Skip to content

Toţi avem aceleaşi temeri şi aceeaşi singuratate …

Noiembrie 28, 2008

231691300a4804873949l

http://eugeniagrosu.wordpress.com/2008/11/26/in-asteptare-sa-folosesc-valiza/

am citit blogu ăsta şi brusc mi-a adus aminte de mine şi de acele crize care sunt efemere însă ne papă toată energia şi motivaţia. O dată am reuşit să le imortalizez într-un mesaj şi acum de fiece dată cînd mă simt aiurea îl citesc şi deşi nu e unul din cele mai optimiste mă determină să merg mai departe pentru că e o dovadă că o dată am trecut. Aşa că uşa a fost deschisă şi se poate.

Iată mesajul :

” Ştii se apropie sărbătorile de Crăciun, şi ar trebui să fiu fericit şi să radiez. Însă nu sunt aşa, şi chiar nu ştiu de ce. Dacă te deranjează ceea ce citeşti, nu citi. Pur şi simplu am nevoie să spun cuiva ce am pe suflet sau cum sunt eu la moment. Pe bune, sunt unele faze care ştiu că-s trecătoare şi încă zîmbesc însă care tot mai adînc se penetrează în sufleţelul meu. Zîmbesc. Însă oare cîţi ştiu că zîmbetul meu e doar afară, un ultim imbold de a schimba ceva în interior, un strigăt surd însă nimeni nu observă, pentru că nu vor să observe. Iar eu nu fac nimic ca ceea ce este interior să devină vizibil. Încerc să storc speranţa care o mai am, însă ultimele picături par atît de uscate încît mă întreb dacă mai merită. Sunt lucruri pe care vreau să le fac, vreau să le greşesc, vreau să dau cu capul în bară însă oare merită. Mîine îmi voi reveni, ştiu sigur dar totuşi seara va trebui să dau iar nas în nas cu mine şi iar să înceapă acea nesfîrşită luptă. Luptă dintre mine, adică mintea mea şi inima mea, o luptă eternă, a cărei victimă sunt iarăşi eu. Inima îngheaţă, iar gîndirea – zboară, mă întreb acum pînă cînd va mai putea zbura. Mă simt atît de singur! Mă simt singur cînd vorbesc cu prietenii, căci ei vorbesc cu el din afara mea, sunt singur în interior şi singurătatea asta mă omoară. Sunt singur înconjurat de lume, sunt singur şi vreau să scap, să nu mai fiu singur. De aşteptat, nu cred că merită, iar orice efort al meu de a face ceva în această privinţă se soldează cu o acutizare şi mai profundă, deziluzii, eşecuri , gafe şi iar eu, nimic mai mult nimic mai puţin”

Toţi avem faze de astea orice aţi face vă rog nu renunţaţi şi da, SE MERITA!!!!!

…oricît de neagră ar fi noaptea este siguranţa că oricum va răsări soarele (Paulo Coelho).

2 comentarii leave one →
  1. Jenika permalink
    Noiembrie 28, 2008 19:12

    Super, tare super….dar e un „aaa”….:D

    de data asta nu e vian ta sau a faptului cum incepi postarea….:D

    Am citit de la inceput cu foarte multa atentie si mi-a palcut tare mult, chiar foarte mult. Si imi place mult ca citesc aceasta postare acum, in starea in care ma aflu.🙂

    Daaar…..sfirsitul….aaaa…..eu stiu ca nu-i vina ta, stiu ca multi il adora pe Coelho….dar aaaa…..mie nu-mi place, eu nu-l suuuuuport…..uite asta a si format la sfirsit „aaa”-ul….:(

    Dar e totusi super!😛

  2. Animaliciul60 permalink
    Noiembrie 29, 2008 01:30

    Nu bvrei sa adaugi putin umor siteului tau :P? O poza haioasa cu animale care se schimba in fiecare zi.
    Daca da, vezi pe animalici.ro/pentru-siteul-tau

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: