Skip to content

cUrechi fără urechi

Decembrie 26, 2008

ureche

Procesul e simplu. Mereu înaintăm aşa cum ne dictează tehnologia. De fapt, suntem în pas cu ea căci, dacă nu am fi, am putea fi consideraţi nişte rămaşi în urmă. Şi nimeni nu vrea să se ştie la coada cuiva sau a ceva. Aşa sunt eu şi aş îndrăzni să spun că şi aşa eşti şi tu, însă nu o fac pentru că n-am acel statut ce ar putea să-mi ofere autoritate şi credibilitate, încă. Şi totuşi ce legătură are asta cu urechea? Nu spun că suntem oameni prea urecheaţi sau suntem într-o ureche. Însă, pe zi ce trece, tot mai puţin auzim, ne-am putea întoarce iar la acea bătălie dintre a asculta şi a auzi, însă nu o fac, pentru că nici nu ascultăm, astfel încât ce rost ar mai avea să inventez ochelari pentru urechi?

Ne trezim dimineaţa, ne bem ceaiul aparent liniştiţi, căci cu un picior suntem deja în transport, iar cu altul – în faţa mesei. Nu, nu spun că ne ducem ceaiul la ureche. După ce băutura dispare, fugim, alergăm şi iar fugim. O dată ieşiţi, ne ducem acolo unde ne-ar trebui: universitate, liceu, serviciu sau oriunde. Mergem în transport unde sunt mulţi alţii ca noi, îi vedem şi ei ne văd. Mai sunt alţii ce nu sunt ca noi, însă nu îi observăm. Deja nu suntem în transport, pedalăm asfaltul pe degete ca balerina, de parcă am fi conectaţi la ceva în care viteza e cea ce contează. Ajungem la locul de destinaţie şi facem acolo ce avem de făcut, toate trec şi trece totul pe lîngă noi. După un timp, ne uităm la ceas şi vedem că deja e ora plecării, că e seara şi iar începe acea cursă contracronometru. Ne întoarcem de acolo de unde am plecat în faţa mesei cu aşa-zisa satisfacţie că în actuala cursă nu am fost varză. Şi, totuşi, ce am uitat?

Urechile. Nu le-am scos la păscut căci aşa, cât de cât, ar fi fost un minim folos. Pot spune că deja ne este frică să fim pisici. Se spune că curiozitatea o ucis pisica, deci nu suntem pisici, deci…

Şi ce, totuşi, e în neregulă cu ceea ce facem? Aparent nimic, însă s-a întâmplat ceva ieşit din comun? Ceva care să ne stimuleze curiozitatea şi să ne facă să oprim puţin, să încetinim ritmul şi să nu mai fim balerine ale asfaltului? Ceva ce ar fi ca argument că azi nu a fost ca ieri? Nu s-a întîmplat, chiar dacă există o infinitate de scenarii ale unei zile. Această uniformizare se datorează, în urma observaţiilor mele, datorită unui fenomen.

Căpăcirea Urechilor.

O dată treziţi ne astupăm urechile cu televizorul, pe motiv că ne-ar energiza şi ne-ar trezi, ceaiul e în faţa noastră însă cei alături de noi unde sunt?

Apoi vorbeam la început de tehnologii, acu fiecare are un MP3, MP4, iPhone sau orice altceva cu care şi-ar putea pune dop la ureche. Iese din casă cu el, cu el e în transport, cu el şi la serviciu, dacă nu e necesară comunicarea directă. Nu spun că e rău a asculta muzică în timpul ce îl considerăm pierdut. Pe drum, în transport sau în faţa calculatorului, ascult şi eu, dar totuşi…

Am observat că atunci când am căştile în urechi şi sufăr de Dopurechizare, întâlnesc mai puţini oameni pe care îi cunosc, observ mai puţine lucruri ce se întâmplă împrejurul meu, nu aud ceva amuzant ce ar putea fi auzit în transport. Şedinţele mele în care ascultam anumite experienţe din discuţiile altora şi cum le numeam eu: audiţii meta-rutiere. Deci, şansele ca să încep o comunicare sunt mai slabe, de a-mi face noi cunoscuţi tot mai puţine şi astfel oare nu ni se inhibă popularitatea şi personalitatea? Nimeni nu se apropie de cineva care are căşti în urechi pentru că oricum ar trebui să repete de două ori întrebarea şi cine mai are timp să dea două întrebări şi să se papagalicească? Atunci când mă cufund în acea muzică de dopurechizare, nici nu ascult cântecul respectiv pentru că deja e a mia oară audiat, nici nu sunt atent la ceea ce se întâmplă lângă mine. Şi oarecum asta îmi stârnește numeroase întrebări. Poate fi acesta un proces de interiorizare, de încuiere prin dopurile de la urechi? Dacă nu mai suntem atenţi la ceea ce ne înconjoară, oare cum ceea ce ne înconjoară poate fi atentă la noi? Avem urechi, însă devenim fără ureche zidind în noi hazardul.

Să încercăm să lăsăm mâine căştile acasă, să vedem ce se întâmplă, sunt convins că la sigur îi veţi observa pe cei ce au căşti, dar îi veţi observa şi pe cei ce nu au, veţi merge pe stradă şi veţi auzi că vă strigă cineva, cineva ce v-a văzut din întâmplare şi cineva pe care nu aţi văzut demult şi sunteţi pur şi simplu exaltaţi de întâmplare. Gândiți-vă: dacă aţi fi avut căştile nu aţi fi auzit chemarea. Şi, cum am mai spus, vom observa detalii, detaliile ne fac viaţa mai frumoasă, căci realizăm că şi noi suntem detaliu şi cât de valoroşi suntem. Multul înseamnă puţinul cu puţinul.

Poate nu veţi fi de acord cu ceea ce am spus, însă vă îndemn să vă gândiți la asta şi să nu lăsaţi totul pur şi simplu să treacă pe lângă voi, încercaţi să o direcţionaţi spre voi.

Acum, curajos, strig: lăsaţi urechile libere, căci cei ce au urechi de auzit vor auzi! Nu fi varză, cheamă-ţi auzul şi ascultarea acasă!

Tu ce alegi să faci?

Articol publicat in revista Intersecţii

8 comentarii leave one →
  1. Ceziceu permalink
    Decembrie 27, 2008 07:41

    Interesant articol.🙂 păcat că ne apropiem din ce in ce mai mult către stilul de viaţă american…

  2. Veronika permalink
    Decembrie 29, 2008 14:57

    in primul rind : felicitari pt publicatie!!!
    eu nu ascult muzica cind merg pe strada ,in transport…nu stau cu castile in urechi…poate,motivul ar fi ca…nu am castile respective,dar nici nu simt necesitatea de a le avea…citind articolul,mi-a revenit in minte un detaliu din ziua de azi…Atit de tare mi-a placut cum ningea cu fulgi mascati si pufosi,ca am hotarit sa merg citeva statii de la Gemeni pina la USM pe jos…era o stare atit de linistita in interioarul meu, ca o analizam cu placere…mergem printre copaci ,am tras adinc aer in piept si …am simtit ca am de toate pt a ma simti fericita…am simtit ca am ochi,urechi,miini ,picioare-sanatate,familie ce ma iubeste,invat…am simtit ca iubesc acei copaci vis-a-vis de Muzeul de Istorie,ca iubesc strada…ca iubesc parcul …sa zic ca ma invadase melancolia,..poate…pt ca era o liniste in mine inexplicabila…Deja sunt in vacanta,de ieri am inceput sa simt ca nu trebuie sa ma grabec,ca nu sunt limitata in timp,ca pot sa-mi permit sa ma plimb atit cit vreau,fara sa simt ca intirzii undeva,sau am de facut ceva pt miine…de acord cu tine- sa lasam urechile destupate;) :)…..

  3. Iulie 1, 2009 07:03

    „Urechile. Nu le-am scos la păscut”,”sufăr de Dopurechizare” – am rîs cu poftă.
    mi-a plăcut şi chiar m-am văzut pe mine în unele situaţii. Pe lîngă Dopurechizare am mai putea adăuga şi Orbuochizare şi multe altele de care suferim astăzi🙂.

    • alex permalink*
      Iulie 1, 2009 07:28

      Multumesc Alina, si stii ce e mai interesant, de cand am scris articolul asta, parca ar fi fost nush ceva ce trebuie de urmat adica de atunci nu am mai mers cu casti pe drum, le pun doar daca am de mers in transport mai mult de 25 min:)..si intr/un fel e placut:)…off dar de cate suferim…si deci treb de deschis ochii sa vedem de ce suferim:)

  4. Iulie 2, 2009 18:05

    Interesant, ramanem daci😀

  5. Iulie 8, 2009 00:30

    Ce-mi place la tine e ca iti scrii textele in asa fel incat e imposibil sa le citesti pe diagonala ;)Daca vrei sa intelegi sensul trebe sa citesti de la prima pana la ultima litera. Tii in priza autorul pana cand nu-l lasi liber cu ultimul tau punct sau semn de intrebare.

    Eu am observat ca nu pot face shopping calitativ cu castile in urechi🙂 In rest, le bag in urechi cand sunt obosita pentru a crea impresia ca ajung acasa mai repede. Timpul se scurge mult mai repede cu melodiile preferate.

    • alex permalink*
      Iulie 8, 2009 09:23

      🙂 ma bucur:) si de oboseala adevarat, dar uneori e si periculos, poti sa nu auzi vre-un claxon cand esti obosita:(

Trackbacks

  1. Blogostart – vrem să-ţi citim gândurile! » Articolele participante la concurs

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: