Sări la conţinut

Radical din Douăzeci la Puterea a 2

mai 28, 2009

Iată, uite-mă şi pe mine la 20 de ani, vârsta care mai toţi o invocă în amintiri şi regrete. Vârsta care e cântată, e rotundă. Vârstă la care nu te mai întorci niciodată dar care rămâne adânc în suflet. Sunt aici în aceşti ani, sunt provocat să-i urmez, să-i ascult. Sunt programat să-i am, dar doar pentru o bucată. Poţi avea 20 de ani doar când ai 20 de ani. Alteori doar îi invoci, îi chemi şi încerci să-i copiezi.

Am 20 de ani, ceea deja ce pot spune că e o adevărată performanţă, când eram mic nu credeam că voi trece vârsta de 18 ani. Că voi dispărea între timp, că sunt efemer şi voi fi întors în efemeritate. Pe atunci mari planuri nu-mi făceam, că vreau să fiu ăla, că vrea să fiu asta. Nu-mi cream nici idealuri, nu-mi constuiam vise. Ambiţiile erau mici, puţin sub nivelul prafului de pe drum, pe atunci credeam că e suficient să te bucuri de ceva că restul e finit. Dar această bucurie nu consta în a folosi apoi a trece la altă bucurie dar bucuria de a păstra ceea ce ai. Bucurie de a fi tu, bucurie de a avea ceva. Aşa am crescut şi acum nu pot să-mi amintesc că cândva am vrut să mă fac ceva, cosmonaut sau tractorist. Fratele meu era acela cu poveştile care ţinea sus. Vorbea de avioane şi maşini, ex-preşedinţi şoferi la dansul şi că o va duce pe mama să vadă circul cu o maşină gruzavaia. Eu tăceam şi mă rugam să trăiesc.

Acum am 20 de ani, nu ştiu câte am reuşit până acum, la cât de relative şi efemere sunt rezultatele obţinute, nu ştiu dacă am intrat in ADN-ul amintirilor anumitor persoane. Nu ştiu dacă ceea ce fac eu în continuare e bine sau nu. Iar această neştiinţă nu vine din interiorul meu ci din plăsmuirile obiective ale realităţii.

Pentru mine eu simt că fac ceea ce trebuie, adică ceea ce îmi place şi care continuă ruga mea de a trăi. Din păcate planuri uriaşe nu-mi fac, dar planuri grandioase în sufletul meu ce par minuscule şi aproape insesizabile pentru alţii.

Am 20 de ani, şi unii deja mă întreabă cum te simţi la anii ăştia, vă rog să mă întrebaţi la 21 cum e la 20 de ani, atunci când ai un tricou nou nu poţi spune deodată cum e. Poţi doar intui însă cu timpul vezi dacă e plăcut sau nu, dacă atrage petele şi dacă renunţă la ele uşor. Mai apoi poţi sesiza durabilitatea acestuia, asortarea şi amitirile trăite împreună cu el. Dacă nu şi-a pierdut culoarea şi dacă renunţi la el când vine tricoul cel nou, şi mai ales cum renunţi la dansul, îl pui în cutia cu amintiri, îl dai la second-hand sau pur şi simplu îl arunci sau speli podelele cu dânsul.

Am atâtea întrebări fără răspunsuri, răspunsuri fără întrebări. vreau atât de multe lucruri şi sunt confuz în tot atâtea. Nu-mi ştiu direcţiile deşi îmi ştiu drumul. Nu ştiu unde sunt opririle deşi cunosc intervalurile. Am griji, speranţe, sentimnete. Ştiu că atunci când voi împlini a doua oară 20 de ani, la 40, nu ştiu cât de aproape îmi va părea sfârşitul şi depărtarea începutului la ce cote va varia. Nu ştiu dacă voi mai avea vise atunci sau doar regrete, nu ştiu dacă grijile se vor repeta în cicluri sau vor fi altele noi-nouţe pe platfoma celor vechi. Până la al doilea 20 de ani, îmi rămâne să trăiesc, să trăiesc şi să păstrez.

Din ceea ce pot spune acum că am învăţat e că, oamenii au foarte mari carenţe la proprietatea de a păstra. De a păstra ceea ce are, de a preţui ceea ce are. Mereu e în schimbare şi căutare de noi începuturi, face barteruri la tot pasul. Dă-mi şi îţi voi da. Trăiesc azi – au, mâine nu mai vor ce au azi, poimâine -pierde, pentru ca în a patra zi că dorească ceea ce are azi, în a cincea sunt despresivi şi regretă, în a şasea disperat caută, în a şaptea renunţă pentru ca azi iar să aibă.

De ce omul nu pune accent pe autarhie, adică de a mai permite selectiv anumitor factori să intre şi să iasă, dar să păstreze cu tot ce are, ceea ce are. Mereu zice că tinde spre ceva mai bun, că pentru a obţine mult râvnita fericire trebuie să te ridici la nivelul ăla, apoi la celălalt. Mereu, noi oamenii suntem puşi pe drumuri. Şi nu putem să ne auto-conservăm. Spunem că fenomenul ăsta se numeste progres, dar oare chiar aşa este? Poate că eu nu înţeleg dar ştiu ceea ce spun, de ce ceea ce avem considerăm atât de efemer. Părerea mea e că atunci când găsim ceva, îmbunătăţim ceea ce găsim dar nu schimbăm. Ne bucurăm şi preferăm să rămânem cu asta. Pentru că dacă ceea ce ai nu vezi ca efemer atunci iubeşti şi dacă iubeşti atunci păstrezi. Uite aici eu mă refeream când ziceam că votez Stabilitatea, optez pentru voiţa de a nu căuta ceva mai bun, dar de a îmbunătăţi dacă trebuie îmbunătăţit ceea ce avem, dar a îmbunătăţi nu e un scop în sine, scopul e de a păstra ceea ce ai şi de a te bucura de ceea ce ai. Atunci când faci asta celelalte singure vin şi progresul este iminent. Capacitatea de a crede în ceea ce ai şi dorinţa de a păstra face ca eu cu paşi de vrăghiuţă mutantă să mă mişc prin viaţă.

Am 20 de ani, iubesc şi votez Stabilitatea, la ora când scriu asta, asta sunt!

20years

4 comentarii leave one →
  1. Irina Kaiser permalink
    mai 28, 2009 12:46

    ggg in al meu ADN precis ai intrat >:D<

    s creshti mare!

  2. Nikky_sno permalink
    iunie 1, 2009 05:52

    cind iti citesc reflectiile mereu devin ginditoare…Profund si sincer…aflu cite ceva de care habar n-aveam…Poate ca vise mari n-ai avut cind erai mai mic…dar anume felul tau de a fi…la sigur te va ajuta sa ajungi departe in viata…nici eu n-am un anumit punct, ceva concret la care vreau sa ajung…dar stiu cu siguranta ca ceva vrea sa fac in viata asta…sa privesc inapoi(cind va veni timpul)…linistita si satisfacuta…traieste intens anii astia!!

    • alex permalink*
      iunie 1, 2009 14:46

      :)…multzam nikky:)..pt apreciere:)

  3. iunie 1, 2009 14:44

    Ai intrat in ADN-ul amintirilor anumitor persoane 😉 Esti un om minunat! Si-ti doresc multe zile de nastere de 20 de ani!

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: