Sări la conţinut

Zâmbetul Spermatozoidulului!

ianuarie 31, 2009

Profesoara mea de literatură zice că : ” Fiece din noi e deja un mare spermatozoid câştigător, care în timpul procreării a reuşit să-i învingă pe alţi, în număr de milioane, spermatozoizi. Fiecare din noi e maximum ce putea fi adică cel mai bun!”

ovul-spermatozoiziToţi avem alură de câştigător şi toţi putem reuşi dacă ne păstrăm aceeaşi vitalitate din perioada pre-gestaţie. Nu există mediocritate, sau există însă pentru fiecare există un punct de maxim şi un punct de minim. Pentru cineva o înfrângere e echivalent cu o victorie a altuia.

Asa e viaţa – ne învaţă. Deseori se întîmplă să dorim a fi la înălţime, ştiind că cu un simplu pas ai putea pune punct la tot şi toate. Punct ţie şi …la fel vei sfârşi înainte de a raţionaliza şi înţelege că chiar ai pus un punct. Deseori se întâmplă să ne ciocnim cu situaţii. Să punem o dată punct, să punem a doua oară punct, a treia…şi ceea ce credeam că am sfârşit de trei ori se dovedeşte a fi : Trei puncte şi din nou începutul ce ar duce spre eventuale alte trei puncte.

Dar să nu uităm că suntem învingători!

Simt că pe măsură ce vrem ca totul să fie bine, totul fuge pe altă pistă, ba mai mult, vine şi în contrasens..izbindu-ne.

Mai rău chiar atunci când credem că trecem linia de sosire, nu primul, nu ultimul.  Pe poziţia ce o vrem, şi atunci apare ceva care să ne arate că de fapt linia e dincolo de start.

Mereu ceea ce s-a aplanat se transformă în altceva, oferindu-ţi o dificilă joacă de-a surprizele, surprizele, pentru ca tu să dansezi pentru ele, şi totuşi suntem învingători căci prin dans ne îndeplinim un vis.

Ştim că dansăm pentru public, aşa cum spermatozoizii se luptă pentru ovul. O colonizare a clipei pentru o gestionare a celei ce va veni.

Mereu când crezi că ai ieşit din labirint realizezi că însuşi eşti labirintul iar încercarea de a ieşi e pur metaforică pentru că nu ştim ce e dincolo de labirint. Avem o concepţie vagă a ceva, ceva ce vor toţi şi toţi o plâng că nu o au, şi cât de nenorocoşi sunt.

Avem o viaţă şi deja suntem învingători!

Cel mai perfid model de a ne purta corona de învingători este să zicem că las”că va veni şi vremea mea când din învingător voi deveni triumfător, şi în acest fel ne pierdem coroana, căci timpul ne depăşeşte în cursa pre-esenţei.

Oare cum zâmbeşte un spermatozoid când ceilalţi îi văd coada ? Oare cum se simte un spermatozoid venind al doilea la finiş ? Şi deci fără victoria primară a unui singur individ din mulţime nu am fi ceea ce suntem astăzi. E ciudat cum în perioada aia, unul avea forţă însă după ce creştem şi ne umflăm de grandoare de învingător , plîngem că doar o singură voce nu poate fi auzită din muţime. Iar dacă ne gândim mai profund, au fost o muţime de acei asemeni nouă ce nu au avut sanşa unei curse prin spermiducte cu şanse egale, ori find striviţi în prezervativ ori fiind alungaţi în gol.

Aşa se întîmplă şi cu învingătorii de azi, ori ne stopează ceva, şi ne transformă în ceva ce trebuie curăţit şi aruncat sau terminăm nicicând atingând ceea ce e dincolo de tunelul vieţii.

Depinde de noroc poate, depinde de perioadă sau de locul în care suntem produşi, depinde poate, dar în goana nebună depinde de noi. Dacă ne plângem şi ne ponegrim soarta, prezervativul sau golul ar fi putut fi maximul nostru existenţial.

Ar mai fi o pistă unde învingădor devine învins însă în acea cursă se întâlnesc două armate fără întenţia vreunei lupte, se întâlnesc realizând că au fost înselaţi de fabrică. La început suntem practic identici, depinde unde intrăm şi depinde dacă intrăm pentru a fi ceea ce suntem.

Cu mult optimism, cu multă căldură, să le urăm ca spermatozoizii zâmbăreţi ce vor ajunge triumfători să fie în noi.

În fiece din noi se ascunde un spermatozoid, ce a zâmbit o dată.

Aşa că zâmbiţi, o puteţi face deşi în urmă avem-o coadă!

6 comentarii leave one →
  1. ianuarie 31, 2009 02:26

    shi tu te temi ca mama ta o sa citeasca asta?
    din pacate n-am gasit nimic cu care sa te shantajez… frumos scris….

  2. moon member permalink
    februarie 1, 2009 23:22

    heh, nice. Sfaturi bune, tema tratata optimist, exact de ce aveam eu nevoie 😀

  3. Melly permalink
    februarie 5, 2009 11:50

    la naiba…:))….sper ca asta nu te va convinge sa nu folosesti prezervativul..:))

  4. iulie 8, 2009 00:21

    Oare cum zâmbeşte un spermatozoid când ceilalţi îi văd coada ? Oare cum se simte un spermatozoid venind al doilea la finiş ?

    Alex, ai sa ma faci sa-ti fac cadou un microscop, sa studiezi si sa-mi spui si mie :)). Glumesc.
    Ingenios. Foarte 🙂

    • alex permalink*
      iulie 8, 2009 09:22

      Faza e ca trebuie sa-ti imagineyi zambetul dinaintea triumfului de a a se uni cu ovulul primul, sincer uneori cand te gindesti ca, sa fi fost noi cu cateva secunde mai lenti nu existam, si atunci se da cea mia inversunata lupta pt viata desi nu observam si nu nio amintim, dar lupta cu milioanele celelalte si a iesi la finis primul si inca a trece si de darwin de regulie selectiei naturale si a fi acum si a scrie e una din cele mai magnifici victorii, si putin sunt cei ce o realizeaza:)

Trackbacks

  1. Blogostart – vrem să-ţi citim gândurile! » Articolele participante la concurs

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: