Sări la conţinut

REVELaţii REVELionice

ianuarie 19, 2009
tags:

“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;”

Tot ce facem, tot ce se întîpmlă toate sunt nişte curburi, cercuri. Un lanţ din zale ce tot se repetă în unicitatea lor. Zale ce alcătuiesc o armură, ce împiedică a fi străpunsă linia timpului. O armură din vise, speranţe, căderi şi zboruri. O armură transformată în armă fără a declanşa a păcii dură alarmă.

Aşa a trecut şi 2008, cu tot ce a avut pentru a da ce vom avea. Deseori spun că, anul e acelaşi doar cifra se schimbă. Ultimele clipe ale anului m-au găsit în Piaţa Marii Adunări Naţionale, uitîndu-mă la oameni, la reacţiile lor, la feţele lor şi încercam să citesc pe faţa lor ce e scurgerea timpului. Observaţii ce la rîndul lor m-au făcut fără să vreau să recit Glossă de Mihai Eminescu şi să mă surprind cît de neschimbător e totul deşi totul în jur se schimbă.

Ce am vazut eu în Revelion şi la intersecţia dintre ani. De ceva timp, nu mă mai mişcă această sărbătoare. E un fel de ritual şi o convenţie. Ar trebui să te bucuri, deşi nimeni nu se bucură arătînd totuşi că bucuria este pe faţa lor. Vedeam o mulţime de oameni strînşi în piaţă doar pentru că au ştiut că şi alţii oameni vor fi. Mă întreb oare cîţi din cei prezenţi oare vroiau să fie acolo? Oare cîţi nu ar fi vrut să stea acasă, la călduţ şi să simtă că a mai trecut ceva, fără fală şi mîndrie, fără ipocrizie şi falsă bucurie?

“Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;”

Oameni, zeci, sute aşteptînd orologiu. Aşteptînd acea iremediabilă şi ireversibilă numărătoare inversă. Numărătoare ce întîii crează emoţie, necesitate, apoi rând pe rând teamă, panică şi eliberare. Şi toate acestea doar în acele 10 secunde ce toţi le strigă-n cor. Acele secunde ce se scurg şi parcă nu ai mai vrea să le zici pentru că nu vrei să păşeşti să o i-ai iarăşi de la capăt. Dar totuşi dacă nu ai mai număra asta nu ar însemna că nu vei mai auzi cifrele sau ar schimba ceva. Te simţi atunci uiţîndu-te în urmă făcîndu-ţi tot ţie la revedere cu bastista albă. De parcă ar fi un joc de Tetris trecerea anilor. Înaintăm şi cu fiece nivel cifra din dreapta creşte şi totul se miscă mai repede. Dar ai aceleaşi figure pe care trebuie să le pui la locul lor. Aceleaşi găuri, aceleaşi probleme ce necesită rezolvare. Şi crezi vrei ca mai repede să treci nivelul ca să-ţi eliberezi ecranul de acele greşeli ce le-ai făcut pe parcursul jocului. Nivelul se schimbă. Punctele se acumulează. Experienţa creşte apoi intervine nostalgia spre primele nivele atunci cînd ştii că te apropii de sfîrşitul jocului. Nivele în care piesele cădeau mai încet şi aveai cînd să le întorci şi poate să le plasezi acolo unde ai fi vrut.

“Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;”

Ciudaţi suntem noi,oamenii. Mereu credem că poate fi altfel. Atunci cînd ciocnim paharele cu şampanie. Cînd ne urăm aceea ce ne-am urat şi de Crăciun, şi de Paşte şi Zile de Naştere şi de toate sărbătorile. Sperăm că acum putem şterge tot pentru a începe o nouă pagină. Ciudat e că în fiece an e aceeaşi. La început, vai ce aşteptări am, va fi anul meu, anul cînd voi rezolva tot, cînd mi se vor împlini toate dorinţele. Ca apoi să ajungem iar la intersecţie şi să ştergem iar. De parcă am duce în spatele nostru maşini de gunoi. La Început de an sunt goale, curate şi miere ai linge în ele, ca în decursul anului să le umplem, să le murdărim şi să ne fie silă de ele. Apoi iar le golim, uităm ce a fost în ele, iar lingem miere şi iar sunt noi şi curate.

Revelionul e speranţă de schimbare. Nu e o bucurie nici măcar de noutate ci dorinţa acerbă că poate va fi altfel. Că voi lasa tot ce am avut negativ în ceea ce a trecut. Şi aşa fiece an începe ca fiind o cutie de bijuterii şi se sfîrşeşte a fi ladă de gunoi.

“De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.”

Am văzut mulţi ce erau acolo doar pentru focul de articifii, acele scurte lumini ce servesc ca aparat de deconectare de la anul precedent. Acele lumini ce pentru cîteva secunde îţi umplu ochii cu culoare pentru a decolora ceea ce a fost. Am văzut persoane voind să arate altfel. Persoane ce purtau pe cap coarne roţii luminnînd. Coarne ce au rămas ca surplus de la alte sărbători însă oamenii ce vin cumpără petru că..e Anul Nou. Am văzut bătrînei ce se amestecau printre tineri voind să se simte şi ei tineri. Dansînd mai mult de frig decît de bucurie. Şi în plus era concert. Mulţi au venit pentru concert şi pentru a începe ceva nu doar fiind ei însuşi cu ei.

“Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.”

Ceea ce facem noi oamenii,e să ierarhizăm anii şi cu cît mai îndepărtaţi sunt şi au cifră mai mică cu atît îi învocăm şi ceea ce a fost atunci rău acum e bine. Şi secundele ce au fost atunci numărate rămîne doar o numărătoare de secunde, uitate, repetate şi apoi rutină. Şi chiar de am spune ce vrem la moment totul e atît de general şi material încît nu facem decît să repetăm ce au zis mii de guri pînă la noi şi le vor zice după noi. Totuşi vin anumite moment cînd facem selecţie de momentele ale anilor. Momente ce le redactăm şi creăm proprii ani , propriilor principii şi propriului timp. Un fel de Ziua Cîrtiţei anual, pentru a le avea acum. O nouă schimbare nu înseamnă anul nou şi totuşi nu vreau să discreditez această sărbătoare ce poate că în cantităţi reduse chiar linişteşte şi inspiră pace şi unitate.

“Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;”

Anul nou e o atitudine şi astă mă învaţă şi pe mine poezia lui Eminescu, publicată în decembrie spre sfîrşit şi acum o folosesc pentru a invoca începutul. Un început de an înseamă pentru cel ce a scris-o şi readucerea lui. Atunci cînd înţelegi că totul se repetă – te opreşti a fugi după propria coadă şi cu zîmbetul pe buze o aştepţi să vină ea la tine.

Bucuraţi-vă de ceea ce sunteţi şi intraţi în Nou An aşa cum sunteţi pentru că anii ne crează şi nu trebuie să ne dispersăm pe bucăţi. O armură înseamnă zalele unite pentru a fi impenetrabile.

Un An Nou Fericit!

5 comentarii leave one →
  1. Melly permalink
    ianuarie 22, 2009 11:26

    Toate isi au rostul in aceasta lume :)…fie ca uneori nu il putem vedea la momentul potrivit din punctul nostru de vedere insa mai tarziu vom intelege de ce trebuie sa se intample asa si nu altfel…
    Acum cititnduti cuvintele ma intrebam cum de nu am avut inspiratia sa intru sa le citesc cand au fost postate?!?…insa vine si explicatia…poate daca le citeam atunci nu aveau aceeasi semnificatie pt mine comparativ cu momentul de fata…
    Apoi..pt a iti intari cuvintele din nou mi se demonstreaza ca totul este ciclic…adica…tre sa ni se intample ceva serios pt a putea fi capabili sa apreciem si simplul fapt ca mai avem sansa sa ne trezim in ziua urmatoare dupa somnul adanc al noptii (exemplu)…
    Modul in care ai vazut/simtit revelionul nu ma surprinde deloc…eu asa il simt de cativa anii incoace…insa de data aceasta am preferat sa nici nu ma mai prefac ca astept ceva extraordinar in acea seara…asa ca am pregatit totul ca in orice alta seara din an….doar gandurile mele nu au vrut sa ma asculte si la trecerea dintre ani au trimis cateva sperante de mai bine catre cel de sus…sti cum se spune…”speranta moare ultima…..”
    Apropo am mai descoperit ca pt mine functioneaza si acea zicala „omul sfinteste locul”….adica…simplul fapt ca sunt inconjurata si de alte persoane in momentul in care sarbatoresc nu ma incanta cu nimic…prefer ca persdoanele care ma acompaniaza sa fie cele care intradevar miau fost alaturi la bine si la rau in anul de la care imi iau la revedere cu speranat ca ei vor ramane cu mine si in cel in care pasesc nestiind ce ma va astepta…:):)
    Dragul meu dupa cum vezi esti o continua inspiratie pt mine 😉 ….
    Sper ca anul acesta sa iti aduca exact ceea ce iti doresti…ceea ce visezi sa se intample…si mai vreau sa sti ca sta in puterea ta sa schimbi lucrurile …sparge cercul!….daca simti ca ceva nu mere ok…nu renunta…nu lasa sa se mai intample…
    Tu esti cel care poate face diferenta my bttfly :):):)

  2. Billgates permalink
    ianuarie 24, 2009 09:59

    mia placut analogia dintre cercuri si viata.Ai dreptate, nu ne ramine decit sa spargem cercul si sa evadam din cercul ingust care ne stringe si ne modeleaza.

  3. Jeka permalink
    februarie 2, 2009 23:44

    superb articolul. jos palaria 🙂

  4. decembrie 2, 2010 16:31

    Daca tu scrii asa lucruri, atunci cum te voi simti dupa multe-multe repetari, la 60 de ani? eu cred ca trebuie socotite momentele ce sunt diferite si sa nu te concentrezi, ca se repeta. Fiecare moment aduce o emotie unica, si rareori ea se repeta in totalitate.

    Eu iti doresc la 2011 sa iasa de sub tipar 😀

    • alex permalink*
      decembrie 2, 2010 16:32

      🙂 sometimes im really tired of all the same things, pentru ca atunci cand se repeta nu le mai faci cu entuziasmul de la inceput:)

      Multumesc de 2011, asemenea

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: