Skip to content

E greu a crede că s-a întîmplat…

Noiembrie 23, 2008
tags:

heartbeat

În ultimul timp am fost năvălit de o sumedenie de mirosuri ce pentru scurt timp m-au dus un pic în trecut, un pic asemenea lui Proust, unele totuşi de nu mi-am putut aminti clar unde duceau. Azi cînd m-am aşezat în faţa calculatorului am simţit mirosul unguentului cu care mă ungeam, la ţară atunci cînd aveam rîie. Chiar dacă ăsta nu e un subiect propice pe care să ţi-l aminteşti totuşi mi-a facut plăcere. Uff, ce timpuri, fără griji şi fără nimic, doar mîncărime.

Nu ştiu dacă e nimerit s-au nu, vreau să fac azi o altă incursiune, o incursiune în vară. Nu ştiu pe cît vă va fi de interesant însă eu acum sunt dea dreptul curios ce voi citi după ce voi scrie blogu, reamintesc că voi cititorii sunteţi cu mult mai avantajaţi ca cei ce scriu deoarece ştiţi unde totul începe şi ce gînd a fost ultimul, eu acum nu ştiu.

În fine, nu ştiu dacă aş putea numi acest mesaj elogiu, sau mai ştiu eu cum însă ştiu că s-a întîmplat în 2007, anul meu.

Aşa că , Dragă Ana-Maria, nu ştiu dacă vei citi cuvintele mele vreodată, sper că da, totuşi să ştii că ai lasat o amprenta asupra mea, şi eşti foarte valoroasă în amintirea mea, aşa că sper să nu te superi dacă vei găsi ceva ce nu e tocmai pe gustul tău. Multumesc mult!

Păi uite asta e povestea primei mele iubite, totuşi nu ştiu dacă pot spune iubite la sensul propriu, mai mult o escapada, a aventură efemeră, un vis de sfîrşit de vară.

Era vara 2007, eu băiat mare de 18 ani, totuşi în ceea ce priveşte relaţiile, uff, de-a dreptul jenibil, nu fusesem cu nimeni şi nici măcar nu sărutasem pe nimeni, şi cred că mai mult îmi plîngeam de milă că nimeni nu mă place şi restul, cred că unii ştiu povestea.

M-am dus la un picknick organizat de Adunarea unde mă duc, şi jucasem ca deobicei fotbal mix, adică băieţii joacă atent să nu lovească fetele, iar fetele ţintesc picioarele pentru că înteleg că lor le este permis.

În timp de pauză mîncam harbuz, printre cei prezenţi era şi o fată pe care nu o văzusem niciodată, însă la moment ce-mi păsa de ea, nu o ştiu nu mă ştie şi nici nu credeam că ar fi ceva special. Totuşi cînd mîncam pepenele verde şi căutam serveţele am observat ceva cute. Cerceii ei erau super draguţi, unul era bluză iar altul pantalonaşi. Cerînd un serveţel, aşa am intrat în vorbă cu ea, la început mai ezitant ca de obicei, însă cînd am ajuns la muzică eram de-a dreptul perplex, cîntecele ei preferate erau şi ale mele şi viceversa. I-am dat emailul meu, pentru că într-un fel stilul meu de pînă atunci şi de ce să nu zic şi acum, la început încerc să cunosc persoana respectivă apoi o întîlnire şi chestii, chiar de nu e corect ce fac şi pînă acum în domeniul relaţiilor nu prea a dat roade. În fine totuşi ea mi-a cerut numarul, i l-am dat, căci oar de cîte ori pînă atunci am dat numărul şi fără nici un fel de feedback, aşa că cum aveam să ajung acasă cred că aveam să uit de ea, că şi aşa spusese că sunt ultimele ei zile în Moldova că trebuie să plece în Italia.

Am fost surprins cînd m-a sunat a doua zi seara, am vorbit un pic şi a rămas să vorbim a doua zi, dacă sincer nu îmi amintesc despre ce. Am sunat-o a doua zi şi am programat o întîlnire, de fapt eu crdeam că una pur şi simplu prietenească, în fine, că pînă atunci avusesem doar 2, şi alea cu o săptămînă înainte cu nişte foarte bune prietene de pe netlog (despre ele cu altă ocazie), aşa că habar nu aveam ce avea să se întîmple. Ne-am văzut la catedrală, era îmbracată super stilat, cam stilul ce îmi plăcea atunci, între punk şi emo însă nu exagerat. Ne plimbam hăisa prin oraş, ador plimbările citadine, şi vorbeam, impresii , păreri totuşi neştiind ce urma să se întîmple şi nici neştiind singur ce vreau să se întîmple, am decis să încerc marea cu degetul aşa că cînd traversam, în semn că într-un fel o protejam o apucam uşor de mîna, acum un pic, la intersecţia următoare un pic mai mult, pînă am ajuns fără ca să-mi dau seama, mînă-n mînă. uff ce sentiment plăcut, faza pe care nu o înţelegeam era că deşi o ţineam de mînă parcă totul ar fi fost pe cît se poate de normal adică aşa şi trebuia să fie. Ce e drept că uneori gîndesc prea mult şi-mi pun prea multe întrebări înainte de a acţiona, mă complic unde totul e pe cît se poate de simplu. Sincer să fiu nu ţin minte despre ce vorbeam însă mai ştiu că îmi plăcea prezenţa ei şi sentimetul asta de nou, adrenalina neştiinţei ce se va întîmpla după, desigur aş fi vrut eu mai spui, un prim sărut însă gîndul ăsta rămînea mai mult la categoria Aş fi vrut ..şi nu credeam că ar fi putut fi real. Am stat un pic pe bancă la memorial (acolo unde m-au întrebat dacă am bombe) şi agale ne-am întors la catedrală, oraşul e atît de sclipitor în plus aveam şi eu sentimentul ăla de mîndrie, cică priviţi-mă, ţin şi eu pe cineva de mînă, vă vine să credeţi?

Amintirile astea acum par atît de copilăreşti dar totuşi atît de dulci. Am ajuns la catedrală şi ne-am aşezat pe bancă, şi acum ţin minte locul. Vorbeam şi… aşa cum vedeam în filme totul parcă a venot de la sine, totuşi ce era interesant că anume în timpul cînd s-a întîmplat întîmplarea mult aşteptată şi dorită s-a aprins şi felinarul de lîngă noi şi a început şi o ploiţa de vară. Nu exagerez, toate acestea s-au întîmplat concomitent. Apo dacă revin la sărut. în acel moment nu ştiu cum era un fel de curiozitate, panică şi plăcere în acelaşi timp. Mă întrebam, wow, chiar e adevărat, pe de altă parte mă întrebam , oare realizează că nu sunt deloc iniţiat în afacerea asta, şi chiar îmi spuneam că e cu mult mai plăcut decît cum credeam şi-mi imaginam. A meritat aşetparea mea de 18 ani şi 3 luni toate cele 100 de procente. Primul sărut a fost de vis, tot ce-mi pare rău acum e că nu a fost cu o persoană pe care chiar am iubit-o sau la care încă ţin. Însă nu ne putem alege noi poveştile, ele vin atunci cînd se spune ..A fost odată ca niciodată…

Seara în continuare a fost extraordinară, toate amintirile duc la una din cele mai dulci şi neobişnuite seri şi experinţe ale mele. Cine ar fi crezut, că eu, ăla ce mereu i se plîngea celei mai bune prietene că doreşte un sărut precum doreşte un astrolog o stea ( nici nai ideea , dragă Len4ik ce respect am pentru tine acum, şi că ai fost martora descirerii primei mele experienţe de acest gen), eu, că de la prima întîlnire pe bune cu o fată, o voi ţine de mînă, o voi săruta, şi că voi încerca toate săruturile pe care le ştiam la modul teoretic (eskimos, butterfly, french, etc…), nici cele mai frumoase vise nu trădau cele ce s-au întîmplat. Uff cît aş fi vrut să mă îndrăgostesc de ea, în parcă nimic în afara muzicii nu mă lega de ea. După aia ne-am mai văzut o dată , 2 zile mai apoi, deasemenea o plimbare citadină prin locuri nemaicălcate de talpa mea, mă simţeam foarte mîndru că este lîngă mine, pentru acele clipe nimic nu mai conta în jur, mă consideram unul din cei mai norocoşi şi simţeam că e adevarat ce se spune, totul vine la timpul său, mai devreme sau mai tîrziu, asta e legea firii, aşa că nu trebuie să ne plîngem că suntem singuri, doar să ştim că va veni o zi cînd ne vom cei mai norocoşi, şi ziua aia la sigur va veni. O mai simt şi azi cînd mă plimbu singur, sau cînd merg în transport, sau cînd e acelaşi scenariu cu lună plină şi perechi-perechi. În ploaie se simte cel mai bine, acum cînd mă mai prind aşa momente, nu simt neputinţă şi decădere, ci speranţă siguranţă şi un zîmbet ce îmi revine din acea zi de 28.08.2007 (apropo 27 în sumă).

Dacă revin la Ana, îmi aduc aminte ochii cu care mă privea, şi într-un fel bucuria de a mă avea alături, mă întreb acum, oare ce se vedea în ochii mei. Ce nu ştiam în seara aceea, şi într-un fel a devenit superstişie un an mai tîrziu, dacă mă duc de 2 ori în acelaşi loc cu o anumită fată imediat după aia se ajunge la despărţire, mi s-a întîmplat de 3 ori, aşa că parcă nu e doar imaginaţia mea. …Ana… nu ştiu dacă pot numi ceea ce am avut despărţire pe bune, chiar nu ştiu, cum nu ştiu dacă pot numi ceea ce am avut relaţie, totuşi sfîrşitu a fost de vis ca şi începutul. După ce am petrecut aproape toată seara de 30 împreună, pe 31 trebuia să plece, aşa că ştiam că nu voi putea suporta amintirea plecării, că deobicei asta ni se întipăreşte în memorie cînd vedem pentru ultima dată o persoană, aşa că după iniţiativa mea am decis ca atunci cînd vine taxiul, ne sărutam, închidem ochii, ne sărutam în continuare, apoi nedeschizînd ochii fiecare ne întoarcem şi nu ne mai uităm unul la altul, păstrînd astfel amintirea sărutului ca ultima. În practică a fost un pic mai greu, căci realizam că asta e ultimul moment cînd îi mai ating buzele şi eu deabia începeam să le cunosc, ţin minte că ea s-a îndepărtat prima (poate fiind impusă de claxonul maşinii), ne-am întors şi eu am facut vreo 2 paşi, şi gata , eram atît de plin de adrenalina, un fel de regret, entuziasm, am ramas aşa cred că mai mult de 5 minute, încă aveam sentimentul că e la spinarea mea. Poate mi-ar fi plăcut să fie, iar eu cînd aveam să mă întorc să.mi strige Surpriză!!!.. totuşi imi era frică şi încă nu prea întelegeam ce a fost ce va fi şi ce este. Cam aşa. Ştiu că imi amintesc o lungă lungă călătorie cu troleibuzul după asta. Nu mam uitat la locu unde ne-am sărutat, nu voiam atunci să strig magia. Şi dacă să spun acum, cînd încă mă gîndesc la atunci, magia persistă, nu chiar nu ţin minte imaginile de sfîrşit, plecare , încheiere, adio, ţin minte un sărut şi tot ce s-a întîmplat feeric în acele 2 zile.

Nu ştiu, deşi a fost fără sentimente profunde, doar aşa un mic joc, la momentul respectiv Ana-Maria a fost răspunsul la toate rugăciunile mele, şi de mi-aş fi regizat eu prima întîlnire, auto-cenzura şi neîncrederea nu ar fi permis să se întîmple unele lucruri ce s-au întîmplat. Poate veţi spune că nu cu fiecare se întîmplă asta sau că sunt lucruri copilăreşti, eu spun că totul e posibil. Ce v-aş ruga eu, cei ce încă sunteţi din ăia necunoscători ai săruturilor, nu disperaţi, zimbiţi chiar că va veni şi ziua cînd veţi povesti cu plăcere în suflet şi v-aş ruga să nu vă grăbiţi să experimentaţi cu oricine v-ar ieşi, e greu a avea răbdare, însă e mult mai dulce cînd treci dincolo de răbdare şi ţi se acordă recunoştinţă.

Faza e că , Nu am îndrăznit să-i spun Anei că ea a fost prima fată căreia i-am atins buzele, atunci cînd încercasem french kiss-ul, ea mi-a spus că e pentru prima dată cînd îl încearcă , ma mai întrebat cum e la mine, i-am confirmat că şi pentru mine a fost primul french însă nu am spus şi primul…sărut.

Acu cînd mai pomenesc de episodul respectiv spune asemenea lui Shakespeare că a fost Visul unui Sfîrşit de Vară!!!!

Fragmente din mesajul către Len4ik din 29.08.2007 (scuzaţi-mi gramatica) :

„…stii akum ink ma simt k intrun vis..vis kare continua si din kare nu vreau sa ma trezesk….

….am venit iar in parku ku katedrala..neam asezat pe o banka…nu prea multe erau libere..insa taman se eliberase una intru lok poate parerea mea mai retras….ma simteam super..nice..stii tu premiere..kestii deastea.kare te fak inima sa pulsesze mai tare si mai rapid..am mai vb oleaka:….apoi kum sa spun sa intimplat…sai spunem fenomentul buzelor lipite mai mult decit citeva zeci de sec….deci mai first kiss..sincer ma simteam ciudat .stii in ael moment ma gindeam daka se observa k e pt prima data sau nu….stii aveam kam o minte jenibila atunci..totusi nice si din ce in ce mai nice..ciudat stii ce a fost k dupa ce ..SA INTIMPLAT..sa inceput un vint super puternik apoi a inceput sa ploua….totusi loku unde eram noi era aparat de mai multo copaci asa k nu nea plouat..totusi a trebuit..spre bukuria mea so ibratisez sa nuiI fie frig..am stat akolo pina aproape de 9…sincer nu cred sa ma simtit mai nice in mai life..sar . putea sa exagerez fiind ink sub influentza impresiil

…si ma gindeam kit Maktub e in viatza asta…stii EA mia spus k a fost la un pas sa nu vina simbata caci credea m se va simti penibil printre necunoskuti…stii kum se spune nebanuite sunt caile Domnului…stiu k esti okupata..isna yo kum am mai spus kl nu puteam tinea asta in mine>.trebuia so impartasesk ku cea mai buna prietena a mea..kare kiar stiie kit inseamna toate aceste pt mine

si nici numi vine sa cred k sa intimplat ceva la kare visez de cind ma stiu asa k yo ink traiesk visu…sau ink nu mam trezit..si nu vreau sa ma trezesk
papa…

totusi ..okii kare nu se vad se uita si asta ma omoara(…stii ma gindeam so sun vineri sai urez drum bun..insa nu avusem kuraju..nu credeam k voi rezista la ceea ce miar fi spus..si preferam sa ramin ku amintirea ultimei clipe pe kare tiam spuso..skum ma intreb daka..am procedat ku totu aiurea..ba kiar sunt sigur de asta”

Uite cam aşa a fost, chiar mă bucur că am avut plăcerea datorită blogului să fac o incursiune în trecut, în timpuri de început. Asta a fost Ana, deci urmează cine….că mai am de spus, fiece trăire e o nouă lecţie din carte învăţăm ceva, eu nu ştiu dacă am putut să vă transmit ceva învăţătură de la mine, însă de acum în colo să ştiţi că aveţi şi ştiţi unele din cele mai intime amintiri ale mele. Cam asta.

Nebănuite sunt căile Domnului!!!!

Anunțuri
11 comentarii leave one →
  1. Morphina permalink
    Noiembrie 23, 2008 00:40

    Mai facut sami aduc si eu aminte de prima intilnire,nu am avut curaj ……A venit ca o inbarbatare pentru mine,foloseste clipa la maxim.

  2. Noiembrie 23, 2008 12:35

    ei….:p, esti tare simpatic da sa sti ca inca nici io nu am „pupat” pe nici un guy inca :P, pt ca astpet fraza ‘Poti saruta mireasa” (care apropo sper sa o rosteasca tati la nunta mea :p) . :D, multumim pt marturia asta funy, dar care are valoarea ei. Si daca iti vin acuma niste idei prin minte nu uita: nebanuite sunt caile Domnului 😛

  3. vreau_sa_fiu permalink
    Noiembrie 24, 2008 14:11

    inca o opera superba care ma uimeste cu simplitatea ideilor… :)) minunat, Alex! 😉

  4. Irina Kaiser permalink
    Noiembrie 25, 2008 17:30

    *ntr-un fel o protejam o apucam uşor de mîna, acum un pic, la intersecţia următoare un pic mai mult, pînă am ajuns fără ca să-mi dau seama, mînă-n mînă. uff ce sentiment plăcut.
    mda cred ca cei care au citit simt ceea ce simt si eu akum… thanx

    *Chiar dacă ăsta nu e un subiect propice

    Nu ştiu dacă e nimerit s-au nu

    Nu ştiu pe cît vă va fi de interesant însă

    nu ştiu dacă aş putea numi acest mesaj elogiu,

    nu ştiu dacă vei citi cuvintele mele vreodată

    nu ştiu dacă pot spune iubite la sensul propriu

    hmm shtii, citeodata e bine s fii mai rushinos, dar cu atatea scuze in discurs n-o sa cishtigi adeptsi. oamenii iubesc lideri increzutsi in ceea ce fac shi doresc o personalitate puternica alaturi. ashaka, ia tu funiile shi condu-le dupa propriul plak, dar neuitand sa le mai dai din kind in kind libertate 😀

    totushi eu o sa cred, ca pt prima data, ca e un procedeu stilistic special utilizat 😉

  5. ndilano permalink
    Noiembrie 30, 2008 16:23

    „amintiri copilaresti”??-nicidecum..
    nu poti subestima valoarea acestor amintiri..cat nu as incerca nu mai pot regasi acele atingeri cu nimic deosebite dar in acelasi timp irepetabile..
    primul sarut(al meu)..mult prea tarziu aparent ..dar foarte special ce a venit ca un punct culminant la o poveste de vis…a fost un raspuns la multe intrebari si nimeni si nimic nu imi va putea fura amintirea aceatsa care e foarte importanta pentru mine..neimpartasita inca…

  6. monika permalink
    Decembrie 4, 2008 19:41

    eshti real.serios.primul gand ce mi-a venit este ca eshti real. prin ce ai skris aproape ca faci oamenii sa traiaska ce ai simtsit shi tu.intradevar)

  7. alex permalink*
    Septembrie 1, 2009 19:38

    ah..amintiri..amintiri…amintiri:)

  8. Dima permalink
    Septembrie 17, 2010 16:05

    „Dupa asta ce a urmat?”

    • alex permalink*
      Septembrie 17, 2010 23:33

      Ne vedem o data pe an, la bere, like friends, cand ea vine prin Moldova vara. Just it.
      Si ea nu stie ca eu am scris chestia asta, la fel nici ca ea a fost prima fata pe care am sarutat-o. Iaca asa.

    • Dima permalink
      Septembrie 18, 2010 01:08

      ce mai… e super historioara ta cu primul sarut, dupa o asha despartire muza te’a ajutat ca sa redai tot ce ai avut pe suflet… lucru interesant ca pe data de 28.08.2007 ma plimbam si eu prin chisinau, venitai atunci in vacance pe o luna si cel mai interesant ca ma plimbam si eu prin centrul chisinaului la acea ora …
      stau si ma gindesc de primul meu sarut … dar numai in alt context ca al tau si departe de la moldova si de la portugalia, mai bine zis la mijloc, anume la ROMA ))) ahh ce timpuri bune au mai fost ^^

    • alex permalink*
      Septembrie 18, 2010 01:17

      frumoase intr-adevar:)

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: