Skip to content

Când vin acasă…dorm!…prOMIT!(dar nu omit poetul)

Ianuarie 20, 2009

E marţi şi e zi de ianurie, o zi în care încă trebuie să fii cu ochii pe pantofi pentru a nu te murdări prea tare, şi încă a mai înota prin ceea ce diseară va pieri pe cîrpa de curăţat încălţăminte.

M-am trezit dimineaţa cu aceeaşi eternă promisiune a tuturor de dimineaţă: ” Cînd vin acasă , mă culc, asta e precis!”, consolîndu-mă cu această promisiune mi-am băut ceaiul obişnuit şi am băgat în mine, cu silă, biscuţii de ciocolată ce îmi plac mult.

La Facultate,am făcut doar o pereche, ca folosindu-mă de calităţile mele de a găsi puctul slab al profilor, am cerut voie , la tot torentul, să ne ducem la funeralii lui Grigore Vieru.

Chiar voiam să fiu acolo, căci ştiam că dacă nu voi fi, voi mai adăuga un regret la imensa mea colecţie. poate că e un moment istoric, însă în acelaşi timp e o cumplită pierdere. Realizez încă o dată că pentru a observa valoarea cuiva, trebuie doar să o stergem din realitate. Adevăruri ce nu mor şi sunt ciclice, iar şi iar şi iar.

Acum stau în faţa calculatorului, e seară , e aproape iar ora cînd trebuie să plec la culcare. Şi tot ce e roz acum pentru mine sunt izmenele mele roz ce le port zilnic şi halatul mamei în care stau mai mult din plictiseală decît de frig. Şi nu m-am ţinut de promisiune, nu am dormit.

Mă gîndesc la poet şi în acelaşi timp la ce vreau. Nu vreau acum să-i scriu un necrolog nici să-l elogiez umplînd mesajul cu sofisme, nu vreau să spun că e cel mai mare şi să fiu adeptul marilor schimbări ce spun că toţi se vor produce. Adică să se schime str Puskin cu numele lui Vieru şi să schimbe numele satului lui. Vreau să vorbesc despre cum l-am perceput eu.

Deşi se speculează acum. Eu nu voi fugi acum la librării pentru a procura cărţi ce mai înainte nici nu le citeam ce denumire au, ale poetului. Nu voi încerca să învăţ versuri spunînd cît de tare îmi sunt dragi. Nici nu cred că îl voi cita mai des decît am făcut-o pînă acum.

Vieru nu a fost niciodată unul din poeţii mei preferaţi, deşi sunt versuri ce chiar îmi plac de la el. Nu am găsit în poeziile lui (cele lecturate de mine) nici un principiu de viaţă pe care să-l focalizez şi să-l urmez, deşi am folosit versurile lui pentru a sensibiliza anumite persoane şi de a le aduce un zîmbet pe buze. Nu voi spune că e poetul ce m-a creat ca personalitate şi că veşnic va rămîne în inima mea, dar pot spune că e cineva care mereu a fost constant de cînd mă ştiu, mereu acolo, la orice serbare şi mereu acelaşi poet.

Deseori glumeam pe seama lui datorită zilei de naştere, că eu pe 14 februarie ultimii trei ani am sărbătorit ziua lui şi nu Valentine”s pentu a justifica starea mea de solitudine.

Ţin minte cînd l-am văzut ultima dată pe viu, era în aceeaşi zi cînd mi s-a întîmplat sărutul în ploaie cu Natalia, eu o aşteptam iar el pur şi simplu traversa parcul gîndind cu voce tare ceva cuvinte, atunci nu m-am interesat ce zicea aşa cum nici acum nu am interesul a-mi aduce aminte.

Prima dată l-am la Şcoala Tînărului Filolog, am făcut poza în prima mea vizită acolo (2007). Acelaşi păr răvăsit dar totusşi aceeaşi constantă. La începutul lui 2007, la liceu am fost însăşi în pielea lui la o ceremonie. Ştiu că atunci m-a iritat o profă, care a spus nişte cuvinte la prima repetiţie pentru serată că degeaba mi-a dat mie să fiu Vieru, dacă citesc de pe foaie, inutil îi repetam că dacă eu am spus că învăţ 12 pagini pe de rost despre viaţa lui, pentru a înscena un interviu apoi aşa va fi. La următoarea repetiţie, aceeaşi profă ar fi vrut să-mi ridice statuie. A fost ceva ce mi-a demonstrat şi mie că îmi ţin promisiunile. Aşa am aflat multe despre el, şi deşi poate destinele noastre se intersectează în anumite puncte niciodată nu m-am identificat cu el. Vieru a fost pe atît o rutină pe cît un fenomen. Şi chiar de acum în colo o legendă a scrisului din Republica Moldova.1355

Am fost azi în scuar şi m-a îmbulzit şi eu da mii de oameni pentru a vedea faţa fardată a poetului, e ciudat cum o ultimă privire îţi poate schimba definitiv cursul amintirilor despre cineva. Am stat în rînd şi am făcut-o cu plăcere trecînd cu vederea toate incomodităţile şi aş fi vrut ca atunci cînd să fi fost lîngă el să fi aprins lumînarea şi încet să fi pus florile lîngă el. îNsă pentru că nu eram singurul  a trebuit să mă comport şi eu după principiul bandei rulante, mergi, te uiti repede fără a gîndi, arunci şi mergi.

Şi totuşi mulţi…

Şi totuşi erau mulţi
Şi totuşi eşti  legendă
Cu mers mai mult desculţ
În stropii de agendă.

Şi totuşi mulţi te reînvie
Aflînd mai mult din clipă-n clipă
Prăpastii dintre nemurire
Şi-a vieţii fără pripă

Şi totuşi mulţi ar vrea să ştie
Că eşti sus şi că-i veghezi
Şi printr-o coală de hîrtie
Însuflînd cît mult contezi

Şi totuşi mulţi mai sunt
În ultim drum ca fieru
Pînă în firul cel cărunt
Iubindu-l pe Vieru.

20.01.2009

One Comment leave one →
  1. Melly permalink
    Ianuarie 21, 2009 15:32

    Orice sfarsit reprezinta un nou inceput🙂
    Cum spun toti…este o mare pierdere faptul ca sa stins din viata si acest mare poet :(…insa sti bine ca eu nu consider ca suntem obligatii sa simtim tot ceea ce simt cei din jur ca sa fim „normali” din punctul lor de vedere..
    Fiecare „plange” in felul lui o pierdere…oricum…aceasta situatie marcheaza intrun fel sau altul o persoana si dupa cum observ nici tu nu ai facut exceptie…
    Ma mir ca ai avut curajul sa treci sa il vezi inainte de a fi inmormantat..sincer mie mi se face pielea de gaina numa’ la gandul acesta…
    Frumoase versuri ai ales drept omagiu :)….foarte obiective….dar corecte🙂
    ….eminescul meu cu fular la gat….

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: