Skip to content

Mi-e frică să dau flori…

Decembrie 27, 2008
tags:

Mi-e frică să dau flori.

Iar gîndul la un asemenea gest pur şi simplu mă face să tremur tot, să simt ameţeli şi să nu mai fiu eu. E aparent simplu şi pentru unii a devenit rutina. Insă eu niciodată nu am dăruit flori. Nu am văzut niciodată privirea celeia ce le primeşte. Nu am observat dacă îi plac ori este gata să mi le arunce în faţă. Nu am simţit aşa ceva. Mi-e frică să dau flori.

Iubesc să merg pe lîngă standurile cu flori şi să mă uit la ele. Să le simt aroma şi să-mi imaginez ce reacţie ar stîrni fiecare. Mă face mereu să mă simt special. Poate că chiar mi-aş dori ca să mă dăruiesc pe mine prin anumite petale. Să mă dăruiesc, dar totuşi eu nu sunt expert în flori şi nu ştiu ce substraturi şi aluzii ar stîrni. Eu nu sunt fată şi nu sunt expert în flori, din păcate.

Urăsc persoanele care dăruiesc flori doar pentru a manipula şi a seduce fără sentimente. Urăsc persoanele care primesc acele flori, naive şi nesimţind lupul din blana mioarei. Uneori mă gîndesc că dacă aş dărui flori as fi ca ceilalţi, aş încerca să le dăruiesc doar pentru că cineva şi-ar dori să le primească ca un semn a ceva, şi nu le-aş dărui pentru că eu vreau asta să demonstrez ceva.

E uşor a spune că-i romantic, dă o floare şi o vei cuceri. Într-adevăr e simplu, te duci alegi, o dai…şi pe urmă nu ştiu, nu văd urmarea. Pentru că fluturii trăiesc pe flori, iar dacă le-aş dărui înseamnă că aş dărui lumea în care trăiesc. E nu vreau ca lumea mea să fie ceva doar simplu formal şi pus în vază.

Eu nu sunt expert în flori şi mi-e frică să dăruiesc flori.

Deobicei cu fiece pas cel facem apropiindu-ne de ceva, de ceea ce cu adevărat visăm, şi ceva ce ne curge prin vene, mai departe suntem, mai departe prin frică, îndoială,teamă.

Uneori incertitudinea e o certitudine, şi te pregăteşti pentru un scenariu. Ce ar fi dacă şi cum ar fi dacă, nu există nici una din alea două?

Mereu ne pregătim pentru ceea ce negativ ar fi, şi deşi sansele sunt egale, balanţa interioară se apleacă spre propriile temeri, propriul întuneric şi ploile de cînd eram copii şi ne ascundeam sub pat de la tunete.

Suntem copii, nu vreau să cresc. Mi-e teamă. Sunt confuz în ceea ce va urma. Eu sper. Eu mă simt debusolat. Levitez, totuşi dacă aş înceta aş cădea pentru că nu mai există pămînt pe care să mă sprijin.

Uneori, deşi nu avem ceva nu tindem spre altceva, pentru că deşi acel ceva e doar ceva are o doză de certitudine şi siguranţa. Iar atunci cînd doza scade, din perspectivă proprie. Intrăm în panică. Intru în panică şi mi-e frică să dau flori.

Petale zboară în vînt. Şi vîntul mă ţine în zbor. Sunt copil, nu sunt expert în flori şi mi-e frică să dau flori…

Şi dacă aş fi acu moderator CUC aş spune că în acest blog s-a petrecut o modificare, şi ce am schimbat eu prin fluturi-si-floria da flori”. Ştiu că pe alocuri modificarea pare irelevantă şi chiar poate că vorbesc de flori, poate că modificări nu există…dar eu…

Mi-e frică să dau flori…

Nu sunt expert în flori…

Eu sunt copil…

Copil ce visează flori, visează arome, gîndeşte petale…dar tună..e ploaie…

Eu sunt copil…

Nu sunt expert în flori…

Mi-e frică să dau flori…

14 comentarii leave one →
  1. victor105 permalink
    Decembrie 27, 2008 22:44

    Nici eu Alex nu am daruit flori.Si nu cs miar fi frica,nu am avut ocazia sa demonstrez ca sunt barbat unei femei.Dar e in regula sa fii barbat!!!Cred ca cit de curind voi darui si eu flori.Un lucru este cert ,ca orice floare provoaca o imensa placere in inima unei femei,daca ai darui flori ai vedea cu cit de multa dragoste ar ingrijio,ca pe propriul copil.
    A darui flori ,nu este doar o conventie sociala,este un mod special de-ai spune cuiva ca iti pasa de ea,ca o iubesti!!!

    Incerca sa daruiesti flori si sunt sigur ca vei reveni cu un articol interesant cum a fost prima experienta!!Experimenteaza!!!):):

  2. Melly permalink
    Decembrie 28, 2008 11:02

    Mi-e frică să traiesc…

    Nu sunt experta in ceea ce priveste viata…

    Eu sunt copil, stiu doar ca exist…

    Posibil sa ma repet insa ca de obicei am senzatia ca o alta personalitate a mea a indraznit sa expuna in cuvinte argumente pe care le aduce in discutie cu subconstientul meu….dupa ce am citit acest post am simtit ca florile reprezinta ceva banal dar care face aluzie la lucruri mai importante care impiedica o persoana sa spuna ce simte/gandeste cu adevarat fata de cei/cele cu care intra in contact.
    Stii….eu nu am primit niciodata flori…nici o floare macar…dar nu tin cont de ocazile speciale..gen..zi de nastere ..etc…cand e aproape o obligatie sa faci acest gest din politete..In acest moment ma gandesc la o situatie ce ar aparea in mod spontan fara obligatii (pesroana sa fie iubit/sot…etc..)…pur si simplu sa primesti o floare fiindca asa simte persoana respectiva ca vrea sa faca in acel moment…
    Urasc conventionalismele….”tre sa faci asa sau sa vorbesti asa pt ca asa e normal si toti o fac”…blahhhh…iubesc spontaneitatea fiindca ea este cea care ma face sa simt viata cu adevarat….sa cunosc pe cei care imi sunt alaturi asa cum sunt ei in realitate fara sa le fie teama ca ar putea fi judecati…Probabil ai dreptate…
    visez…flori…arome…
    gandesc iar petalele ce se nasc ti le daruiesc in speranta ca va risipi ploaia….
    my bttfly..

  3. vica permalink
    Decembrie 28, 2008 11:35

    ehh.. florile!
    ne temem de flori pentru k sunt simbolul prin excelenta al efemerului. Myine se vor ofili, le va arunca, sau le vom strivi din imprudenta shi nepasare, iar cu ele vor pleca shi fluturashii, shi visele shi bucatzik de suflet pe care o punem yn ele.

    nu shtiu dak mai conteaza a cyta oara „daruieshti flori”, oricum ti-e frica .. pt k ai vazut cu sigurantza flori aruncate la cos. Vointza naturii, ce sa-i faci?

    Superba substitutia, sa vorbeshti despre flori e ushor:)

  4. Decembrie 28, 2008 21:55

    da eu am dat flori😀
    mai pe scurt nu e chiar aşa de straşnic

  5. Decembrie 29, 2008 07:43

    îmi place să dărui flori🙂
    pur şi simplu,
    ca şi cum aş împărtăşi o parte din bucuria sufletului meu🙂

  6. behindblueeyez permalink
    Decembrie 29, 2008 08:48

    Barbatii filozofeaza prea mult asupra simplului act de a darui o floare.
    De pe partea cealalta a gardului (ca sa zicem asa),floarea e cel mai ieftin si comod cadou…doar barbatilor li se pare mai complex si mai important decat a darui o ciocolata.In fata unei bomboane, oare se intreaba vreun barbat ce reactie o sa starneasca daca e cu lichior sau simpla?

  7. Veronika permalink
    Decembrie 29, 2008 14:08

    ti-e frica sa dai flori…posibil ca exista teama de a fi respins,sau…ca acest gest simplu ,dar care spune multe ,sa nu fie inteles asa cum ai vrea tu sa fie inteles…eu iubesc florile,dar anume gestul-de a primi flori-le face si mai pretioase pt mine…sunt gingase si in clipa in care le primesti -vrei sa crezi ca ai fost asociata cu o floare,ca personalitatea mea a fost apreciata demna de a primi asa creatii minunate ale naturii…orice fata adora florile,nici una nu le-ar refuza daca i-ar fi daruite(doar in situatii extreme..)As vrea sa primesc flori nu doar de sarbatori (o conceptie de-a mea demult formata), dar…doar pentru ca e miercuri…

  8. vreausafiu permalink
    Decembrie 29, 2008 14:15

    florile…hmmm…
    imi place sa le admir, sa le miros, sa ma apropii de ele si sa le numar petalele si culorile…apoi sa ma salut cu floraresele…))
    dar nu-mi plac florile impachetate in buchete… automat isi pierd savoarea unei vieti pline de mister si devin parte a unui sistem… devin o obligatie gen „zi de nastere”, „aniversare” sau „eeeeii….poftim, ca stiu ca fetelor le place sa primeasca flori”…
    ei bine, mie imi plac florile de camp, asezate haotic, incurcate total ca lungime si culori… si imi plac pentru naturaletea lor si pentru gestul persoanei care le-a strans pentru mine…)

    cam asta e…) sorry ca n-am vorbit decat despre flori…probabil nu am patruns in gandul tau… in orice caz, mi-a placut foarte mult articolul tau…)

  9. alex permalink*
    Decembrie 29, 2008 19:50

    Nu ştiu cîţi dintre voi vor citi commentul meu, nu ştiu cîţi dintre cei ce au commentat deja vor trage cu ochiul aci, poate că ar trebui sa scriu un blog special pentru asta, însă pentru momnet mă rezum aici.
    Poate că pe de o parte chiar m-am referit la fenomenul de dăruire de flori, însă e trist că puţini sunt cei ce încearcă să caute dincolo de cuvinte, şi să nu înţeleagă cuvintele cum sunt scrise ci să încerce să caute dincolo de cuvinte, cam tot ce scriu eu, e cu subînţelesuri, aluzii şi simboluri, chiar nu vreau să spun că sunteţi limitaţi în percepţie, pentru că chiar cred că nu sunteţi asa că pentru viitor v-as ruga să încercaţi să vă uitaţi mai profund.
    MUlţumesc, şi multumesc pentru lectură:)

  10. vreausafiu permalink
    Decembrie 30, 2008 11:00

    e vorba despre dragoste, nu? )

  11. Alina permalink
    Ianuarie 3, 2009 16:30

    „Suntem copii, nu vreau să cresc. Mi-e teamă. Sunt confuz în ceea ce va urma. Eu sper. Eu mă simt debusolat. Levitez, totuşi dacă aş înceta aş cădea pentru că nu mai există pămînt pe care să mă sprijin.” …Alex am auzit azi o fraza…:”doar iubirile ne-impartashite pot fi cu adevarat romantice” n-o sa intru in detalii sper sa fii destul de profund sa intelegi ideea..- altceva e pasiunea..iubirea..dezamagirea si suferinta!!! Si daca nu vrei sa cresti…te voi intelege perfect alegind refugiul in romantism…dar asemeni coipiilor stiu cu adevarat ca doar ei au puterea shi sinceritatea de a darui ceva din tot sufletul lor, fara limite sau bariere,fara premeditatii shi posibil sunt deschishi la orice reactie deoarece se simt impliniti doar din gestul pur facut!

  12. Jenika permalink
    Ianuarie 19, 2009 16:43

    Poate ca frica asta a ta e influentata de anumiti „factori externi” (copy/paste tot de la tine, de pe blog), de exemplu ca nu ma e „la moda” sa dai flori in ziua de azi….totusi ,eu cred ca nu esti sincer cu tine insuti. Nimanui nu ii e frica si chiar toata lumea VREA sa dea flori, doar ca lasam totul pentru „miine”…. „azi nu am timp!”

  13. Jenika permalink
    Ianuarie 19, 2009 18:35

    ok ,eu la rindul meu o sa continui aici raspunsul:

    hm…merci merci…

    Mie mi-a placut faza cu ceaiul, eu as mai adauga: ceaiul fara biscuiti nu e acelasi ceai…mai e nevoie si de biscuiti ca sa indragesti ceaiul…;)) (if you know what I mean)

    si iak asa, in ce priveste bacul, da nu-mi fac eu griji, doamne fereste….doar mamicai mele de i-ai zice asta, ea e cea care ma streseaza in permanenta….;)

    Alex, inca odata merci…intotdeauna mi-a facut o mare placere sa citesc comentariile tale.🙂

    Si pot sa evidentiez din tot ce ai scris mai sus ideea ca si trecutul a fost el rezent la vremea lui, tarem i-a placut. Ai dreptate, si eu le am, dar de data asta am vrut pur si simplu sa ma debarasez de ele, sau mai bine zis de unele din ele…🙂

    Bine ,a fost. A trecut. Imi pare bine.😛

Trackbacks

  1. Flori si fluturasi « Tabakera

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: