu – distruge, vei avea respectul meu. Şi nu contează dacă eşti mormon, iehovist, adventist, baptist, musulman etc., dacă voi avea să te iubesc, te voi iubi, oricare ar fi principiile tale cât de antagoniste cu ale mele nu ar fi. Eu cred că contează relaţia dintre oameni, conlucrarea lor indiferent de cult. Şi dacă toţi cei care se consideră că cred, ar pune în lista de priorităţi de a iubi pe cel de alături şi de a-l respecta, înaintea lucrului de a acuza că principiile tale nu-s corecte şi de a încerca să te atragă în ceata lor din ceata voastră, atunci Dumnezeu ar reînvia în inimile fiecărui din noi. Dar din păcate suntem oameni şi nici chiar idealurile şi viziunile mele utopice nu i-ar putea schimba, nu ne-ar putea schimba şi deci ce ne rămâne să facem?

Eu! Eu continui să cred, continui să-mi ştiu că există cineva acolo care are grijă de mine, cineva căruia să-i zic în fiece seară, mulţumesc pentru ziua ce a trecut şi să-l rog să aibă grijă de persoanele care le iubesc şi la care ţin şi prin felul meu de a fi, de a încerca să iubesc pentru că prin iubire îl cinstesc pe Dumnezeu, şi ştiu că de multe ori sunt slab dar asta nu mă face să mă auto-flagelez pentru că Dumnezeu dăruie şi dragostea faţă de sine.  Eu nu vă pot impune ceva, şi vă voi respecta pentru alegerea voastră, aşa că vă rog acceptaţi-o şi voi pe a mea.

Nebănuite sunt căile Domnului!

girl-with-flower

23 comentarii leave one →
  1. DSI permalink
    iunie 23, 2009 20:26

    😀
    Cam stiu ce te-a influentt sa scrii articolu’ 😛
    Pai nici eu n-am nimic impotriva diversitatii religiilor, sau a a persoanelor care au alta credinta!
    Pur si simplu, cred ca religia ta, nu e aceea pe care ti-o alegi tu, ca Iuda, ci cea cu care te-ai nascut, si e obligatia ta de credincios sa crezi in acel in numele caruia te-au botezat! Asociez involuntar actiunea de a-ti schimba religia cu ceva josnic, si murdar, nu doar fugi de tine insuti ca un las, ci si ii renegi pe toti cei care au fost pina la tine, inteleg ca pina si crestinismul cindva era pagin, insa ma consoleaza faptul ca pacatul nu el al meu, care m-am nascut crestina 😛 Este acelas lucru, daca intr-o zi ne-am gindi, „Hmm, mie nu-mi place mama mea, sau princiipiile ei, sau tatal meu,- hai si m-oi duce la supermarket si mi-o lua altu”
    Si mai zic inca ceva si gata, cineva a zis „Vrei sa fii bogat, inventeaza o religie” si multe din sectele de azi, doar ii pe manipuleaza pe sarmanii asa zisi credinciosi, si atunci cum poti simti alt ceva decit mila, fata de aceeia, care s-au lsat ca o marioneta in miinile papusarului lor?

    • alex permalink*
      iunie 23, 2009 22:08

      doinitz;)…iak cititoarea mea fidela:)…mesc mult pt faptu ca si de fiece data lasi un comentt despre pozitia ta fatza de ceea ce expun eu:)
      hug:)

  2. by Gigolo!! permalink
    iunie 23, 2009 20:30

    Mi-a placut postul!!
    Simt aceleasi trairi ca si tine Alex!! La moment nu ma consider crestin (desi sunt dezamagit ca miam pus increderea intro ideie) dar sunt un liber cugetator!!E bine ca continui sa crezi si sai multumesti fortei divine pentru ca esti de zece ori mai pueternic decit o persoana care nu crede !Eu la fel incep ziua cy fraza ca dumnezeu ma apara si protejeaza si voi avea succese mari!
    Atita timp cit o religie va institutionalizata si exploata financiar ia va pierde contactul cu forta divina !!
    Pentru mine ceea ce simt eu tragic este cum oamenii incerca sa minta si sa se insele unii pe altii cu privire la divinitate!!!Trebuie sa sufere toate consecintele pentru asta !

  3. by Gigolo!! permalink
    iunie 23, 2009 20:39

    zeii biblici nu stiau ca existau Asia,Europa,America si Australia,nu cunosteau sistemul heliocentric,nu aveau scrupule morale cind era vorba de de favorizat “poporul ales”
    este balsfemeie sa spui ca paminteanca maria a fost insarcinata de la adevarata divinitate,deasemenea e blasfemeie sai spui divinitaii Tata pentru ca tata e barbatul care iti fecundeaza mama;

    • alex permalink*
      iunie 23, 2009 22:06

      aici, unele sunt deaccord , unele nu:)

  4. Madlen permalink
    iunie 23, 2009 20:42

    Alex e unul din cele mai bune articole ale tale. Asa ca imi permit sa te felicit pentru aceste reflectii, atit ca la nivel tehnic cit si la cel spiritual. In mare parte parca imi citeam gindurile frumos aranjate in nopti de meditatii, si SINCER ma bucur ca mai exista oameni care gindesc la fel. Foarte rar ne permitem sa gindim asupra acestor intrebari, care ne macina si inca si mai rar sa ne impartasim impresiile, dubiile, intrebarile celor din jur.
    >:D<

    • alex permalink*
      iunie 23, 2009 22:07

      Mesc, Alina draga:)… asta ma face sa incerc sa abordez kestii inabordabile;)

    • farasuflet permalink
      iunie 24, 2009 20:24

      subscriu 100% 😀

    • alex permalink*
      iunie 24, 2009 20:53

      100 + 27%….e mai tare:)

  5. by Gigolo!! permalink
    iunie 23, 2009 20:43

    cunoasterea binelui si raului este o obligatie si nu un pacat!
    binele poate fi cunoscut numai prin comparatie cu raul!
    Recomand la toti Pavel Corut care mai cred ii zeii miturilor relogioase !!
    Citez:”foarte putin oameni reusesc sa sparga aceasta sfera,cu emisiile creierelor lor,ajungind la mentalul colectiv superior si la veghetorii divini.Acesti alesi primesc informatii exacte,prin inspiratie genial,fapt pentru care produc adevarate revolutii in cunoastera stiintifica,creatia de bunuri si valori,comportarea morala.”

  6. Monica permalink
    iunie 23, 2009 21:01

    Again.. jos palaria in fata articolelor tale.. E superb…
    Si cum ti-am zis.. sunt de acord cu tine.. dragostea nu trebuie sa tina cont de religie…:)

    • alex permalink*
      iunie 23, 2009 22:06

      Love love love:)..mesc ca mereu ma citesti:)

    • Monica permalink
      iunie 26, 2009 21:54

      Cum sa nu te citesc daka am inceput sa adoooor articolele tale? 😀 Considera-ma unul din fanii tai 🙂 hehehe

    • alex permalink*
      iunie 27, 2009 03:59

      make me blush:)

  7. iunie 23, 2009 21:48

    in mare parte religia e un fel de cod al bunelor maniere, facut sa tina n frau societatile. Omul are nevoie de reguli, pacat ca s-a abuzat atat! bv pt tema abordata

    • alex permalink*
      iunie 23, 2009 22:05

      agree:)….chiar si eu sunt un foarte bun creator de reguli, faza e ca, imi place sa introduc regulile pe parcurs observand ce nu merge si ce merge…si sa reglementez ceea ce nu megre:), mesc pt comentariu:)

  8. Irina Kaiser permalink
    iunie 24, 2009 09:30

    de acord cu Madlen. Este unul din cel mai bun blog! Este mai matur sh mai profesional!
    Imi pare bine ca crezi astfel despre religii shi ca nu eshti un fan inrait. ma everveaza oamenii care is fanatici.

    sa crezi e ceva normal sh nu tre satsi fie rushine. de multe ori am observat ca, cind eshti singur sau nu te simtsi bine, ai nevoie sa crezi in ceva pentru a nu cadea in depresie.

    este dumnezeu sau nu, nu are importantsa. omul se va sinucide daca nu va crede in ceva.

    • alex permalink*
      iunie 24, 2009 20:55

      si tu in ce crezi?

  9. Scorpia K. permalink
    iunie 25, 2009 12:12

    Eu nu aş fi avut răbdarea să scriu un astfel de articol, cel puţin nu încă.

    Mi-a plăcut concluzia, un soi de „totul începe şi se sfârşeşte cu dragostea”. Şi n-aş stărui prea mult asupra lui „sfârşeşte”, căci.. căutarea continuă!

    Felicitări pentru consecvenţă şi maturitate. 🙂

    • alex permalink*
      iunie 25, 2009 12:51

      pay faza e ca ..as fi continuat sa scriu..daca nu era concluzia…k..eu as mai fi avut ce spune…il bagam si pe makiaveli cu divide et impera…si..multe altele..comentru asupra unor principi…dar..si asha cred k suparai pe cineva..asha k nu am vrut sa fiu chiar asa rau:)

  10. Jenika permalink
    iunie 26, 2009 10:54

    Alex, jos palaria in fata netali…:D
    Esti tare „de fier” daca ai avut curajul si rabdarea sa scrii articol despre religie, care e, fara sa vrem, asa cum ai etichetat-o si tu, o tema tabu. 🙂
    Cit despre legatura credinta-dragoste: ma scarpina in palma sa nu scriu ca am o ciuda inexplicabila despre religie vs dragoste, de cele mai multe ori religia este o bariera in dragoste (de fapt tu ai enuntat gindul asta ) si asta ma doare cel mai mult.
    Totusi hai sa ne amintim, de cite ori am privit pozitiv o femeie in „paranja” pe strazile chisinaului si nu ne-am permis pentru nici un moment sa o judecam pentru acest lucru? In cazul asta ea nu a vazut religia ca un obstacol, ci a mers pe calea iubirii. Mie, personal, mi-e mila de ele si intr-un oarecare moment chiar le condamn. Nu stiu daca am intlnit vre opersoana care sa gindeasca altfel, probabil nu sunt atit de norocoasa. 🙂
    Poate problema e in noi? (Si aici ma intorc la primul meu gind din comentariu, nu la cel cu aruncatul palariei, dar putin mai jos 😀 ) Poate noi cream aceste stereotipuri si ne auto-condamnam? Omul este predispus sa-si creeze singur suferintele, pentur ca fara suferinte viata nu ar avea gust. Ma rog, nici eu nu pot raspunde de asta data…:(

    • alex permalink*
      iunie 26, 2009 11:17

      :)..bine zis:)
      pay eu am zis k e omestete a eticheta, a crea stereotipuri….de a cataloga….chiar daca nu ar treb…paranja….corect de dragoste…totusi cum crezi ce efecte a avut decizia ei?
      si daca e omul prediuspus spre suferinte..cum comentezi tu edenul?

Trackbacks

  1. Blogostart – vrem să-ţi citim gândurile! » Articolele participante la concurs

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: