Skip to content

Studenţimea…sau de ce urăsc CSI-ul!

noiembrie 15, 2008

csi

Mulţi au scris şi vor mai scrie, toţi au fost şi vor să fie studenţi!!

Stau acu şi mă minunez cît de fantastică e viaţa de stundet, plină de griji şi de preocupări, indiferenţe şi libertate, plăcere şi neprevăzut, aventură şi rutină, nesomn şi insomnii. Te culci azi şi tot azi te trezeşti.

Şi cum eu sunt un student încerc să le încerc pe toate, aşa am aplicat şi am devenit voluntar La Strada şi uite ieri am avut primele mele seminare. M-am dus la rădăcinile mele, la baza mea, în satul unde am parcurs primele 3 clase din ciclul primar. Satul Rădoaia.

M-am dus de joi şi am dormit la rude. Cînd am intrat în sat era acoperit de ceaţă de parcă ar fi fost o viziune din amintirile mele, pe alocuri sters pe alocuri mai intens ca niciodata.

Ziua de vineri a fost interesantă, aş spune. Am vorbit cu direcţia de acolo fără pic de sfială, m-ai menţionam subtil că am învăţat şi eu aci, nu prea stiu de ce foloseam subtilitatea asta, poate să mă întrebe de a cui sunt sau altceva, nu ştiu.

Aşa veni şi primul seminar, nu aş spune că aveam emoţii însă voiam să fie ca la carte de aceea mai omiteam cuvinte sau formulam aşa fraze încît mă întrebam pe mine, oare am înteles ce am spun, nemaivorbind de saracii elevi. Ceva ce ma făcut super penibil să mă simt post-seminar a fost că am realizat că am ortografiat cu litere mari pe tabla cuvîntul FERBINTE (adică fără i), desigur s-ar fi părut că nimeni nu a observat însă eram la ora de limbă română cu profesoara în clasă. Aşa că nu ştiu. Al doilea seminar a fost mai degajat şi deja nu-mi mai păsa cum va fi şi paradoxal a fost mai super.

Alte aventuri nu am avut în sat, şi cînd mergeam cu autobuzul citind ultimele pagini din cartea lui Coelho, 11 minute, nici nu mă gîndeam ce peripeţii mă aşteaptă în oraş. Aşa cum se vine de la sat, şi conform stereotipurilor studenţeşti se vine cu produse, aşa veneam şi eu. Ştiam că geanta e grea, însă încă nu realizam cît de greu poate fi adevărul.

Pe geam surprinzător, cerul parcă ar fi căzut pe pamînt, pe cer nici o stea în schimb jos erau nenumărate luminiţe, de parcă fiecare şi fi primit visul şi dorinţa ce o avea de cînd s-a născut. Mi-a placut perspectiva asta poate şi pentru că eram încă sub influenţa lui Coelho.

Am ajuns în oraş, şi iaca aşa mă trezesc că aştept rutiera 172 la gara de Nord, cu o geanta lîngă mine (încă nu o ducesem singur), uite aşa am aşteptat juma de oră în aşteptarea mea mă însoţea o doamnă, interesant e că fiecare ne bizuiam că celalalt aşteaptă pentru că e sigur că vine rutiera, şa a fost pînă eu am rupt tăcerea şi fiecare s-a dus să caute alt mijloc de transport. Eu am văzut că 178 duce pînă la piaţa centrală, aşa că am urcat gîndind că de acolo iau 103, cînd am intrat abia ridicasem geanta (acasă numărasem 9 bănci cu ce fel de produse vrei), soferul mi-a zis sarcastic, ce ai acolo pietre, totuşi cuvintele lui nu erau departe de adevăr aşa că doar am zîmbit.

La piaţa centrală, la colţ astept eu 103, aştept. aştept, cred că trecuse mai mult de juma de oră. Aşa că convins că nu mai vine decid să mă duc în deal , la Ştefan de acolo să iau troleul 22, şi totul va fi bine. Abia mişcam geanta aia, deja eram convins că cîntăreşte mai mult ca mine, însă nu aveam altă opţiune. În timp ce mă ridicam imi aminteam cum o prietenă o dată imi povestea că a încurcat rutiera şi a trebuit să-şo care geanta plină de produse vreo 2 ore prin oraş pentru a ajunge la cămin, şi menţionase viaţa de student. Aşa că într-adevăr mă simţeam student în timp ce duceam trei metri geanta, mă odihneam şi tot aşa pînă ajung în deal. Cînd colo totul blocat, că e summitul CSI, ce naiba.

Aşa că gîndul că ajung acasă cu 22 mi se spulberase, iar eu deja nu mai aveam forţe nici să imping geanta. Nu ştiam ce să fac, totuşi m-am gîndit că dacă m-aş fi dus la telecentru acolo traficul e mai liber şi poate chiar ajung acasă, uite aşa cu chiu cu vai mă urc în troleul 9, cînd colo asta e primul troleu caruia nu i s-a permis să intersecteze bulevardul, aşa că şi aci am ramas suspendat juma de oră. Intraseră şi 2 boschetari care au dat cîteva lecţii de viaţă oamenilor şi desigur zîmbete. În sfîrşit s-a pornit şi mijlocul asta de transport. Unul din boschetari începuse a spune că e „ruskii maldavan ce sa născut la Odessa” şi încerca să justifice cu acte, apoi zicea că e fratele unui mare cîntăreţ apoi să-şi expună tezele că fiecare bărbat trebuia să fie în stare de ebrietate măcar o dată în viaţă, totuşi el declara că e a 25.

Cum un pic mă luase gîndul boschetarul şi încercînd să-mi aranjez cît mai bine geanta pentru coborîre la staţie, am coborît cu una mai devreme, am coborît la Focul Veşnic. Dacă tot eram confuz şi geanta extrem de grea, mă gîndesc că ar fi bine să tai parcul ală de acolo şi ajungeam direct la staţie şi ori luam troleubuzul 3 ori rutiera 124. Intri pe teritoriu acolo, deja trageam geanta dintr-o parte şi mă amuzam de mine însumi, de parcă aş fi fost Cleopatra cu geanta ei. Uite aşa ajung lingă monument cînd colo se apropie 3 din aia în formă militară de acolo, nici nu ştiu cum să le spun poliţişti sau cărăbuşi. Şi mă întreabă ce duc în geantă, desigur eu am început a rîde ironic şi le-am zis că de toate. M-au întrebat unde mă duc şi le-am spus că planuiesc să ajung în partea cealaltă totuşi, mi-au sugerat că mai bine aş face asta de-amprejurul şi că nu se ştie , poate am vreo bomba în geantă şi cu summitul asta, nu vor să aibă neplăceri. Aşa că mi-au arătat unde e ieşirea. Le-am replicat că dacă tot vor ca eu să ies şi că totuşi e absurd să am ceva explozibil, doar nu m-au prins cu bomba-n bancă, măcar să mă ajute cu geanta să ies că nu aveam nici un dram de putere. Şi-au găsit şi ei cînd să fie foarte vigileţi sau poate le-a fost frică să nu arunc cu roşii murate în Putin sau aş fi vrut să fac cartofi prajiţi la Foc sau poate au vrut să mituiesc cu ceva fasole, uite nu ştiu şi dacă data viitoare îi mai văd poate chiar imi fabrific o bombă să aibă şi ei motive să oprească studenţi.

Şi deci iată-mă în locul de unde am plecat la staţie. Am hotărît să număr pîn la 27 dacă nu vine nici un troleu, mă pornesc şi eu cum pot şi deja nu mai conta în cît timp ajung acasă. Poate vă întrebaţi de ce nu am chemat un taxi, păi culmea, îmi murise încă în autobuz telefonul mobil. Am numărat eu şi nu a venit nimic. M-am pornit şi după 10 m , mă surprinde cine că mă întreabă dacă poate să mă ajute ( rus era) , cică ştie cum e, că a cărat şi el genţi fiind student. M-a dus pînă la oprire. Nu ştiu nici cum se numeşte, dacă îl voi mai vedea vreo dată, însă am şimţit că acolo sus cineva are grijă de mine. La staţie 124 a venit într-o clipită şi era relativ liber contrar aşteptărilor mele. Intrasem şi cînd colo unul din cîntecele mele preferate la radio, (Lera Maskva – Raznîie). Şi am zîmbit spunîndumi cî de frumoasă e viaţa asta. Şi cît de mult îmi vpr lipsi aceste clipe cînd nu voi mai fi student. Nu mă enervasem ci pu si simplu făceam haz. După aia am ajuns acasă. Foarte mulţumit de ziua ce a trecut şi …glumind că uite aşa, am fost şi eu pentru cîteva clipe Student+extremist terorist.

Viaţa e super frumoasă aşa că profitaţi de fiece secunde, cu genţi fără genţi. şi zîmbiţi orice ar fi.

PS: acasă mi-am găsit ceaiul mult dorit şi practic nimic nu putea fi mai frumos şi mai cu adrenalina (în momentul respectiv, şi da acum nici nu ştiu ce să cred, să urăsc CSI-ul pentru că m-a facut să mp plimb tot oraşul sau nu. CSI = Cum Să Închei sau Culmea Situaţiilor Ironice!

Reclame
One Comment leave one →
  1. vreau_sa_fiu permalink
    noiembrie 16, 2008 17:19

    Alex, mi-a placut blog-ul tau mai mult decat enorm:)…toata savoarea lui e in lucrurile simple, cele mai obisnuite momente pe care le pot trai si eu.:)..acelasi troleu si aceeasi geanta grea..:))..sunt toata numai zambet.. :))))lol:))

Butterfly sharing is caring

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: